Articol de Marian Ursescu - Publicat vineri, 20 martie 2020 16:28
Gianina Beleagă (25 de ani), dubla campioană mondială la canotaj, recunoaște că starea de incertitudine și de nesiguranță îi neliniștește pe sportivii din loturile olimpice, care nu știu ce se va întâmpla în viitor.
În cantonamentul de la Snagov, canotorii din lotul olimpic se antrenează zilnic, așteptând vești mai bune legate de epidemia de coronavirus. Nu mai au voie să plece din cantonament în zilele libere și-și trăiesc viața obișnuită cu gândul la ce o să se întâmple.
Gianina Beleagă (24 de ani) a povestit pentru Gazeta Sporturilor ce îi frământă pe sportivi, ce își doresc să se întâmple cu adevărat și care e teama lor cea mai mare. Dubla campioană mondială îi mulțumește lui Dumnezeu că lotul național, aflat până pe 1 martie în Italia, a reușit să se întoarcă acasă.
- Gianina, ce faceți voi? Stați în casă?
- Nu avem de ce. Noi suntem la Snagov, suntem ca și izolați. Ieșim zilnic la antrenamente.
- Ați fost în Italia la pregătire, vreme de trei luni. Acum Italia e în mare suferință cu pandemia de COVID-19!
- Am plecat pe 1 decembrie anul trecut. Am mai venit acasă de Crăciun și de Revelion, după care iar ne-am întors la treabă. Ne-a convenit acolo pentru că era cald, am putut ieși pe apă cu bărcile, ne-am antrenat normal. Și am venit acasă parcă pe 29 februarie. Urmăresc la TV ce se întâmplă acolo și nu-mi vine să cred. E incredibil!
„Mulțumesc lui Dumnezeu că am apucat să ne întoarcem!”
- V-ați întors de urgență acasă când a izbucnit epidemia de coronavirus?
- Noi pe 1 martie trebuia să venim acasă pentru câteva zile și urma să plecăm iar. Dar când a început nebunia, am venit de urgență pentru că ne-a fost teamă că nu ne mai putem antrena. Și, deși nu eram într-o zonă afectată, noi ne pregăteam undeva lângă Roma, în regiunea Umbria, am zis că e mai bine așa. Și s-a dovedit că a fost mai bine. Pentru că dacă am fi rămas, nu ne mai puteam întoarce și nu mai ieșeam nici pe apă. Lotul Italiei a rămas acolo, dar sportivii nu mai au voie să iasă pe apă!
- Cât ați fost acolo nu ați avut nicio problemă?
- Nu, nici nu izbucnise epidemia. Dar federația a intuit ce se va întâmpla. E mai bine așa, suntem acasă la noi. Cred că suntem singurul lot care ne putem antrena cât de cât normal.
- De ce spui asta?
- Pentru că noi, acolo, la Snagov, suntem oricum izolați. Din baza noastră nu iese nimeni, nu intră nimeni. La alții nu e așa. Citesc pe site-urile de socializare și mă minunez. Italienii nu au voie, lotul Belarusului e în Spania, stau închiși că nu au voie afară. Britanicii la fel, nu pot să se antreneze. Noi suntem fericiți, aș putea spune, deși și la noi sunt multe lucruri schimbate.
- Cum adică?
- Păi antrenamentele ni se schimbă aproape săptămânal. Dacă s-au anulat toate competițiile, nu se mai dispută nimic, nu mai urmărim acum vârfuri de formă. Am scos antrenamentele de intensitate. Practic, ne antrenăm ca să ne antrenăm. Nu știm pentru ce.
- Gianina, te așteptai să ajungem să trăim asemenea vremuri?
- Mă așteptam pe undeva să se întâmple ceva, dar recunosc că eu mă gândeam la ceva legat de încălzirea globală. Uite ce s-a întâmplat și în Australia cu acele incendii devastatoare, conflictul Iran-SUA. Eu am o problemă cu încălzirea globală și din această epidemie cu COVID-19 singurul lucru bun e că poluarea scade.
„E o stare de instabilitate, de nesiguranță”
- Te-ai gândit că Jocurile Olimpice ar putea fi amânate sau anulate?
- Sincer, da. Dar nu am avut curajul să vorbesc cu nimeni despre asta. Ne e frică de ce e mai rău. E o stare de incertitudine, de nesiguranță care ne face mai nervoși, mai irascibili, mai răi. Sper să treacă asta cât mai repede. Sincer, nu știu pentru ce ne mai antrenăm. E o frustrare pe care încercăm, pe cât posibil, să o ținem ascunsă.
- Voi, sportivii calificați la Olimpiadă, tot sunteți mai liniștiți! Gândiți-vă la cei care aveau acum calificări. Nu?
- Mă pun și în pielea lor, săracii. Stresul e și mai mare. Dar nu avem ce face, trebuie să așteptăm și să sperăm că totul va reveni la normal, cât mai curând.
- Cum ar fi mai bine, să se amâne Jocurile până la anul sau să se devanseze câteva luni?
- Cel mai bine ar fi să se dispute la data stabilită, dacă s-ar putea. Sănătatea noastră e mai importantă însă decât orice. Îmi doresc enorm să merg la Tokyo, după mine și acum m-aș duce să vâslesc, dar știu că nu se poate. Acum, eu recunosc, noi, care ne antrenăm aproape normal, am fi favorizați față de ceilalți sportivi. La ergometru te antrenezi, dar nu e ca pe apă. Eu îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu am rămas în Italia. Acum cred că eram în carantină!
Discuții prin skype cu antrenorul
- Aveți la lot antrenor italian, Antonio Colamonicci. El a rămas în Italia?
- Da, e acasă, în sud, lângă Napoli. Comunicăm însă mereu pe telefon, prin video. Secunzii țin legătura cu el. Cum spuneam, ne modifică mereu antrenamentele pentru că nu știm ce concursuri o să avem. Și când vom mai participa la un concurs!
- Se vorbește și de anularea ultimei regate de calificare, de la Lucerna, și de schimbarea criteriilor de calificare!
- Sunt la curent cu toate! Nu exagerez, dar zilnic cred că intru de cel puțin 10 ori pe siteul federației internaționale să văd dacă s-a mai luat vreo decizie. Dacă se va ajunge să se ia echipele calificate după Campionatele Mondiale, ultimul concurs, atunci pentru noi e foarte bine. Și „optul” de fete, și „optul” de băieți ar fi calificate. Bărcile României au fost primele sub linie în calificări! Și ar mai fi patru vâsle fete, care ar fi pe locul doi, parcă, sub linie.
- Despre Campionatele Europene nu s-a anunțat nimic!
- Da, e singurul concurs care practic nu s-a anulat sau amânat! Europenele ar trebui să fie la Poznan, la sfârșitul lunii mai. Era normal ultimul concurs important înainte de Jocurile Olimpice.
- Mama ta știu că trăia în Italia. Cum e?
- E bine. Stă în regiunea afectată a Italiei, lângă Torino, dar în satul unde ea locuiește nu sunt cazuri. E în carantină, nu are voie să iasă din casă, merg doar la alimentară și la farmacie, dar completează niște hârtii, nu au voie tot timpul.
- A încercat să vină acasă?
- Nu! Nu are de ce să vină acum. Îi înțeleg și pe românii care vor să vină acasă la familii, dar nu înțeleg iresponsabilitatea celor care nu se autoizolează și îi pun și pe alții în pericol. Dacă trebuie să stăm acasă, e așa greu de înțeles?
Și-au schimbat barca!
Gianina Beleagă și partenera sa, Ionela Cozmiuc, și-au schimbat de curând barca de concurs. „Din 2017 am tras pe aceeași barcă. Ne obișnuiserăm cu ea. Dar o barcă nouă e mai rigidă, presiunea apei în vâsle se simte altfel. Nu e mare lucru, câștigi poate 0,001 secunde. Dar poate la un moment-dat contează”, a dezvăluit Gianina. Dublele campioane mondiale ies acum pe apă în barca nouă. „Când se stabilește programul la Jocurile Olimpice, federația trebuie să trimită bărcile în Japonia, cu două luni înainte. Și atunci ne vom antrena din nou pe vechea barcă”, a explicat Beleagă.
Ultima ediție cu categorie ușoară
După Jocurile Olimpice de la Tokyo, Comitetul Internațional Olimpic a anunțat că va scoate din programul olimpic, la canotaj, proba de două vâsle categorie ușoară, la care participă acum cuplul Beleagă-Cozmiuc. „Mă tot gândesc, dacă se anulează Jocurile Olimpice, va trebui să continuăm să ne antrenăm la categorie. Eu îmi propusesem să trec după Tokyo la open, să mă pregătesc să prind poate barca de 8 plus 1”, a spus Gianina. La „categorie ușoară” sportivele trebuie să cântărească maximum 57 de kilograme. „Nu am probleme cu categoria, nu am avut niciodată. Iarna am avut cel mai mult 61 de kilograme, dar slăbesc repede. Acum am undeva la 59 de kilograme”, a spus Beleagă.
7bărci are România calificate la Jocurile Olimpice de la Tokyo din totalul de 14 probe. Sunt șanse mari însă ca și bărcile de 8 plus 1, feminin și masculin, să obțină biletele pentru Japonia
38de medalii a obținut canotajul românesc la toate edițiile JO de până acum. E al doilea sport după gimnastică. Bilanțul e următorul: 19 aur - 10 argint - 9 bronz
3titluri olimpice a câștigat România la dublu vâsle categorie ușoară: Burcică-Macoviciuc (1996), Burcică-Alupei (2000, 2004)
