Articol de Mirela Neag, Raed Krishan (foto), Răzvan Luţac, Oana Duşmănescu - Publicat vineri, 22 februarie 2013 00:00 / Actualizat joi, 16 mai 2013 00:28
Alexandra Mureşan şi Amy Howard ştiu cum se face. Au experienţă, au răbdare, au disponibilitate. Le place voluntariatul. Le place implicarea. Nu se tem de muncă, nu au reţineri faţă de oameni. Sînt rezistente şi plăcute. Volubile şi pasionate. Au învăţat cum să ajute la evenimente sportive mari.
La cel mai mare, de fapt. Amîndouă au fost voluntare la Jocurile Olimpice şi Paralimpice de la Londra, din vara trecută. Ele s-au ocupat de delegaţia României, iar acum au găsit cu bucurie ocazia de a mai avea o legătură cu sportul şi cu ţara noastră.
De fapt, Alexandra (42 de ani) este româncă şi are şi cetăţenie britanică. Este lector principal la Universitatea London Metropolitan. Predă marketing şi management turistic. Iar Amy se pregăteşte, la 26 de ani, să devină asistentă sportivă. Într-o lume unde lecţia voluntariatului se învaţă anevoios, cele două sînt profesoare modeste şi binevoitoare.
A început în Sri Lanka
Amy Howard a început să se ofere voluntar după ce a terminat liceul. Primul loc în care s-a înscris de bună voie într-o misiune a fost Sri Lanka, acum aproape 8 ani. "Am avut grijă de copiii dintr-un orfelinat. Acolo era război şi mulţi copii îşi pierduseră părinţii. Aveau poveşti tragice, mulţi îi văzuseră murind, deşi nu aveau mai mult de 4-5 ani. Ce m-a surprins cel mai tare la copiii aceia a fost dorinţa de supravieţuire. Găsiseră calea de a nu plînge, erau cei mai veseli copii, păreau cei mai fericiţi din lume. Trăiau viaţa aşa cum venea ea, fără să piardă vremea cu dramele personale", povesteşte blonda mignonă.
Asta a învăţat de la copii. Dar nu s-a mulţumit. Viitoarea asistentă a lucrat ca voluntar şi în numeroase azile de bătrîni, de la ea din ţară. Prin ei Amy a învăţat răbdarea. "Din familia mea, eu nu am avut pe nimeni să îngrijesc. Nu am copii încă, iar bunicii şi părinţii nu au avut nevoie de aşa ceva. Acolo m-am antrenat la capitolele compasiune şi răbdare", spune Amy.
Trecere lină
Cum a ajuns atunci de la copii şi bătrîni la Jocurile Olimpice? "Mi se părut foarte frumos că au fost găzduite de oraşul meu şi asta m-a împins de la spate. Nu mai făcusem sport din şcoală, nu aveam legătură. Dar mi s-a părut extraordinar să fac parte din ceva foarte, foarte complex şi important", adaugă tînăra.
Şi gustul pentru competiţiile sportive i s-a deschis de acolo. "Luni am interviu pentru a deveni voluntar la finala Ligii Campionilor, din luna mai, de pe stadionul Wembley. Am depus CV-uri şi pentru Commonwealth Games, care se vor disputa la Glasgow, dar şi pentru Jocurile Olimpice de la Soci, din iarna viitoare", spune ea.
"Prea multă pîine"
Îi plac românii. I se par amabili, săritori. "Nu am văzut român care să nu fie prietenos", spune Amy. În schimb, nu-i place mîncarea românească. "Mîncaţi prea multă pîine. Şi nu pricep cum pot să vă placă murăturile", rîde englezoaica.
Amy şi-a serbat la Poiana Braşov ziua de naştere chiar miercuri. "Experienţa de aici este foarte folositoare pentru mine. Şi mă bucur că, de la Londra pînă la Braşov, România m-a adoptat. Uitaţi-vă la acreditarea mea, sînt culorile României pe ea. Sînt «româncuţă», zîmbeşte fata. Ultimul cuvînt l-a spus în româneşte.
Lecţii din Marea Britanie
Alexandra este de departe cel mai experimentat voluntar dintre toţi cei 400 de la FOTE Braşov. CV-ul ei cuprinde zeci de evenimente de tot felul. "În Marea Britanie, voluntariatul este o cultură. Aici am şi debutat ca voluntar, în 1994, cînd am primit o bursă de masterat la şcoala de business de la Universitatea Notthingam Trent. Am început cu cele studenţeşti, am continuat cu cele muzicale", îşi începe povestea bruneta de 42 de ani în vorba căreia se simte bine accentul britanic.
Ea susţine că ceea ce trebuie să facă ca voluntar este de fapt specialitatea sa, cea de marketing şi management turistic. "Asta predau din 1999 la Universitatea London Metropolitan şi cu fiecare eveniment la care particip mai învăţ ceva nou", spune fără reţineri Alexandra.
Prima experienţă la Atena
Prima întîlnire cu evenimentele sportive a avut-o în 2004, la Jocurile Olimpice la Atena. Acolo a lucrat la departamentul de protocol, unde a asigurat traducerile din română, engleză şi franceză.
Dintre toate evenimentele la care a lucrat ca voluntar, Jocurile Olimpice şi Paralimpice de la Londra, din 2012, reprezintă pentru Alexandra Mureşan apogeul. "A fost o experienţă uluitoare. La Olimpiada de vară am făcut parte din comitetul de coordonare al celor două mii de voluntari, dar zilnic am fost lîngă delegaţia României. Sincer vorbind, prin mine românii au avut o atenţie privilegiată, le-am rezolvat rapid toate problemele. La Paralimpice m-am autoretrogradat şi am stat mereu cu delegaţia României. Am vrut să învăţ mai mult despre persoanele cu dizabilităţi", povesteşte ea.
Alexandra are la FOTE 2013 acelaşi rol de coordonator al voluntarilor ca la JO Londra. După cele cinci zile de festival, ea nu are decît cuvinte de laudă la adresa românilor. "Sînt dedicaţi, pasionaţi, energici, foarte bine educaţi şi învaţă foarte repede", a spus româno-britanica. Două persoane, două poveşti şi un singur ţel, acela de a ajuta.
400 de voluntari au fost selectaţi pentru FOTE 2013, din 1.300 înscrişi
"Mama mea face voluntariat, găteşte pentru săraci. Pînă şi menajera noastră merge la un cămin pentru oameni fără adăpost şi îi ajută. Cine are inimă face voluntariat"
Amy Howard, voluntar
"Dacă înţelegi cultura britanică, înţelegi că britanicii fac comentarii despre orice şi oricine. Ei au un umor sarcastic şi fac glume inclusiv despre regină. În ultimii ani, cei de criză, şi comentariile britanicilor sînt mai acide, aşa că românii nu trebui să se supere prea tare cînd sînt luaţi peste picior de ei"
Alexandra Mureşan
"Eu stau de 18 ani în Marea Britanie şi nu m-am simţit niciodată marginalizată pentru că sînt româncă"
Alexandra Mureşan
