INTERVIU David Popovici: „Unde-i Emil Hossu-Longin?” » GSP l-a găsit pe jurnalistul TVR! Dialog cu dezvăluiri și afirmații de senzație: „Top 3 sportivi!” + se pregătește cartea: „Titlul l-am și găsit”

La revenirea în țară după recolta de aur de la Singapore, David Popovici a ținut să-l menționeze pe Emil Hossu-Longin, comentatorul a cărui pasiune a ridicat în picioare și le-a ținut pulsul sus milioanelor de români care au urmărit cursele de la Mondialele de natație din Singapore.

„Aș vrea să-l cinstesc pe Emil Hossu-Longin pentru felul în care comentează cursele – mă face și pe mine să mă întreb când le revăd – «Băi, voi câștiga? Ce voi face? Voi recupera oare?». Foarte tare!”, spunea David în urmă cu 3 zile. Astăzi, experimentatul jurnalist sportiv se arată onorat să facă parte din ceea ce el numește „un succes de dimensiuni planetare”.

Mai jos, un dialog în care Hossu-Longin oferă o nouă dimensiune realizărilor lui Popovici, abordează discuții delicate din spațiul public și dezvăluie nu doar că are de gând să scrie o carte despre David, dar că a și decis deja titlul acesteia!

Emil Hossu-Longin: „Mă doare că audiența la televizor nu a fost atât de mare cum mă așteptam”

- Haideți că încep direct, cum este cu cinstea pe care a anunțat-o David?
- Nu încă, nu. Mai durează, trebuie să-și ia și el puțină vacanță. Am vorbit, mi-a dat mesaj și a rămas că pe viitor se va întâmpla, când va avea și el timp. (...) Eu până la Paris (n.r. - la JO din 2024) nu l-am întâlnit. Am fost o dată la o Gală Alexandrion în 2020, când a fost premiat, fiind socotit drept o mare speranță a înotului. Avea plete până la umeri, era un puști, 16 ani. L-am văzut atunci la gală, iar de atunci l-am văzut doar în bazin, când l-am comentat la Campionatele Naționale. Până la Paris nu l-am întâlnit. Acolo, după ce a terminat cursele, printr-un prieten comun, pe care l-am rugat să mijlocească o întâlnire, am reușit să stăm puțin de vorbă. Am fost la el de hotel, i-am dus cartea. Mi-a spus că este un mare admirator al lui Jordan, chestie care m-a bucurat foarte tare, și acolo am apucat să vorbim puțin. Aștept din tot sufletul să mă văd cu el, să stau de vorbă cu el, să-mi povestească și să-i povestesc și eu cum e în spate, cum e să comentezi un asemenea succes, ce bucurie imensă îți generează și ce împlinire fantastică este pentru un jurnalist să comenteze așa ceva, să-l poată vedea cu tricolorul pe spate și cu medalia de aur la gât pe omul pe care el îl comentează.

- Cum e pentru dumneavoastră să știți că felul în care comentați atinge atât de mulți oameni?
- Este onorant, o performanță pe care mi-am dorit-o. Am așteptat-o foarte mult, pentru că nu prea s-a întâmplat ceva asemănător în istoria recentă. Sigur, maximul [pentru David] a fost anul trecut, la Jocuri. Aia a fost cursa emblematică pentru el, dar performanța asta, de la Singapore, îl marchează pentru totdeauna. A intrat deja în istorie. Nu reușise nimeni o dublă de la Jim Montgomery în 1973, iar el a făcut-o de două ori! Într-adevăr, este fascinant să fii în apropierea lui, să comentezi chiar și de la București. Eu sunt obișnuit, pentru că în bazin am fost doar la Paris, la Budapesta am fost în studio, la Roma la fel, la Singapore la fel. Dar sigur că pe undeva mă doare puțin faptul că audiența la televizor nu a fost atât de mare cum m-aș fi așteptat. A fost o competiție foarte mediatizată, cine voia să știe despre David putea afla foarte simplu, pe toate comunicările postului, pe Facebook, pe rețelele de socializare au apărut imediat informații despre orele exacte ale finalelor lui, dar sigur, s-a compensat cu efervescența asta pe online, cu milioane de vizualizări... Chiar acum mă uitam, cursa lui de 200 de metri liber a făcut 1,3 milioane de vizualizări pe pagina noastră, TVR Sport. E nemaipomenit, sigur. Eu am încercat să fiu cât de puțin aproape de el, să-l acompaniez cum trebuie. Așa mi se pare firesc.

- Și ați reușit, pentru mulți ați fost liantul dintre David și publicul de acasă...
- E firesc să fie așa. Până la urmă, misiunea comentatorului este și asta, să participe la eveniment alături de sportiv, să fie vocea oamenilor care-l urmăresc. Foarte mulți mi-au spus: «Am urlat alături de tine, am strigat, am fost trup și suflet cu David datorită comentatorului, datorită ambientului». E nemaipomenit pentru un comentator să trăiască așa ceva. Este maximul! Nu văd o răsplată mai mare pentru un comentator decât asta, să fie parte la un succes de dimensiuni planetare.

- Revenind la ce spuneați despre audiențe, nu credeți că sunt explicabile prin prisma faptului că vorbim despre un sport cu probe foarte scurte, care au și avut loc în miezul zilei? În plus, probabil că oamenii au intrat în număr mare să urmărească și pe telefoane...
- Este adevărat, dar pentru un om de televiziune este puțin frustrant când vede cifrele. Mă așteptam să fie mai mari, pentru că David merită! Sigur, e un efort pe care o televiziune îl face, să cumpere o asemenea competiție, să o distribuie, să o difuzeze, să o împacheteze, iar eforturile astea ar trebui să fie cumva însoțite de reacția publicului. Într-adevăr, audiența strict pe cifre nu este nemaipomenită, dar contează că suntem în epoca asta, contează și urmările: că acea cursă s-a distribuit, că acele minute au devenit virale. Da, este complicat, înotul este un sport dificil de mediatizat. Cursele sunt scurte, sunt foarte multe probe, dacă ratezi pentru câteva minute să deschizi TV-ul deja ai pierdut cursa. Dezavantajul ăsta este mare, clar, față de un meci de fotbal, unul de tenis, care durează. Acolo poți rata 15-20 de minute, dar aici este mai complicat.

„Ceea ce a reușit David capătă dimensiuni de legendă”

- Așa...
- E greu, într-adevăr, este un sport încă de nișă în România. Mă bucur că David ne-a luat țara și pornit să se bată cu balaurii în lumea asta în care sunt 20 de mari puteri, alte 20 de țări care contează, și România, care e pe undeva pe acolo și ea, încearcă să-și facă loc. Americanii au deplasat la Singapore 26 de înotători și au reușit o medalie în probele masculine, una singură. David a obținut două. Anglia, cu tot istoricul ei, are o medalie de aur. Ungaria are tot una, Ungaria fiind o superforță a înotului. Privit în lumina asta, ceea ce a reușit David capătă dimensiuni de legendă. Este mai mult decât formidabil să ai înotători capabili să facă așa ceva, să se bată cu niște școli imense de înot. Mă uitam la podium, în stânga și în dreapta Australia și SUA. Să ai o superioritate totală în niște probe semnificative ale Campionatului Mondial... Sunt atâtea probe în care se înoată și tu să iei două medalii de aur, să bați americanii, australienii, ungurii, chinezii... Încă o dată, este mai mult decât formidabil ceea ce a făcut. Am tot citit tot felul de păreri, că «este într-adevăr o performanță, dar nu atât de mare». Nu. Este imensă! Într-un sport înspăimântător, de o dificultate ieșită din comun.

+13 FOTO

- Apropo de afirmațiile lui David...
- Poate mulți nefamiliarizați au fost marcați de situația lui David, vizavi de momentul pe care l-a avut, când a spus că a vrut să plece acasă... Toți trec prin asta, toți marii înotători au astfel de momente, de burnout, în care nu se mai regăsesc, în care au nevoie de consiliere psihologică. Este un sport crâncen, antrenamentele sunt crâncene. Sunt plictisitoare, ești doar tu cu antrenorul. Înoți mii de kilometri în bazin, singur. Nu ai coechipieri, nu ai minge, nu ai bucuria de a practica un joc de echipă. E foarte greu, e nemaipomenit de greu să reziști acolo, să te bați cu cei atât de mari și să reziști. Iar el, din 2022, cu o singură excepție, Campionatele Mondiale din 2023, în care nu a obținut medalii, a cam câștigat tot! Campion european la Roma de două ori, campion european la Belgrad de două ori, la juniori, la Jocurile Olimpice, acum la Mondiale... Iar el la 20 de ani are un palmares pe care nu-l au multe țări importante! Multe țări importante din înotul mondial nu cred că au colecția de medalii pe care o are David: 4 de aur la Mondiale, 4 la Europene, un titlu olimpic și o medalie olimpică de bronz. Astea sunt niște realizări personale absolut nemaipomenite, în condițiile în care el provine dintr-o țară în care înotul este a n-șpea disciplină sportivă. Sigur, beneficiază de faptul că are un staff excepțional, părinți nemaipomeniți, se poate antrena cum trebuie, are recuperare, psiholog, dar asta este absolut normal. El se bate cu niște oameni care au așa ceva de 30-40 de ani! La el este o chestie specială, tocmai pentru că este un tip special.

- Că tot ați făcut comparația cu sporturile de echipă... Este natația unul dintre cel mai intens de comentat sporturi? Cum ați compara cu celelalte la care sunteți la microfon?
- Este singurul sport individual pe care îl comentez. Sunt comentator de fotbal, baschet, hochei, fotbal american, sporturi de echipă, dar am avut norocul ăsta să mă specializez pe înot. Debutul meu la o competiție de înot a fost chiar la Jocurile Olimpice de la Londra. Am intrat în bazin cu Phelps în fața mea, cu marii campioni ai acelui moment. Da, e foarte greu de comentat. Sunt probe care durează puțin, probe multe, sportivi foarte mulți. Trebuie să te adaptezi de fiecare dată, la fiecare competiție apar alții. China vine la fiecare competiție cu alți copii, cu înotători de 12, 13, 15 ani. Oamenii se schimbă, este foarte greu de comentat. Sigur, pe undeva pare mai ușor decât un sport de echipă. Acolo este multă improvizație, mult imprevizibil. Aici pare clar, nu-ți depășești culoarul, înoți, dar trebuie să fii foarte atent, este un alt tip de comentariu, parcă mai multă concentrare pe bucățile astea scurte. La cursele de 800, de 1.500 este puțin mai simplu, dar la cele scurte foarte greu. E altfel față de fotbal, baschet. Acolo este altă intensitate. Aici ierarhiile se pot schimba la sutime, nu există sport în care departajarea să fie atât de strictă, să se facă la nivelul sutimilor de secundă! Poate doar la sprint, la atletism. Aici, pentru câteva sutimi de secundă poți deveni campion mondial sau să termini pe 4.

- Practic...
- Este o chestie de foarte multe exercițiu, contează foarte mult cum te pregătești. Trebuie să ai informații despre ei, nu poți doar să spui niște cifre, timpi sau poziții care oricum apar [pe grafică]. Trebuie să oferi informații despre înotători, dar este și aici o mică problemă. Nu sunt fotbaliști, nu sunt baschetbaliști, și informațiile se obțin mai greu, ei nefiind la fel de cunoscuți. Este bine ca omul care comentează să fie mijlocul de informare pentru public.

Emil Hossu-Longin: „David Popovici este deja în TOP 3 sportivi români la nivel de istorie”

- Medalii europene, olimpice, mondiale, David începe să apară din ce în ce mai des în discuțiile privind cel mai mare sportiv român al tuturor timpurilor. Vă încumetați la o ierarhie de genul, unde îl puneți la acest moment sau unde îl vedeți capabil să ajungă?
- Sigur, este greu. Ierarhiile astea mereu provoacă o mulțime de discuții, de reacții, dar sportul asta înseamnă, ierarhie. În sport ai avantajul că se pot ierarhiza sportivii. Nu e ca în artă, ca în muzică, ca în alte domenii, unde sunt foarte multe păreri subiective. Dar aici se pot ierarhiza și pentru asta sunt competițiile, ca să știm de ce X este mai bun decât Y. Pentru că X a terminat cursa mai repede, X a câștigat mai multe medalii. În contextul ăsta, raportându-mă la ce se întâmplă acum în acest sport, în care David se bate cu niște școli imense, cu uzine de campioni cum sunt China, SUA, Australia... Pentru că acolo nu se face sport, acolo înotul este o industrie totală. Concurența este imensă, trialurile americane sunt la nivel de campionat mondial. La fel în Australia, Franța, Italia...

- Așa...
- Raportându-mă la ce înseamnă succesul în probele lui și în contextul ăsta, cred că este deja în TOP 3 sportivi români la nivel de istorie și că poate ajunge foarte, foarte sus, probabil pe prima poziție. Contează foarte mult următorii ani, și ce se va întâmpla la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Va avea 23 de ani acolo, deci va fi aproape de maturitatea sportivă. În sportul ăsta, cam pe acolo ești la vârf, 23-24-25 de ani. Cu excepțiile de rigoare, că tot am văzut-o pe chinezoaica de 12 ani, luând medalii și clasându-se pe locul 4 - este absolut uluitor. Sigur că performanța lui nu știrbește cu nimic performanțele care le-au avut gimnastele, canotorii, [Ivan] Patzaichin și așa mai departe. Dar vorbim despre niște sporturi care nu aveau atât de mare reprezentativitate în anii ăia. Erau 7-8-10 țări care contau, iar lupta pentru medalii se dădea între mai puține. La ce înseamnă natația acum, performanțele lui David sunt absolut gigantice. Nu mă feresc de cuvinte: GIGANTICE! I-am spus că este un înotător monstruos, preluând termenul din engleză. Acolo, un monster athlete simbolizează o dominație totală, ceea ce se poate transpune către el.

E ca și cum ne-am bate pentru medalii mondiale la un sport de echipă. Este asemănător. Este greu de pătruns în lumea asta și iată că în ciuda eforturilor pe care le face românia, avem generații bune de înotători, copii talentați. Dar iată că la 4-5 ani după ce au început să performeze la nivel de juniori, de tineret, pasul mare a fost foarte greu de făcut. Doar David l-a făcut. Am deplasat la Singapore doi înotători. Unul n-a trecut de serii, celălalt a câștigat aurul în cele mai mediatizate probe ale înotului. Asta arată cât de dificil este. Mă uitam la Grecia, Turcia, sunt țări care au mii de kilometri de mare, au infrastructură, bazine, dar nu au performanțele lui David, asta la nivel de țară!

„David ar fi meritat să fie desemnat cel mai bun înotător de la Campionatele Mondiale”

Mă uitam la ce se întâmplă, la reacțiile pe care David deja le declanșează. Este deja o constantă în topul înotului mondial. Și dacă stau să mă gândesc bine, cred că ar fi meritat ca el să fie desemnat cel mai bun înotător de la Campionatele Mondiale, nu Marchand. Sigur, a stabilit acel record mondial, dar sunt probe în care nu a avut concurență. Asta și pentru că el e foarte bun, dar și pentru că ceilalți nu sunt nici pe-aproape de nivelul lui. 200 și 400 mixt sunt probe grele, dar nu se compară vreodată cu suta și cursa de 200 de metri liber. În serii s-au înscris peste 100 de înotători.

Cred că David ar fi meritat fără dar și poate. Recorduri mondiale se vor mai stabili, el a fost la 11 sutimi la egalarea recordului mondial al lui Zhanle Pan și a câștigat formidabil acele curse. Cred că asta ar fi fost decizia corectă, ca el să fie desemnat cel mai bun înotător al Campionatului Mondial. Este realmente o performanță unică în istorie această dublă, această dublă-dublă de fapt.

- Îmi permit să plusez. Ați spus TOP 3 mai devreme, aveați alte nume specifice în minte când ați spus asta?
- Mă gândesc la Nadia în primul rând, la Patzaichin. Bine, sunt multe gimnaste, Simona Amânar, Gina Gogean, acolo avem o dominație categorică vreme de decenii. Dar la momentul ăsta acolo stăm rău față de ce s-a întâmplat acum 20-30 de ani. Dar asta și pentru că toate celelalte țări au început să investească în gimnastică. Au văzut că este un sport interesant, care poate aduce multe medalii, în care sunt foarte multe probe, la fel cum este și canotajul. Odată ce a început să apară concurența majoră, dominația vechilor puteri a început să pălească. În momentul de față, natația este la bătaie cu atletismul și tenisul, printre cele mai importante sporturi individuale. La oamenii ăștia m-am gândit. Sigur, poate fi TOP 5, poate TOP 10, mai ales că David cred că mai are de câștigat vreo 20 de medalii la competițiile majore. Dar și ce a adunat până acum este realmente legendar. Legendar, pur și simplu! Da, cred că poate deveni cel mai important sportiv din istoria României. Viitorul este al lui și deja este printre brandurile imense ale sportului românesc, alături de Nadia, Năstase, Simona Halep, Hagi. E acolo, dar cred că va ajunge în elita campionilor din înot și pe Everestul înotătorilor.

- Încă 20 de medalii?
- Dacă stăm să ne gândi, mai prinde 3-4 Campionate mondiale, 4 Europene, două ediții de Jocuri Olimpice... Dacă ar înota și fluture, sau dacă ar avea și o ștafetă foarte bună ca să-și poată diversifica plaja pe care o are, să atace mai multe medalii, cred că va atinge nivelul de zeci de medalii de aur la competițiile majore, așa cum e Phelps, așa cum este Katie Ledecky, pe care o admir nespus. Mi se pare o sportivă absolut colosală, nu întâmplător a câștigat o probă la 7 ediții diferite de Campionat Mondial. Cred că și David poate, de exemplu să câștige de 5 ori proba de 200 la Campionatul Mondial. Poate și cea de 100. Așa că, mergând pe o estimare a ceea ce se va întâmpla, pe ceea ce poate, cred că vom putea vorbi despre el ca despre un om care să aibă în momentul retragerii vreo 5 titluri olimpice și 15 mondiale.

Emil Hossu-Longin are în plan o carte despre David Popovici: „Am și găsit titlul!”

- În încheiere... Ați scris o carte despre Michael Jordan. Să fie David subiectul următoarei cărți?
- Aș vrea, aș vrea, aș vrea. Titlul l-am și găsit: «Water Majesty», parafrază la «Air Majesty». Da, mă gândesc, am în plan. Acum, rămâne să fie și el de acord. Dar va trebui să aștept încă câțiva ani buni. Aș vrea să fie completă, așa cum a fost și cea despre Michael, pe care am scris-o la mulți ani după ce el s-a retras. Aș vrea ca demersul ăsta să-i cuprindă întreaga carieră, să-l putem defini la final de carieră. Așa ar fi frumos, să putem să-l definim la final de carieră, atunci să putem trage o concluzie: «Da, e cel mai mare, în primii 10 din istorie». Așa aș vedea eu cartea. Sigur, mai am de așteptat vreo 10 ani, dacă nu mai mult, până își va încheia cariera, dar vreau să mă bucur de fiecare moment al lui, de fiecare succes. Sunt thrilled, ăsta este cuvântul. Sunt extrem de norocos că pot și eu să fiu acolo, să particip cu el la curse, să-l văd, să-l comentez, să spun cuvinte frumoase despre el. Așa este normal. Este o chestie pe care mi-o doresc. Documentare, Slavă Domnului, am și voi avea. Bine, pot scrie și fără ca el să fie de acord, dar evident că aș vrea să scriu o carte la care el să fie parte. Să discut cu el, să împărtășească lucruri importante, să rememorăm peste 10 ani și momentele astea, din tinerețea lui, din prima parte a gloriei lui. Cu siguranță, asta este doar prima parte. Cartea va avea mai multe capitole.

- Și să rememorați în carte inclusiv întâlnirea pe care o veți avea în curând...
- Da, cu siguranță, da!