Articol de Valentin Damian - Publicat luni, 14 martie 2011 00:00 / Actualizat duminica, 20 martie 2011 06:56
De ce Dacia? Pentru că este un nume cu rădăcini străbune. De ce Renault şi nu Fiat, Alfa Romeo, Peugeot sau Austin? Istoria spune că vizita generalului Charles de Gaulle în 1966 a contat decisiv în alegerea lui Ceauşescu în favoarea francezilor. Fabrica s-a construit la Colibaşi, Mioveniul fiind atunci doar un sat care făcea parte din comuna Colibaşi.
20 august 1968. Iese prima maşină produsă în România sub licenţa lui Renault 8, Dacia 1100. O berlină cu tracţiune şi motor pe spate. 46 de cai-putere şi un consum de 7l/100km. Produsul cu numărul 1 este făcut cadou celui mai iubit fiu al poporului.
Un an mai tîrziu, apare Dacia 1300 sub licenţa lui Renault 12: 1.289 cmc, 54 CP, viteza maximă 144 km/h şi un consum de 9,4 l/100km, iar 10 ani mai tîrziu apare varianta restilizată, facelift cum se spune acum: Dacia 1310. Cu un an înainte, lui Renault îi expirase licenţa, iar Partidul a ordonat atunci că a sosit timpul pentru un automobil complet românesc.
De atunci, românii au început să copieze maşinile lui Renault sub sigla Dacia. Aşa a apărut şi Dacia 2000 făcută după Renault 20: 1.995 cmc şi 109 CP. Doar pentru demnitarii vremii fiind la un moment dat chiar maşina prezidenţială. Dacia 2000 era în doar două culori: neagră şi albastră. A mai fost şi Dacia 500 sau Lăstun, care se fabrica la Timişoara: 499 cmc, 22 CP şi 3,3 l/100 km consum. În 1989 s-a încetat producţia. A fost şi D6, un VAN care se dorea a fi un Renault Estafette în variantă autohtonă.
A venit Revoluţia, a apărut şi Liberta. Potrivit nume, nu? Renault revine în România în 1999, francezii anunţînd atunci că vor face un model care va costa 5.000 de euro. S-a lăsat aşteptat 5 ani!
21 iulie 2004. Ultima Dacie 1310 iese de pe poarta fabricii şi face loc noului Logan.
