Articol de GSP - Publicat miercuri, 02 iunie 2021 20:30 / Actualizat miercuri, 02 iunie 2021 20:30
Mihai Leu, campion mondial la box, a fost invitatul din această săptămână al emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”. Mihai Leu, 53 de ani, s-a apucat de box la 9 ani și a fugit din România socialistă cu doi ani înaintea Revoluției. Acesta a explicat motivele care l-au făcut să plece din țară și cum i-a fost drumul până în Germania, acolo unde a trăit 20 de ani.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Care au fost motivele pentru care ai vrut să pleci din țară?
- Au fost multe. După ce mi-au oprit casetofoanele pe aeroport, apoi ni s-a promis că dacă devenim campioni mondiali ne dau bani, televizor color, promisiuni ca la noi. Dar ne-au dat doar 20 la sută din ce ni s-a promis.
Faptul că nu eram lăsat să plec în străinătate, ci doar în țările comuniste, toate m-au făcut să iau o hotărâre clară. "Prima dată când plec în străinătate într-o țară în care pot să rămân, nu mai vin înapoi", mi-am zis.
- Nu i-ai spus asta și lui Feri, să plecați împreună?
- Nu i-am propus. Pe vremea aia, dacă spuneai cuiva... Noi aveam mereu un securist cu noi, știam că n-are nicio treabă cu boxul, nu-l văzuserăm în sala de box, se ținea doar după noi. Mi-a fost teamă să povestesc cu cineva și ce vreau să fac.
Familia mea avea o situație bună, era bine financiar. Mi-era că celui căruia îi voi propune să vină cu mine se va gândi că-l verific dacă vrea el să plece!
- Și la primul concurs în Grecia ai rămas acolo.
- Balcaniada era într-o localitate Patras. M-a învățat un prieten din Franța să mă duc în Atena, unde era restaurantul "București". Acolo se strângeau românii. M-am dus la restaurantul "București", am zis "Bună seara!", le-am spus cine sunt, unii știau, unii nu. Le-am zis că vreau să rămân acolo și m-a luat la el acasă un tip pe care-l chema Adam. Care, mă rog, nu se ocupa cu lucruri foarte curate, dar mă bucuram că aveam unde să dorm.
- Așa.
- Am stat cam o lună de zile în Atena, apoi acel prieten din Franța, după ce-a vorbit cu tatăl meu, a venit să mă ajute să ajung în Franța.
Țelul meu era să ajung în Franța pentru că aveam o relație bună cu antrenorul naționalei de box. Mi-a și zis odată: "Dacă te gândești să rămâi în străinătate, caută-mă!".
Am ajuns la Paris cu acest prieten Radu, la restaurantul "Mon Jardin", unde se strângeau românii. M-a luat un prieten acasă. Se ocupau toți nu cu lucruri prea curate.
- Dar tu nu aveai pașaportul la tine!
- Nu, nu. Singurele acte pe care le aveam erau legitimația de boxer, pe care o țineam la brâu, și buletinul. Pașaportul meu era la șeful delegației. Iar ca să ajung din Grecia în Franța am făcut-o cu un șofer de TIR englez. Contra sumei de 700 de dolari m-a ascuns în TIR: în spatele scaunelor exista un pat, iar sub pat o ladă. M-a băgat în acea ladă.
- Cât ai stat acolo?
- Păi, am traversat pe apă. A trebuit să stau foarte mult acolo. Am stat undeva la 36 de ore. TIR-ul trebuia parcat în primul rând în port, vameșii controlau tot TIR-ul să nu fie rupte sigiliile, apoi se urca pe vapor. Dacă mă prindeau, probabil mă opreau acolo. Eu mă interesasem, iar de dat înapoi în România nu o făceau cei din Grecia.
- Bun, ai ajuns la Paris.
- După ce-am ajuns la Paris, la un tip cu ocupații nu prea normale, acesta m-a luat la el acasă și m-a întrebat cu ce mă poate ajuta. I-am spus că vreau să ajung la o sală de box, să vorbesc cu antrenorul naționalei Franței.
Am dormit la el într-o seară, într-o cameră avea un maldăr mare de haine, eu nu aveam nimic... Doar o pereche de blugi, un tricou și o geacă, dar vă dați seama, stătusem cu ele în ladă!
- Da, erau murdare...
- În prima seară făcusem și eu, în sfârșit, o baie, m-am bărbierit. După toate astea, m-a pus să-mi aleg un tricou, o pereche de pantaloni, un pulover și o geacă. A doua zi știa că mergem la sala de box. Am fost, dar antrenorul respectiv era plecat. Era undeva înainte de Crăciun, 22-23 decembrie. Aldo Cosentino îl chema și se întorcea abia după Crăciun.
- Și ce-a urmat?
- Cel cu care eram eu m-a luat cu el prin oraș, m-a lăsat să conduc, a fost la cineva să ia o plasă de bani, a pus-o în mașină. N-am pus mâna niciodată! A văzut el ce se întâmplă și mi-a zis: "Băi băiatule, eu m-am gândit mult, dar locul tău nu e aici. Du-te în Germania că e mai bine acolo!". A discutat cu niște prieteni de-ai lui. Eu în Germania aveam o mătușă. Am vorbit cu ea la telefon și am ajuns în Germania, în portbagajul mașinii, cu haine peste mine.
URMĂREȘTE AICI TOATĂ EMISIUNEA CU MIHAI LEU
