Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 23 aprilie 2026, 11:09 / Actualizat joi, 23 aprilie 2026 11:42
Tamara Costache (55 de ani), prima înotătoare din România care a stabilit un record mondial și a cucerit o medalie de aur mondială, a fost aplaudată miercuri la Campionatele Naționale de la Otopeni, într-o festivitate inițiată de FRNPM cu prilejul celebrării a 40 de ani de la performanța stabilită de aceasta în proba de 50 m liber în întrecerea planetară de la Madrid 1986.
Timp de trei decenii și jumătate, singura reprezentantă a înotului românesc care a stabilit recorduri mondiale era Tamara Costache, performeră la 50 metri liber în anii '80. În 2022, David Popovici și-a pus și el numele în această galerie.
Miercuri, la Otopeni, Tamara Costache i-a înmânat medalia de campion național în proba de 50 m liber, iar apoi a urcat și ea pe prima treaptă a podiumului pentru a primi o plachetă aniversară din partea Cameliei Potec, președinta FRNPM.
Tamara Costache a fost o performeră precoce într-o probă care și-a făcut debutul la Campionatele Mondiale din 1986 de la Madrid. Tamara Costache a stabilit în 1986 patru recorduri în proba de 50 metri liber. Cu câteva zile înainte de a împlini 16 ani, îl stabilea pe primul reușit de un „tricolor” la înot: 25,50 secunde, apoi 25,34 secunde în aceeași zi, la Campionatele Naționale, pe 16 iulie.
Pe 1 august, la Jocurile Balcanice găzduite de Sofia, cobora din nou sub standardul fixat chiar de ea, 25,31 secunde, iar pe 23 august devenea prima campioană a lumii din înotul românesc, în aceeași probă pe care a dominat-o în sezonul respectiv. Și cum altfel decât cu un nou record? 25,28 secunde, performanță care a rezistat până în aprilie 1988.
Tamara Costache:„Este extraordinar să faci un record mondial”
Acela a fost sezonul exploziei și al gloriei pentru adolescenta născută la Ploiești, iar 1986 a rămas un reper pentru înotul tricolor. „Mă bucur că își mai amintește cineva de recordul meu. A fost o cursă incendiară. Înainte de Campionatele Mondiale de la Madrid, făcusem două recorduri mondiale, dar au fost omologate ca europene. Și încă unul la balcaniadă. Mă așteptam să-l fac și a patra oară”, a spus Tamara Costache.
Ea și-a amintit și care au fost impresiile de atunci ale oamenilor. „Nu se așteptau ca o româncă să fie pe podium și să facă și un record mondial. E frumos când câștigi un titlu mondial și mai ales este extraordinar când faci un record mondial”, a spus Tamara Costache.
Cum a fost precis pentru o copilă acel moment? „Nu-mi venea să cred, este o bucurie pe care nu o poți exprima în cuvinte. Nu eram o sportivă foarte expresivă și toți se întrebau de ce nu mă bucur. Mă bucuram în interior, dar m-am bucurat mai mult când m-am întâlnit cu ai mei, părinții nu puteau merge cu noi.”
Tamara Costache spune că pentru ea emoțiile cele mai mari se simțeau în apă. „Atunci când atingi peretele și vezi că ai făcut o performanță fantastică. Simți ceva și când ești pe podium, când îți cântă imnul, e normal să plângi. Noi, fetele, probabil că suntem mai emotive. Nu mai știu, nu îmi mai aduc aminte dacă am plâns sau nu. Au trecut ceva ani de atunci. Dar și acum, când văd proba, o urmăresc cu lacrimi în ochi.”
A fost ceva wow pentru că nu te aștepți la 16 ani să faci un record mondial și să ieși campioană mondială, cu toate că eu și antrenorul meu ne-am pregătit special pentru proba de 50 m liber - Tamara Costache
În 1987, Tamara Costache a devenit și campioană europeană în această probă, însă nu a avut la fel de mult succes la Jocurile Olimpice de la Seul. S-a retras, apoi, după o pauză, a devenit antrenoare. „Am revenit pentru că am crezut că am ceva de spus în înot. Chiar dacă acum antrenez distanțe lungi, nu ce am făcut eu, pentru că te adaptezi în funcție de sportiv, trebuie să ai și un pic de fler și să te mulezi pe copil, pentru că asta înseamnă să fii profesionist”, a spus Tamara Costache.
Bazine lipsă, baza de selecție îngustă, naveta la Izvorani
Cum i se pare înotul acum? „Comparativ cu vremea lui Ceaușescu, mi se pare că este mult sub nivel, pentru că atunci sportivii erau văzuți altfel. Aveam mult mai multe baze sportive, bază de selecție foarte mare. De exemplu, eu când am fost selectată, am fost selectată dintr-un număr de vreo 200 și ceva de copii, de clasa întâi. Acum nu știu dacă mai găsim undeva 20-30 de copii. Da, dar totuși cine vrea să facă înot face și găsește antrenori pasionați să ducă mai departe tinerele talente, că de multe ori talentul e bătut de muncă. Și fără muncă nu ajungi nicăieri”, a spus Tamara Costache.
Fosta înotătoare încearcă să țină în viață înotul la Ploiești. „Nu avem un bazin, cel de la Vega este închis de aproape patru ani. Facem naveta, ne antrenăm la Centrul Olimpic de la Izvorani. Zi de zi noi facem naveta, dus-întors, și de două ori pe zi, pentru că avem și două antrenamente. Dar nu ne lăsăm așa ușor bătuți și nu ne lăsăm pe tânjală. Noi muncim pentru că ne place ceea ce facem, ne dorim să ajungem undeva. Și munca trebuie să ne fie răsplătită și nouă, și sportivilor”, subliniază Tamara Costache.
Antrenoarea speră ca și alți înotători să calce pe urmele sale și ale lui David Popovici și galeria de înotători români cu recorduri mondiale să crească. „Avem o generație foarte, foarte valoroasă care vine din spate. Eu sper! Am și eu sportivii mei cu care încercăm să doborâm cât mai multe recorduri, să urcăm pe podiumurile europene, mondiale, olimpice”, a încheiat Tamara Costache.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
