)
Articol de Dan Udrea - Publicat duminica, 05 decembrie 2021 14:34 / Actualizat duminica, 05 decembrie 2021 16:12
Liga 1 nu mai e un campionat de fotbal normal. Rezultatele sunt viciate de arbitri, ierarhiile sunt modificate de oamenii a căror principală calitate ar trebui să fie exact echidistanța și păstrarea unei minime neutralități.
Lucrurile au degenerat atât de mult încât, aproape meci de meci, rolul principal e deținut fie de „central”, fie de unul dintre cei doi asistenți. S-a ajuns într-un punct în care fazele sunt atât de clare, iar deciziile arbitrilor deformează atât de mult realitatea, încât ajungi la vorbele lui Ion Crăciunescu: „Te poți gândi la orice”. Chiar la orice!
Arbitrajul vs alte meserii
Ceea ce s-a întâmplat la Chindia - CFR e doar un exemplu într-un lung șir de erori brutale, pe care n-ai voie să le faci nici măcar ca arbitru începător. N-ai cum să fii plasat perfect ca arbitru, să vezi că un fotbalist ia mingea sub braț, după care iese imediat gol, iar tu să arăți centrul terenului! N-ai cum să fii iarăși poziționat perfect, să vezi că un jucător e faultat clar din spate și tu să lași jocul să continue!
N-ai cum să judeci așa fiindcă se presupune că la acest nivel e nevoie de un minim de decență și profesionalism, așa cum se cere în orice profesie. „Arbitrii sunt și ei oameni și pot greși și ei” e o sintagmă în spatele căreia s-a construit zidul de alibiuri, care, de fapt, ascunde multă incompetență, dar chiar și lipsă crasă de bun-simț.
Arbitrajul e o meserie ca multe altele. Unde dacă n-ai un nivel rezonabil de cunoștințe nu poți profesa. Un chirurg, dacă greșește 3-4 operații la rând, nu va mai fi lăsat să pună mâna pe bisturiu. Un șofer nu poate comite abatere după abatere și să-și păstreze carnetul auto. Un pilot de avioane nu poate rata, din vina lui, 3-4 decolări la rând, chiar și fără să producă victime, după care să primească iarăși credit să urce în aeronavă.
Imunitatea perfectă
Exemplele pot continua și ele sunt valabile inclusiv în fotbal. Un antrenor plătește pentru greșelile pe care le face. E demis. Un jucător care nu dă randament ajunge să suporte consecințele: e rezervă sau chiar e îndepărtat din lot. Doar arbitrii nu au de suferit. Niciodată! Indiferent de ceea ce fac!
E grotesc să vezi că nume precum Andrei Chivulete, Cătălin Popa, Lucian Rusandu, Marcel Bârsan, Radu Petrescu continuă să arbitreze aproape etapă de etapă, deși consecințele erorilor lor sunt, pentru fotbal evident, la fel ca și cele care apar în urma erorilor unor medici sau piloți de avioane.
Dar meseria de arbitru garantează o imunitate cum nu există în nicio altă meserie. Acești oameni sunt de neatins fiindcă arbitrajul românesc s-a transformat într-o gașcă. Comisia Centrală a Arbitrilor e stat în stat. Nimeni nu o trage la răspundere, motiv pentru care acțiunile ei sunt sfidătoare.
Arbitrii care greșesc grav primesc repede meciuri ca rezervă, pentru a-și spori veniturile, după care apar iarăși în rolul de „centrali”. Și totul se repetă, ca o spirală care are un singur efect: o cangrenă într-un fotbal care și așa are mari probleme, ca nivel, infrastructură, financiar etc.
Vassaras, servicii pe persoană fizică
În fruntea acestui sistem viciat stă Kyros Vassaras. Un personaj căruia Răzvan Burleanu i-a oferit atâta putere încât, că în momentul de față, grecul e, probabil, cel mai puternic și influent din fotbalul românesc. Să poți să îți permiți să te comporți de maniera în care o face acest om înseamnă că nimic nu te poate atinge.
Există tendința, din partea multora, de a-l privi cu mândrie pe Vassaras fiindcă influența lui a ajutat doi „centrali” români să fie în elita arbitrajului mondial. Ceea ce e greu chiar și pentru țări precum Anglia, Germania sau Portugalia.
Cine e naiv poate accepta așa ceva ca argument că Vassaras și-a făcut bine treaba în fruntea CCA. Cu ce ajută fotbalul românesc faptul că Hațegan și Kovacs sunt de top în Europa? Da, e un ajutor imens pe care ei l-au primit din partea lui Kyros, probabil că o să fie, dacă nu cumva au fost deja, recunoscători în fața grecului. Dar e un serviciu, practic, făcut pe persoană fizică, nu e un serviciu în beneficiul arbitrajului și al fotbalului românesc.
Burleanu e complicele găștii
Aroganța cu care Vassaras conduce comisia e atât de mare încât șeful CCA își permite extrem de des să trimită arbitri de top ai României la meciuri din Arabia Saudită, chiar și atunci când Liga 1 programează partide decisive. E dovada că această gașcă e impenetrabilă. E un sistem în care funcționează exclusiv relațiile și influențele.
De fapt, așa cum se petrece în mai toate domeniile de activitate din România. Dar avem măcar datoria să spunem lucrurilor pe nume, chiar dacă nu e de resortul presei să poată să schimbe ceva. Cine tace în privința acestei găști din fotbalul nostru e complice. În frunte cu Burleanu. Tăcerea se traduce inclusiv prin lipsa sistemului VAR.
Oamenii în negru vor fi la înmormântarea fotbalului românesc
În momentul în care Albania a ajuns să dețină arbitraj video, iar România acceptă să se marcheze goluri cu mâna sau din poziții de ofsaid de 2-3 metri, atunci înseamnă la noi s-a creat, asemenea statului paralel, un fotbal paralel. În care valoarea, calitatea jucătorilor și a antrenorilor, pasiunea spectatorilor au fost transformate în hârtie igienică de către niște oameni care cândva oficiau doar în negru.
Astăzi, apar în mai toate culorile, dar gena acestei găști a rămas neschimbată. ADN-ul e format doar din interese, șmecherie, influențe, protecție, aroganță și multă sfidare.
Până când gașca nu va fi spartă, fotbalul nostru nu va fi liber și va continua să se sufoce. Și, într-un final, va muri, dar chiar și atunci, tot asasinii vor fi primii pregătiți: au la îndemână ținuta care i-a făcut cunoscuți. Da, se vor prezenta și la înmormântare, fiindcă cinismul e exact definiția din DEX care ar trebui dată arbitrilor români.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
