Articol de Raed Krishan (foto), Luminița Paul - Publicat luni, 11 septembrie 2023 10:00 / Actualizat luni, 11 septembrie 2023 10:48
Antrenorul loturilor naționale, Antonio Colamonici, 52 de ani, este fericit cu rezultatele de la Campionatele Mondiale, dar mai ales pentru calificarea celor 11 bărci la Jocurile Olimpice din 2024.
A venit în România în 2016, într-un moment în care canotajul românesc avea nevoie de o resuscitare. De la an la an, într-un ritm din ce în ce mai vizibil, rezultatele au început să apară, medaliile s-au așezat tot mai des la gâtul sportivilor români, dar gloria actuală, comparabilă cu cea de dinainte, are o strălucire distinctă.
Napolitanul Colamonici și-a pus amprenta peste acest întreg proces, deși, modest, spune că „eu am fost doar primul pas pentru schimbare".
Toți sportivii vorbesc călduros despre el, îi citează cuvintele, îl numesc Antonio, pur și simplu. „Antonio are o vorbă", „cum spune Antonio", „Antonio ne-a învățat să", se aude în fiecare interviu, cât de mic, cu membrii loturilor României.
E de ajuns să-l urmărești cum a trăit finala masculină de 8 plus 1, ultima probă a Campionatelor Mondiale, în fața unui ecran mare, în zona unde erau corturile echipelor. Sare mărunt pe picioare, strigă, simte când băieții încep să urce, iar la final e bucuros pentru calificarea lor la Jocurile Olimpice de pe locul 4.
Fiecare sportiv primește felicitări, o îmbrățișare, o încurajare de la el. De aceea toți îl privesc cu admirație pe cel care spune că „eu sunt antrenor olimpic, singurul meu scop e să câștigăm medalii olimpice".
După cele trei cucerite la Tokyo 2020, vine Parisul, cu mai multe opțiuni, cu mai multe speranțe. Dar pentru asta a fost nevoie să se parcurgă cursele, emoțiile, efortul de la Belgrad.
- Domnule Colamonici, înainte de plecarea la Campionatele Mondiale, spuneați că un lucru e sigur: România va arăta un canotaj de prim nivel. Acum, la finalul competiției, cu medalii și calificări la Jocurile Olimpice, cum evaluați ce s-a obținut?
- Sunt foarte fericit pentru tot, dar nu numai de rezultate, obiectivul a fost calificarea. Am calificat 11 echipaje, este foarte important pentru mine. În plus, am reușit un record, nu pentru România, ci în canotajul mondial, niciodată o federație nu calificase trei bărci cu opt fete și opt băieți.
Pentru mine este ceva extraordinar. Și sunt foarte, foarte mândru. Rezultatele sunt importante, să câștigi aur, să câștigi Campionate Mondiale, dar acum nu contează. De ce?
Cu bărcile care s-au calificat avem tot anul viitor pentru a face strategia bună pentru Olimpiadă. Eu sunt antrenor olimpic. Și singurul meu scop e să câștigăm medalii olimpice.
- Asta v-ați propus de când ați venit la cârma lotului României?
- Da, eu sunt antrenor olimpic. Pentru mine un concurs precum Campionatele Mondiale reprezintă doar un instrument pentru a construi ceva. Sunt școală bună pentru sportivi, iar antrenamentul de acasă este foarte important.
Aici, la concurs, se vede și aspectul emoțional. Și acestea sunt rezultatele. Avem sportivi care dublează, sportivi care să califice barca, sportivi care sunt buni pentru că sunt maturi pentru performanța mare.
Apare Simona Radiș, proaspătă dublă campioană mondială la dublu vâsle alături de Ancuța Bodnar. „Scusi", spune Colamonici și se ridică repede de pe scaun, o felicită, o îmbrățișează, stau un pic de vorbă. Apoi revine, se reia discuția.
- Ați început cu doar câteva probe care mai erau acoperite, iar acum sunt aproape toate.
- Când am venit aici, era altă Românie. Acum este schimbat totul, s-a schimbat federația, s-au schimbat sportivii, partea medicală, conducători, m-am schimbat și eu. Suntem la alt nivel. Acum suntem moderni, dar acesta nu este meritul meu.
S-a petrecut pentru că România a fost gata pentru schimbare. Eu am fost numai primul pas pentru schimbare, dar totul este altfel acum. Eu sunt fericit, acum suntem o familie mare. Nu suntem un sistem militar. Este foarte frumos pentru mine să fiu parte din această echipă. Mă simt ca și cum aș fi acasă.
Citește și:
){kind=small}
){kind=small}
