Articol de Octavian Pescaru - Publicat sambata, 04 iunie 2016 13:07
Muhammad Ali, cel mai mare pugilist din toate timpurile, s-a stins din viaţă în această dimineaţă din cauza unor probleme respiratorii.
Prima înfrângere
Madison Square Garden din New York, 8 martie 1971. Ali boxează contra lui Joe Frazier pentru centurile WBC si WBA. Ciocnirea dintre cei doi e botezată „meciul secolului” iar interesul este pe măsura reclamei făcute : 50 de televiziuni străine transmit în direct evenimentul care e urmărit de peste 300 de milioane de oameni din întreaga lume.
Ali adoptă si în faţa lui Frazier strategia de acum obişnuită, în speranţa că-l va determina să cedeze nervos, si îl bombardează cu invective :„Frazier e o jucărie de proastă calitate a albilor. E prea urât şi prea prost ca sa fie campion mondial”. În ring însă lucrurile stau diferit. Deşi mai scund cu zece centimetri, Frazier reuşeşte să stea aproape de Ali pe care îl supune unui bombardament teribil mai ales in partea a doua a meciului. În repriza a 15-a, Frazier pune capăt oricăror discuţii cu privire la învingător trimiţându-l la podea pe Ali cu un formidabil croşeu de stânga.
Ali revine şi termină meciul în picioare însă Frazier îşi păstrează centurile. Cei doi au încasat câte 2,5 milioane de $, sumă fabuloasă pentru acea perioadă. Ali si-a luat revanşa în faţa lui Frazier în ianuarie 1974, victorie la puncte în 12 runde pentru titlul Federaţiei Nord Americane de Box. N-avea să fie însă ultima ciocnire dintre cei doi.
The Rumble in the Jungle
Pe 30 octombrie 1974, Ali l-a înfruntat pe George Foreman care şi-a pus in joc centurile WBA si WBC in ceea ce s-a numit „The Rumble in the jungle”. A fost primul meci important organizat de promotorul Don King care le-a oferit celor doi cate 5 milioane de $. Găselniţa lui Don King a constat în organizarea meciului la Kinshasa, capitala Zairului, astăzi Republica Democrată Congo. Bun de plată a fost dictatorul local Mobutu Sese-Seko Wa Za Banga, care din dorinţa de a-şi face publicitate s-a oferit să gazduiască meciul. Ca fapt divers, Mobutu (1930-1997) a fost unul dintre prietenii apropiaţi ai dictatorului Nicolae Ceausescu.
Ali si-a facut show-ul şi de această dată : ”Foreman e doar o mumie mare. Îl numesc oficial <Mumia> ! O să vedeti un meci divin, un război sfânt, un Armaggedon în miniatură”. Meciul Ali vs Foreman a avut loc pe stadionul „20 Mai” în faţa a 60.000 de oameni, în marea lor majoritate suporteri ai lui Ali. A câştigat Ali prin ko în runda a 8-a. După meci, între cei doi s-a legat o strânsă prietenie. „Am devenit cei mai buni prieteni. De el mă simt cel mai legat, e cel mai mare om pe care l-am cunoscut vreodată”, spunea Foreman peste ani.
Thrilla in Manila
În octombrie 1975, după ce-si apără de trei ori cu succes titlul cucerit de la Foreman, Ali dă piept cu Joe Frazier într-o nouă epopee pugilistică, intitulată de această dată „Thrilla in Manila”. Era al treilea meci împotriva lui Frazier. Dacă în `74 la Kinshasa, sponsorul s-a numit Mobutu Sese-Seko, de astă dată el a fost preşedintele filipinez Ferdinand Marcos care, astfel, vroia să calmeze spiritele după ce în 1972 decretase legea marţială pentru a-şi putea elimina adversarii politici, acţiune ce provocase multiple actiuni de protest în ţară. Interesant faptul că Ali, un contestatar vehement al războiului din Vietnam si al inechităţilor din societatea americană a acceptat fără rezerve să boxeze în două evenimente, la Kinshasa si Manila, finanţate si găzduite de doi dintre cei mai cunoscuţi dictatori ai lumii.
La Manila a participat la o petrecere dată de cuplul prezidenţial Imelda si Ferdinand Marcos, alături de amanta sa Veronica pe care a prezentat-o drept soţia sa. Ghinionul său a fost că soţia din acea perioadă, Belinda Ali, cu care avea 4 copii, a aflat, a luat primul avion către Manila si l-a băgat urgent în „şedinţă”. Episodul 3 al disputei Ali v Frazier s-a încheiat după 14 runde din 15 programate. Aproape orb din cauza loviturilor încasate, Frazier a fost oprit de colţul său să mai lupte. Ali îşi lua o nouă revanşă in faţa celui care îi provocase prima înfrângere din cariera şi declara :”Joe Frazier e cel mai bun boxer din lume. După mine !” Potrivit presei vremii, dupa episodul Manila, Ali a băgat in buzunar aproximativ 4,5 milioane de $, iar Frazier în jur de 2 milioane.
Cel mai bizar meci din istoria sporturilor de contact
Aprilie 1975, Statele Unite. Cel mai celebru boxer al planetei la vremea respectivă, Muhammad Ali, lua parte la o recepţie şi se umfla în pene în faţa preşedintelui Federaţiei Japoneze de Lupte, Ichiro Hatta : „Există vreun luptător asiatic în stare să mă provoace ? Dacă da, să-i spui că-i dau un milion de dolari”. Fanfaronada campionului american a fost preluată iute de presa japoneză, iar ceea ce părea doar o tiradă marca Ali s-a transformat într-un meci de 15 reprize. Un meci care n-a putut fi catalogat nici până în ziua de astăzi în vreun fel. I s-a spus simplu, meciul dintre Muhammad Ali şi Antonio Inoki.
Inoki ridică mănuşa
Singurul asiatic care a răspuns provocării lui Ali a fost japonezul Antonio Inoki. Un apreciat karateka la origini, Inoki era, în 1976, la 33 de ani, o figură foarte populară în Japonia. Devenise încă din anii `60 o celebritate mai ales prin prisma implicării sale în întrecerile japoneze de pro wrestling. Apreciat în ziua de astăzi şi în România, pro wrestlingul este o formă de spectacol care combină nişte calităţi atletice deosebite cu performanţele teatrale şi imită, fără schimburi reale de lovituri, diverse sporturi de contact.
Aşadar, în 1976, zeul japonez al pro wrestlingului, Antonio Inoki, ridica mănuşa aruncată de cel mai celebru sportiv al planetei, campionul mondial al greilor în versiunile WBA şi WBC, Muhammad Ali. Era ceva nemaivăzut, iar sumele vehiculate în jurul acestui eveniment au fost pe măsura curiozităţii astfel încât, Ali a băgat în buzunar o bursă în valoare de 6 milioane de dolari, cu un milion mai mult faţă de cât încasase în 1974 pentru celebrul meci de la Kinshasa, contra lui George Foreman, cunoscut sub denumirea de „The Rumble in the jungle”. A fost de fapt, cea mai mare bursă încasată de Ali în întreaga sa carieră de boxer.
Reguli unicat
Meciul a fost programat la Tokyo pe 26 iunie 1976. Pentru marele eveniment, Ali i-a găsit lui Inoki un nume de ring :”O să-i spun Pelicanul de acum încolo, căci are o bărbie proeminentă cu care sigur se va lovi de pumnul meu”. Japonezul i-a replicat calm:”Ai grijă să nu-ţi distrugi pumnul când vei intra în contact cu barbia mea. Nu stiu cât de în serios iei tu lupta dar te asigur că pentru mine este o chestiune cât se poate de serioasă. Intru în ring ca să lupt aşa că ai grijă să nu pleci cu oasele rupte”. Antonio Inoki nu era la primul său meci împotriva unui luptător dintr-o altă ramură a sporturilor de contact.
Mai urcase în ring contra unor adversari proveniţi din judo, kung fu, lupte sau sumo. Iniţial japonezul i-a propus lui Ali un meci de tip pro wrestling, desfăşurat potrivit unui scenariu agreat de amandoi. Oamenii din echipa lui Ali s-au temut însă că Inoki nu va respecta scenariul şi îi va oferi surprize neplăcute lui Ali, tinând cont şi de faptul că nu cu multă vreme înainte, Inoki îl bătuse zdravăn pe olandezul Willem Ruska, campion olimpic de judo la Munchen în 1972.
Drept urmare s-a stabilit un set de reguli foarte stricte, menite a-l proteja în special pe campionul american. Astfel s-a hotărât că japonezul nu poate expedia lovituri de picior decât dacă are cel puţin un genunchi pe sol, nu are are voie să-şi placheze adversarul şi să uzeze de proiectări. Dacă totuşi Ali ajungea cumva la sol, putea solicita întreruperea luptei lovind cu mănuşa corzile ringului. Stafful lui Ali a mai cerut ca regulile de luptă să nu fie deconspirate înainte de meci. Pentru Ali, totul părea a fi o joacă : ”O să-l ţin la distanţă cu jabul fără probleme. N-o să se poată apropia suficient. Ce înseamnă un karateka pe lânga un boxer care ştie să ţină distanţa ? După ce o să-l pisez cu jabul o să-l fac ko”.
În al treilea episod al zilei puteţi citi cum s-a încheiat lupta cu japonezul Inoki şi declinul marelui pugilist.
Citeşte şi: EPISODUL 3 Declinul lui Muhammad Ali! Comedie în 15 acte + "o autopsie făcută pe un om viu"
