Articol de Roxana Fleşeru - Publicat miercuri, 29 decembrie 2021 12:04 / Actualizat miercuri, 29 decembrie 2021 13:16
Ana Maria Popescu, vicecampioană olimpică la Tokyo, care luna aceasta și-a anunțat retragerea, a vorbit pentru Gazeta Sporturilor despre trecut, prezent și viitor.
Unul dintre sportivii emblematici ai României, Ana Maria Popescu, s-a retras de pe scena performanței luna aceasta. După un an tumultuos în care a vorbit pe planșă, dar și în afara ei, în care a traversat perioade dificile, spadasina în vârstă de 37 de ani a tras linia finală.
A lăsat în urmă peste douăzeci de ani de muncă și rezultate în care au existat tot felul de momente de triumf, de dezamăgire, de frustrare, dar de fiecare dată a mers mai departe.
Acum va privi cu nostalgie spre medaliile cucerite pe care le-a așezat pe un perete în sufragerie și va încerca să facă performanță altfel. Deocamdată nu știe cum va arăta viitorul pentru că totul e încă proaspăt, dar încet-încet viața sa va intra pe un alt drum.
Ana Maria Popescu pentru GSP: „A fost un 2021 al contrastelor”
- Ana, cum ai caracteriza din punctul tău de vedere anul care urmează să se încheie peste câteva zile, mai ales că pentru tine a fost unul plin de evenimente?
- A fost un an complicat şi surprinzător deopotrivă! Un an al contrastelor, care m-a purtat prin toate stările şi nu m-a menajat deloc, dar care mi-a adus şi multe momente de bucurie. Atât pe plan profesional, cât şi personal a adus o mulțime de schimbări, iar pentru mine schimbarea este, în general, semn bun. Trăgând linie la finalul lui şi ştiindu-i pe toți ai mei sănătoşi, pot spune că a fost un an bun.
Ediția cu cele mai puține amintiri
- Care e senzația pe care o simți atunci când te uiți în urmă la 2021? A fost un an de argint, cum ai spus de mai multe ori, însă dincolo de medalii, până la ele, a fost un an complicat.
- Mă trec fiorii când mă gândesc la începutul acestui an când încă nu știam ce se va întâmpla cu sezonul competițional, apoi la pașii nesiguri cu care avansam pe planșa de scrimă şi care m-au purtat într-un final pe podiumul olimpic.
- Așa...
-Mai departe de asta, imediat după JO Tokyo 2020, am avut parte de o perioadă plină de întrebări, în care am încercat să fiu sinceră cu mine în privința retragerii, dar a fost şi pentru prima dată când m-am putut bucura de libertate şi în care mi-am organizat singură programul.
Ceea ce nu-i chiar ușor lucru când toată viața ai fost parte a unui sistem bine structurat! Cel puțin, am încheiat acest an cu un val de emoție bună venită din partea oamenilor din jurul meu, de la familie, prieteni, colegi şi până la iubitori de sport care mi-au urmărit activitatea şi cărora le sunt, tuturor, recunoscătoare.
- Cât de viu mai e momentul Tokyo pentru tine, e ceva din cele care s-au întâmplat de care îți vei aminti tot restul vieții?
- Tokyo a fost „viu" pentru mine doar în cele zece zile petrecute în Japonia! Țin minte că la scurt timp după ce am revenit în țară am trăit o senzație stranie ca şi cum s-ar fi întâmplat doar în vis. Cu siguranță este ediția de JO de la care am cele mai puține amintiri, dar la care încărcătura emoțională a cântărit foarte mult. Cred că cel mai important lucru pe care ar trebui să ni-l amintim despre Tokyo 2020 este, pur şi simplu, că s-a întâmplat!
5 ediții ale Jocurilor Olimpicea bifat Ana Maria Popescu, începând cu Atena 2004 și încheind cu Tokyo 2020
Ana Maria Popescu: „A fost greu să trag finala printre lacrimi"
- Care a fost aspectul care a cântărit cel mai mult în luarea deciziei de retragere?
- Întotdeauna am susținut că sportul este o meserie pe care ori o practici cu aceeași pasiune şi determinare în fiecare zi, ori te laşi păgubaş. Nu poți păcăli sportul, iar eu am cântărit foarte bine situația şi am realizat că nu mai sunt dispusă să depun acel efort constant în fiecare zi pentru a crea o nouă şansă.
A fost pentru prima dată în viața mea când nu am mai simțit acea nerăbdare de a mă întoarce în sala de antrenament, acea curiozitate şi sete de victorie şi atunci am înțeles că am ajuns la capătul drumului, iar rezerva de motivație care mi-a rămas are alte proiecte de susținut.
- Cum s-a simțit ultimul asalt de la Dubai, te-ai gândit că e ultimul din viața ta sportivă, ce senzații au fost?
- Trebuie să recunosc faptul că mi-a fost greu să îmi aud numele la prezentarea semifinalistelor şi parcă atunci am realizat că este pentru ultima dată când voi trăi acea emoție! A fost greu să trag finala printre lacrimi, dar consider că m-am descurcat onorabil reuşind să țin aproape de o sportivă în plin sezon, Katrina Lehis, şi care consider că îşi poate pune amprenta în proba de spadă feminin la nivel internațional pe viitor.
„Avem nevoie de povești"
- Dintre toate mesajele și gândurile care s-au derulat din momentul în care ai postat acel filmuleț cu mesajul de retragere și până acum e vreunul care te-a emoționat în mod special?
- Am fost surprinsă să primesc mesaje de la foarte mulți oameni, fie că erau doar iubitori de sport, colegi sau adversare care mi-au scris că regretă faptul că mă retrag înainte de a mă fi învins (zâmbește). Şi ştiu foarte bine cum se simte acest lucru pentru că şi eu l-am trăit cu ani în urmă, la retragerea lui Li Na, sportiva din China pe care nu am reuşit să o înving într-un asalt individual.
- Ce își propune Ana Maria Popescu de acum încolo?
- Am planuri mărețe şi îndrăznețe. Chiar dacă nu voi mai participa la competiții oficiale, asta nu înseamnă că las garda jos! Voi avea o discuție cu antrenorii lotului şi dacă dânșii consideră că au nevoie, voi fi partener de antrenament pentru colegele mele de echipă. Sper ca planul cu noua sală de scrimă să prindă contur, ar fi cea mai mare realizare a noastră din ultimii ani. Iar pe lângă acestea îmi doresc ca prin intermediul vlogului meu să aduc în atenția publicului oameni care performează în domenii diverse pentru că avem nevoie de astfel de poveşti!
„Eșecul te învață cele mai bune lecții"
- Ai avut o carieră plină, care dintre realizările tale ai vrea să nu fie uitate?
- Medaliile şi trofeele vor rămâne scrise în statistici şi clasamente, dar mai presus de asta mi-aş dori ca oamenii să înțeleagă că poți reuşi orice îți propui atât timp cât munceşti cu aceeaşi ambiție şi determinare în fiecare zi pentru visul tău!
18 etape de Cupă Mondială individualea câștigat spadasina tricoloră
- Care dintre dezamăgirile tale ai vrea să fie șterse?
- Eşecul te învață cele mai bune lecții, important este cum alegi să mergi mai departe după un insucces. Consider că dacă Londra 2012 nu ar fi avut loc, nu am fi ştiut să ne bucurăm şi să prețuim momentul Rio 2016 sau poate că el nici n-ar mai fi avut loc.
- E o întrebare clasică, dacă ai putea să îi vorbești variantei tale mai tinere de atunci, din prima zi când a aflat ce-i cu scrima, ce i-ai spune?
- I-aş spune că a ales bine drumul şi să meargă cu toată încrederea înainte! Iar când va ajunge pe la 20 de ani să se gândească de două ori înainte să spună că le ştie pe toate. (râde).
Adrenalina aleargă prin vene
- Care crezi că e moștenirea pe care o lași scrimei românești?
- Faptul că scrima este o poveste frumoasă, iar sportul un spectacol în care sportivul este actorul principal. Competiția nu este numai despre medalii, ci și despre momente care devin amintiri de neuitat. Eu sunt copilul care a îndrăznit să creadă și a reușit, și mi-aș dori ca peste ani să avem sportivi care să urce pe cele mai înalte podiumuri pentru că la un moment dat au fost inspirați de povestea fetiței cu masca tricoloră și si-au dorit să fie mai buni ca ea!
- Te-ai pregătit și din punct de vedere psihic pentru retragere? Sunt studii care arată că mulți sportivi au diverse forme de depresie după ce renunță la activitate, unii simțindu-se inutili? Ai avut astfel de gânduri până acum?
- Cred că încă îmi aleargă adrenalina prin vene și încerc să recuperez tot ce am amânat până acum. E greu de gestionat această libertate, dar sunt sigură că voi găsi un echilibru și o stabilitate în cel mai scurt timp. Momentan nu pot spune că apuc să mă plictisesc, ba din contra, îmi era mult mai ușor cu două antrenamente pe zi și nu cu o mie de taskuri de bifat (râde).
- Ai idee cum va arăta anul viitor pentru tine?
- Nici cea mai vagă idee! Dar am toată încrederea că îl pot face să fie un an zâmbitor. Stă în puterea mea să fac acest lucru și ambiția care m-a definit pe planșa de scrimă cred că poate fi un ingredient important pe care îl voi folosi în ce cantitate va fi nevoie pentru a-mi îndeplini toate obiectivele propuse!
5 trofee de "Cea mai bună spadasină a lumii"a strâns Ana Maria Popescu, ultimul chiar în acest an, un record pentru arma sa la nivel mondial
„A fost un an complicat şi surprinzător deopotrivă! Un an al contrastelor, care m-a purtat prin toate stările şi nu m-a menajat deloc, dar care mi-a adus şi multe momente de bucurie"- Ana Maria Popescu
„Cel mai important lucru pe care ar trebui să ni-l amintim despre Tokyo 2020 este, pur şi simplu, că s-a întâmplat!"- Ana Maria Popescu
„Eu sunt copilul care a îndrăznit să creadă și a reușit. Mi-aș dori ca peste ani să avem sportivi care să urce pe cele mai înalte podiumuri pentru că la un moment dat au fost inspirați de povestea fetiței cu masca tricoloră și și-au dorit să fie mai buni ca ea!"- Ana Maria Popescu
Cei mai importanți
De-a lungul celor peste douăzeci de ani petrecuți în sălile de scrimă, Ana a întâlnit mulți oameni care au schimbat-o și care au influențat-o.
„Fără doar și poate, domnul Radu Szilagyi, primul meu antrenor, care a avut răbdare cu mine și a știut cum să-mi canalizeze energia pe drumul cel bun. Și mai apoi, domnul Dan Podeanu, fără de care sportivul Ana Maria Brânză nu ar mai fi avut atâtea medalii în palmares, iar spada feminină din România ar fi fost mult mai săracă", a spus ea.
„Am avut norocul să întâlnesc oameni buni pe drumul performanței și sunt recunoscătoare pentru fiecare persoană întâlnită și de la care am avut câte ceva de învățat!”- Ana Maria Popescu
Performanțele Anei
- JOCURILE OLIMPICE
- 1 aur cu echipa la Rio 2016
- 2 medalii de argint individuale la Beijing 2008 și Tokyo 2020
- CAMPIONATELE MONDIALE
- 2 medalii de aur cu echipa, în 2010 și 2011
- 2 medalii de argint, una cu echipa în 2015 și una individuală în 2018
- 3 medalii de bronz, două individuale în 2002 și 2011 și una cu echipa în 2013
- CAMPIONATELE EUROPENE
- 7 medalii de aur, una la individual în 2013 și șase cu echipa în 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015
- 4 medalii de argint, două la individual în 2008 și în 2016 și două cu echipa în 2012 și 2013
- 2 medalii de bronz, una la individual în 2011 și una cu echipa în 2016
Citește mai multe știri din sport:
CSM București, anunț major despre Cristina Neagu: „Mult succes!”
