Articol de Ionuţ Coman - Publicat luni, 16 august 2010 00:00
Dragoş Agache a cucerit argintul european deşi autorităţile nu au cheltuit mai nimic cu pregătirea acestuia. Statul îl va recompensa acum cu 700 de euro!
Fără ca Federaţia Română de Nataţie să investească în Dragoş Agache, înotătorul a obţinut prima şi unica medalie a delegaţiei "tricolore" la Campionatele Europene de la Budapesta: argint la 50 metri bras. Prezent pentru prima dată la o competiţie internaţională majoră, constănţeanul în vîrstă de 26 de ani a dat lovitura cucerind titlul de vicecampion, ce-i oferă şi ocazia să viseze: "Vreau să ajung la Jocurile Olimpice de la Londra", a mărturisit proaspătul medaliat.
"În ţară, sigur aş fi abandonat"
Cooptat abia anul trecut în lotul naţional, povestea lui Agache seamănă mai degrabă cu cea a românului împins în străinătate de mediocritatea din ţară şi revenit acasă de dorul familiei. După cinci ani de studii şi muncă în Statele Unite ale Americii, Dragoş s-a întors în România, unde în ultimul an a trebuit să lupte cu multe coborîşuri şi tentative de a renunţa, dar şi cu o muncă titanică de a rezista.
După o serie de titluri naţionale la juniori, Agache a ales la doar 19 ani să-şi încerce norocul peste Ocean. Motivul: lipsa performanţelor pe plan internaţional şi absenţa motivaţiei. "Am avut probleme la antrenamente, profesorul meu nu a ştiut să mă bage în formă la concursurile importante şi nu am reuşit să confirm nici la întrecerile internaţionale. Aşa am decis să plec din ţară, pentru că îmi pierdusem încrederea şi mă cam săturasem de bazinul din Constanţa. Dacă aş fi rămas, sigur abandonam sportul de performanţă".
Lider în SUA
Timp de patru ani, constănţeanul a fost mîndria Universităţii din Iowa, fiind liderul echipei de înot, iar recordurile sale în probele de bras au rămas neatinse pînă acum. Totuşi, nu s-a acomodat cu stilul de viaţă american şi, la începutul anului 2008, s-a întors acasă. Nu s-a gândit nici un moment că va reuşit să "explodeze" într-un timp atît de scurt. "Nu m-am concentrat pe înotul de performanţă, ci doar am vrut să concurez pe plan naţional şi să pregătesc o grupă de copii la un club privat. Cînd am văzut că merg bine, că apar şi rezultatele, am zis că merită să încerc", a mărturisit Dragoş.
În bazin cu Răzvan Florea
Totul s-a schimbat în 2009. A început să se antreneze alături de singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, Răzvan Florea, apelînd şi la serviciile antrenoarei acestuia, Gina Handrea. "Mi-a fost mai uşor să înot alături de Răzvan, chiar dacă stilurile noastre se deosebesc. Cînd mai este cineva în bazin, mai stai de vorbă şi scapi de monotonia antrenamentelor", a explicat Dragoş.
"Nu m-a surprins faptul că a urcat pe podium, pentru că ştiu cum s-a pregătit în ultimul an. Nu cred că Dragoş se aştepta să ajungă atît de sus, dar este meritul lui. A muncit mult, a fost foarte conştiincios şi serios în tot ce a făcut. Nu i-a fost uşor, mai ales că singurul său venit este cel oferit de clubul Farul, dar nu a avut nimic de demonstrat nimănui, ci doar să-şi arate lui că are forţa să fie printre primii. După această medalie, poate îl va ajuta şi federaţia", a mărturisit Răzvan, retras din activitate în luna aprilie.
Munca a dat rezultate şi, concurs după concurs, sportivul de la CS Farul a îmbunătăţit recordurile naţionale. Nu s-a dezminţit nici sîmbătă, iar Londra 2012 pare dintr-o dată mai aproape.
"Este o performanţă senzaţională şi mi-ar plăcea ca Dragoş să-mi calce pe urme"
Răzvan Florea
"Puteam să iau aurul!"
- Dragoş, cum te simţi?
- Fericit. Am intrat deja în vacanţă şi mă pregătesc să vizitez Budapesta, pentru că sînt de cinci zile aici şi nu am văzut decît drumul spre bazin.
- Cum a fost în finală?
- Ştiam că pot să iau o medalie, dar orice era posibil. Puteam să ajung şi primul, dar şi ultimul. A contat mult startul. L-am îmbunătăţit mult şi cred că acolo am cîştigat două zecimi. Cu un start normal, cred că luam aurul.
- Au crescut şansele de calificare la Jocurile Olimpice?
- Ţinta mea este proba de 100 de metri bras, pentru că cea de 50 metri bras nu este olimpică. Sînt dezamăgit că am ratat finala, fiindcă simt că m-aş fi putut lupta pentru medalie. Măcar aş fi scos un timp mai bun, care m-ar fi ajutat în pregătire, pentru anul viitor, unul decisiv în tentativa de calificare la Jocurile Olimpice de la Londra.
- Te aştepţi la ajutor din partea federaţiei?
- Aşa ar fi normal. Din toamnă vreau să mă antrenez în străinătate şi am nevoie de un ajutor pe plan financiar. Am nevoie să lucrez mult la start, iar în ţară nu pot, pentru că nu există bloc-starturi de unde să plec cu un picior în faţă şi unul în spate. Am discutat cu mai mulţi antrenori, am văzut ce opţiuni am şi urmează să decid unde voi merge.
"A fost o perioadă dificilă, în care Dragoş a tras tare, iar medalia vine ca o răsplată. Am primit felicitări şi din partea federaţiei, dar să vedem ce răspunsuri vom primi cînd vom cere condiţii de pregătire mai bune"
Gina Handrea, antrenoarea lui Dragoş Agache
3.150 lei va primi Dragoş Agache de la stat pentru argintul european. Jumătate din cuantumul prevăzut pentru o probă olimpicăla care i se aplică reducerea de 25%
Dragoş Agache a cucerit argintul european deşi autorităţile nu au cheltuit mai nimic cu pregătirea acestuia. Statul îl va recompensa acum cu 700 de euro!
Fără ca Federaţia Română de Nataţie să investească în Dragoş Agache, înotătorul a obţinut prima şi unica medalie a delegaţiei "tricolore" la Campionatele Europene de la Budapesta: argint la 50 metri bras. Prezent pentru prima dată la o competiţie internaţională majoră, constănţeanul în vîrstă de 26 de ani a dat lovitura cucerind titlul de vicecampion, ce-i oferă şi ocazia să viseze: "Vreau să ajung la Jocurile Olimpice de la Londra", a mărturisit proaspătul medaliat.
"În ţară, sigur aş fi abandonat"
Cooptat abia anul trecut în lotul naţional, povestea lui Agache seamănă mai degrabă cu cea a românului împins în străinătate de mediocritatea din ţară şi revenit acasă de dorul familiei. După cinci ani de studii şi muncă în Statele Unite ale Americii, Dragoş s-a întors în România, unde în ultimul an a trebuit să lupte cu multe coborîşuri şi tentative de a renunţa, dar şi cu o muncă titanică de a rezista.
După o serie de titluri naţionale la juniori, Agache a ales la doar 19 ani să-şi încerce norocul peste Ocean. Motivul: lipsa performanţelor pe plan internaţional şi absenţa motivaţiei. "Am avut probleme la antrenamente, profesorul meu nu a ştiut să mă bage în formă la concursurile importante şi nu am reuşit să confirm nici la întrecerile internaţionale. Aşa am decis să plec din ţară, pentru că îmi pierdusem încrederea şi mă cam săturasem de bazinul din Constanţa. Dacă aş fi rămas, sigur abandonam sportul de performanţă".
Lider în SUA
Timp de patru ani, constănţeanul a fost mîndria Universităţii din Iowa, fiind liderul echipei de înot, iar recordurile sale în probele de bras au rămas neatinse pînă acum. Totuşi, nu s-a acomodat cu stilul de viaţă american şi, la începutul anului 2008, s-a întors acasă. Nu s-a gândit nici un moment că va reuşit să "explodeze" într-un timp atît de scurt. "Nu m-am concentrat pe înotul de performanţă, ci doar am vrut să concurez pe plan naţional şi să pregătesc o grupă de copii la un club privat. Cînd am văzut că merg bine, că apar şi rezultatele, am zis că merită să încerc", a mărturisit Dragoş.
În bazin cu Răzvan Florea
Totul s-a schimbat în 2009. A început să se antreneze alături de singurul medaliat olimpic din istoria înotului masculin românesc, Răzvan Florea, apelînd şi la serviciile antrenoarei acestuia, Gina Handrea. "Mi-a fost mai uşor să înot alături de Răzvan, chiar dacă stilurile noastre se deosebesc. Cînd mai este cineva în bazin, mai stai de vorbă şi scapi de monotonia antrenamentelor", a explicat Dragoş.
"Nu m-a surprins faptul că a urcat pe podium, pentru că ştiu cum s-a pregătit în ultimul an. Nu cred că Dragoş se aştepta să ajungă atît de sus, dar este meritul lui. A muncit mult, a fost foarte conştiincios şi serios în tot ce a făcut. Nu i-a fost uşor, mai ales că singurul său venit este cel oferit de clubul Farul, dar nu a avut nimic de demonstrat nimănui, ci doar să-şi arate lui că are forţa să fie printre primii. După această medalie, poate îl va ajuta şi federaţia", a mărturisit Răzvan, retras din activitate în luna aprilie.
Munca a dat rezultate şi, concurs după concurs, sportivul de la CS Farul a îmbunătăţit recordurile naţionale. Nu s-a dezminţit nici sîmbătă, iar Londra 2012 pare dintr-o dată mai aproape.
"Este o performanţă senzaţională şi mi-ar plăcea ca Dragoş să-mi calce pe urme"
Răzvan Florea
"Puteam să iau aurul!"
- Dragoş, cum te simţi?
- Fericit. Am intrat deja în vacanţă şi mă pregătesc să vizitez Budapesta, pentru că sînt de cinci zile aici şi nu am văzut decît drumul spre bazin.
- Cum a fost în finală?
- Ştiam că pot să iau o medalie, dar orice era posibil. Puteam să ajung şi primul, dar şi ultimul. A contat mult startul. L-am îmbunătăţit mult şi cred că acolo am cîştigat două zecimi. Cu un start normal, cred că luam aurul.
- Au crescut şansele de calificare la Jocurile Olimpice?
- Ţinta mea este proba de 100 de metri bras, pentru că cea de 50 metri bras nu este olimpică. Sînt dezamăgit că am ratat finala, fiindcă simt că m-aş fi putut lupta pentru medalie. Măcar aş fi scos un timp mai bun, care m-ar fi ajutat în pregătire, pentru anul viitor, unul decisiv în tentativa de calificare la Jocurile Olimpice de la Londra.
- Te aştepţi la ajutor din partea federaţiei?
- Aşa ar fi normal. Din toamnă vreau să mă antrenez în străinătate şi am nevoie de un ajutor pe plan financiar. Am nevoie să lucrez mult la start, iar în ţară nu pot, pentru că nu există bloc-starturi de unde să plec cu un picior în faţă şi unul în spate. Am discutat cu mai mulţi antrenori, am văzut ce opţiuni am şi urmează să decid unde voi merge.
"A fost o perioadă dificilă, în care Dragoş a tras tare, iar medalia vine ca o răsplată. Am primit felicitări şi din partea federaţiei, dar să vedem ce răspunsuri vom primi cînd vom cere condiţii de pregătire mai bune"
Gina Handrea, antrenoarea lui Dragoş Agache
3.150 lei va primi Dragoş Agache de la stat pentru argintul european. Jumătate din cuantumul prevăzut pentru o probă olimpicăla care i se aplică reducerea de 25%
