Corespondență din Bulgaria » Frăția românească face puterea! Interviu cu Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă după argintul de la Mondialul din Bulgaria

+1 FOTO

Articol de Marian Ursescu - Publicat sambata, 15 septembrie 2018 15:06

Marius Cozmiuc și Ciprian Tudosă au urcat pe podium cu două perechi de frați: croații Martin și Valent Sinkovici și francezii Valentin și Theophile Onfroy.

La mondialul de la Plovdiv a fost același podium ca la europene, în cursa de două rame, masculin. Numai că acum, românii i-au depășit pe francezi, campionii olimpici, frații croați Sinovici rămânând regii cursei.

- Băieți, cum a fost cursa?
Marius Cosmiuc: Eu cred că a fost o cursă foarte bună. Am trecut peste francezi, ne-am luat revanșa după Europene. Acolo am greșit tactic un pic, dându-le șansa să se distanțeze prea mult. Cu croații e mai greu, sunt cei mai buni acum. Dar până la Tokyo mai avem timp să muncim și să-i depășim.

- E frustrant să nu poți obține aurul, mai ales că până acum câștigaserăți trei curse la Plovdiv?
Ciprian Tudosă: Nu e frustrare! Am făcut tot ceea ce a ținut de noi. Poate dacă era aur ne-o luam în cap. Așa, știm ce avem de făcut, ne vom antrena ca să-i depășim pe ei, cei mai buni.

- V-ați intercalat între frați pe podium!
Marius: Pot spune că și noi suntem ca frații. Ne înțelegem foarte bine, ne sincronizăm în barcă. Doar că nu avem același nume!

- Va fi preiune pe voi de acum încolo. Așteptările vor fi mari!
Ciprian: Știm ce avem de făcut. Cum spune antrenorul nostru, Antonio Colamonici, ne bucurăm de ziua asta și de mâine o luăm de la capăt. Muncim cu seriozitate, cu mai multă atenție la micile detalii, că alea fac diferența!

- Ce v-a spus Antonio după cursă?
Marius: "Felicitări!". Era foarte fericit. Se vedea bucuria în ochii lui!

- De la anul intrați în linie dreaptă pentru Tokyo, la Mondiale va fi criteriu de calificare pentru Jocurile Olimpice.
Ciprian: Până la Tokyo, facem încercări din astea cu Europene, Mondiale. Să ajungem în Japonia să facem cursa cea mai bună. Cum am vorbit cu Marius, tragem până ajungem într-o zi, să vină cursa aia, în care să nu ne putem ridica din barcă după efortul depus. Până acum nu a fost așa!

Vezi și: