Articol de Octavian Pescaru - Publicat sambata, 04 iunie 2016 15:59
Muhammad Ali, cel mai mare pugilist din toate timpurile, s-a stins din viaţă în această dimineaţă din cauza unor probleme respiratorii.
GSP.RO a pregătit un material special în memoria lui Ali.
O comedie în 15 acte
Ca urmare a numeroaselor restricţii, meciul Inoki v Ali s-a transformat într-o comedie. Japonezul l-a lăsat fără grai pe Ali din prima clipă. S-a aruncat la podea şi a stat aproape tot meciul pe spate, încercând să lovească numai cu picioarele. Ali i-a dat roată permanent, vorbind fără încetare şi lovind cu pumnul doar de 6 ori în 15 runde. De altfel, nici nu prea avea cum să-l lovească pe Inoki atâta timp cât acesta a stat în majoritatea timpului numai pe jos, iar la sol Ali nu avea nici o intenţie să meargă din pricina calităţilor de luptător şi de judoka ale lui Inoki. „Inoki e un laş, Inoki nu vrea să lupte”, zbiera de zor Ali care a reuşit să plaseze primul pumn de abia în runda a 7-a.
La final totuşi, pe gambele si pe genunchii lui Ali se vedeau urmele loviturilor lui Inoki. În cele din urmă toată lumea s-a simţit înşelată: organizatorii şi comentatorii au căzut de acord că a fost un meci jenant, spectatorii japonezi care au dat bani grei pe bilete îl acuzau pe Ali că e un american mincinos care i-a păcălit, iar Ali răcnea că Inoki a fost un laş care n-a vrut să lupte în picioare. Decizia a fost una de egalitate, însă nu mai avea nici o importanţă. Toată lumea avea pe retină miile de spectatori japonezi care îşi cereau banii înapoi şi bombardau ringul şi pe cei doi sportivi cu ce le pica la îndemană. Presa japoneză a relatat că echipele de curaţenie au muncit o zi întreagă ca să care tot gunoiul rezultat din bombardamentul declanşat de public.
Epilog
Meciul cu Inoki a fost pentru Ali, fără doar şi poate, unul dintre cele mai neplăcute momente ale carierei. Tăvălit prin ring de câteva ori de Inoki şi bombardat la final cu diverse obiecte de spectatori, Ali s-a consolat cu cele 6 milioane primite ca bursă de meci, însă imaginea sa a fost serios şifonată. De partea cealaltă, Antonio Inoki a dobândit în Japonia un imens capital de popularitate pentru că luptase contra unui exponent al Americii. Şi în ziua de astăzi, la 73 de ani, Inoki este un personaj celebru şi respectat în întreaga Japonie. În 1990, Inoki s-a convertit la Islam, la fel cum procedase Cassius Clay în 1964 atunci când a adoptat numele musulman Muhammad Ali.
În prezent, cel cunoscut sub numele de Antonio Inoki, a devenit Muhammad Hussain Inoki. Ali şi Inoki au devenit prieteni după celebra lor întâlnire de la Tokyo, prietenie cimentată mai tarziu şi de convertirea japonezului la Islam. Inoki şi-a încheiat cariera de pro wrestler la 55 de ani, în 1998, iar la ultima sa reprezentaţie a asistat şi Muhammad Ali care, bolnav de Parkinson, a urcat în ring, şi-a imbratisat prietenul şi a citit un mesaj : „E o onoare să fiu alături de Antonio în ring după 22 de ani. Amândoi ne-am străduit să facem o lume mai bună prin sport, să demonstrăm că indiferent de cultură, sex sau rasă, omul este unul şi acelaşi. A fost o placere deosebită să mă aflu astăzi aici”.
Declinul
În perioada 1975-1977, după a treia întâlnire cu Frazier, îşi apără centurile de 6 ori, însă încep să apară probleme de ordin medical. Ferdie Pacheco, care îi era de ani buni medic, constată că Ali incepe să aibă probleme la ficat si la rinichi şi că mişcările sale nu mai sunt la fel de rapide. În urma acestor constatări îi cere lui Ali să-şi încheie cariera. Ali refuză, iar Pacheco se retrage. În februarie 1978 boxează la Vegas contra lui Leon Spinks care avea doar 7 meciuri la profesionişti. Ali îl ia la preţ de matineu pe adversarul său, nu se antrenează şi pierde la puncte, deşi lui Spinks, campion olimpic la Montreal `76, nu i se dădea nici o şansă. Peste 7 luni, pe 15 septembrie 1978, la New Orleans, în faţa a 64.000 de spectatori, Ali avea să-şi ia revanşa în faţa lui Spinks printr-o victorie la puncte după 15 runde.
A fost ultima victorie din cariera sa. Peste 1 an îşi anunta retragerea, iar titlul WBA pe care îl deţinea devenea vacant, însa în vara 1980 revine în ring. Presa americană a pus revenirea sa pe seama unor probleme financiare. I-a fost oferit ca adversar lui Larry Holmes, deţinătorul centurii WBC. Holmes, care ştia că din Ali n-a mai rămas decât umbra boxerului de altădată a fost convins cu greu să lupte. Cu 3 luni înainte de meci Comisia de Sport a statului Nevada i-a cerut lui Ali să-si facă un control neurologic, iar raportul medical a arătat următoarele : Ali avea probleme de exprimare, nu putea sta în echilibru într-un picior şi avea dificultăţi în a-şi atinge nasul cu degetul. Cu toate acestea meciul a avut loc pe 2 octombrie 1980 la Vegas.
Holmes a evitat să-l facă ko, dar a dominat categoric fiecare rundă. Colţul lui Ali a oprit lupta după repriza a 10-a. Prezent la meci, actorul Sylvester Stallone spunea că timp de 10 runde a avut senzaţia că asistă la o autopsie făcută pe un om viu.
Un singur lucru mai amintea de vechiul Ali...gura sa cea bogată :”Mă voi întoarce”, a anuntat în stilu-i caracteristic după meciul cu Holmes. Şi s-a ţinut de cuvânt. Pe 11 decembrie 1981, la Nassau, în Bahamas, a urcat în ring pentru ultima oară. A dat piept cu un adversar mai tânar cu 12 ani, canadiano-jamaicanul Trevor Berbick, o cunoştinţă mai veche a românilor. Berbick fusese eliminat în turul 2 al JO de la Montreal `76 de românul Mircea Şimon.
Canadianul a câştigat la pas un meci de 10 reprize şi a intrat în istorie drept boxerul care i-a încheiat cariera marelui Ali. „Am îmbătrânit. În tinereţe n-aş fi avut nici o problemă, dar acum pur şi simplu n-am putut să fac ceea ce mi-am propus”, a recunoscut pentru prima oară cu francheţe, Muhammad Ali.
Inspirat de „Gorgeous” George Wagner
Ani de-a rândul lumea s-a întrebat dacă guralivul Clay a avut vreo sursă de inspiraţie pentru show-urile sale inimitabile. Târziu, după ce s-a lăsat de box, Ali a recunoscut că l-a avut drept model pe George „Gorgeous” Wagner (1915-1963), o mare vedetă a wrestlingului american în anii `40 -`50. George nu avea un fizic nemaipomenit, nu era un atlet desăvârşit, dar era „băiatul rău” şi guraliv al acestor show-uri, iar toată lumea vroia să-l vadă pus la respect. Era ceea ce americanii numesc „heel”, opusul eroului, al băiatului bun. Clay l-a întâlnit pe George în 1961 la Vegas cu prilejul unei emisuni de radio. George i-a dat atunci câteva sfaturi care i-au marcat ulterior existenţa :”O grămadă de oameni vor plăti ca să vadă pe cineva cum îţi închide gura. Să fii întotdeauna fanfaron, impertinent şi neruşinat”, i-a spus George, iar tânărul Clay, pe atunci în vârstă de 19 ani, a prins ideea din zbor :”Am văzut 15.000 de oameni venind la sală ca să vadă cum omul ăsta mănâncă bataie ! Şi i-a adus acolo dând din gură ! Asta este o foarte bună idee !”
Gong final
Casius Clay Muhamad Ali a trecut în lumea drepţilor în seara zilei de 3 iunie 2016 într-un spital din Phoenix, Arizona din cauza unor complicaţii respiratorii. În ultimii 32 de ani a dus pe picioare maladia Parkinson, căpătată pentru că şi-a forţat organismul dincolo de limitele admise. Va fi înmormantat în Louisville, Kentucky. Drumul Legendei se încheie acolo unde a început.
