Articol de Andrei Petrescu, Iosif Popescu (video) - Publicat joi, 10 noiembrie 2022 08:44 / Actualizat joi, 10 noiembrie 2022 11:35
Ronaldo Pavel, 24 de ani, este omul care a revitalizat secția de box a Rapidului. Sub îndrumarea sa clubul a câștigat numeroase medalii naționale și internaționale în ultimele luni. În timpul liber, acesta devine ultras al giuleștenilor și nu ratează niciun meci al trupei lui Adrian Mutu în Liga 1.
- Salut, Ronaldo. Ai un prenume atipic pentru România. Poți să ne spui care este povestea din spate?
- Tatăl meu este foarte pasionat de fotbal. În anul în care m-am născut, 1998, Ronaldo brazilianul a ieșit cel mai bun fotbalist al lumii și de acolo a venit și numele. Încă din copilărie am avut o problemă cu treaba asta în școală, eu făcând box încă de la vârsta de 7 ani, toată lumea mă știa de Ronaldo boxerul, nu Ronaldo fotbalistul și am rămas așa. Prietenii îmi spun Rony.
- Ai și un frate, pe care îl cheamă Roberto, de la Roberto Carlos?
- Da, de la Roberto Carlos. El e născut în anul 1994. Atunci Carlos a fost desemnat cel mai bun fotbalist.
„Am vrut să-mi pun în evidență valoarea prin forța mea, nu a echipei”
- Cum de nu ai ales fotbalul și al ales boxul, ținând cont că tatălui tău îi plăcea fotbalul?
- De mic am fost mai activ, mai dinamic. Mi-a plăcut sportul individual, să-mi pun în evidență valoarea prin forța mea, nu a echipei. Așa am ales boxul. În prima fază i-am zis mamei că o să merg la handbal. Văzându-mă că sunt așa interesat să fac sport m-a lăsat la handbal. Am mers o lună, apoi după m-am dus lângă, unde se făcea box. Antrenorul m-a luat și așa am ajuns boxer.
- Peste mulți ani ai ajuns campion național...
- Peste ani și ani de muncă, la vârsta de 13 ani am ieșit pentru prima dată campion național, campion de cadeți. A mers totul foarte bine.
- Te-ai retras totuși devreme, la vârsta de 20 de ani. Ce s-a întâmplat?
- Așa este. Îmi pare foarte rău, am avut o fractură la gleznă. În momentul de față fac niște infiltrații la glezna respectivă. Am avut și o accidentare la cotul drept în timpul unei finale de campionat național și a trebuit să mă las. Însă eu mă încurajez, îmi spun că nu m-am lăsat de box, am continuat cu partea de antrenorat fix de la vârsta de 20 de ani. Am cochetat cu antrenoratul în sălile de fitness în primii ani și apoi am mers mai departe cu partea de performanță aici, la Rapid, unde antrenez de un an de zile.
„Am renunțat la afacerea mea pentru a antrena la Rapid”
- Știu că ai renunțat la afacerea pe care o aveai pentru a antrena la Rapid...
- Da, am antrenat 3 ani de zile comercial. Cu timpul am strâns niște bani și mi-am deschis singur sală de box. Am închiriat un spațiu și am făcut ceva comerical pentru oameni care doreau să facă box de plăcere. Acum sunt la Rapid și-mi doresc să fac box de performanță.
- Te-ai și mutat mai aproape de Giulești pentru a antrena aici.
- Așa este. Eu stau în Colentina și la începutul anului mi-a fost foarte greu să mă deplasez. Aveam și afacerea mea în Colentina, aproape de casă. Îmi era foarte greu să mă împart la 3-4 antrenamente pe zi, boxul de performanță necesită foarte multă muncă și atenție și am ales cu inima, nu cu creierul sau cu gândul la bani. Mi-am dorit din suflet să vin să fac box de performanță la Rapid.
- Câți copii aveți legitimați?
- Legitimați sunt în jur de 30 de copii, dar sportivi care practică acest sport la noi în sală sunt peste 100. Sunt grupați, pe categorii: începători, avansați, copii care fac box de performanță, copii care vin pentru a face mișcare.
- Am văzut că aveți și câțiva copii refugiați din Ucraina.
- Da, au venit cu o doamnă coordonatoare care are grijă de ei de la începutul verii. Ei sunt foarte dinamici, nu sunt încă la școală aici în România, nu au cu ce să se ocupe și ne-a rugat frumos să-i primim. I-am luat aici, avem grijă de ei la sala de sport, îi îndrumăm.
- Câte antrenamente faceți la Rapid pe săptămână?
- În perioada competițională, cu sportivii de performanță facem și 3 antrenamente pe zi. Pot ajunge chiar și la 5 antrenamente pe zi.
- Cum decurge o zi normală de antrenament pentru sportivii de performanță?
- O zi normală de antrenament implică mai multe. Implică și școală, și odihnă, și disciplină, și familie. Te trezești dimineață, mănânci corect, vii la antrenamentul de dimineață la care ne bazăm pe forță. Facem două antrenamente pe zi cu cei de performanță, iar seara lucrăm tehnico-tactic, studiu cu elevii, studiu individual la palmare, la mănuși și multă odihnă. Practic noi ne dăm copilăria unei perechi de mănuși. Nu avem copilărie, tot ce facem, facem aici în sală.
„Mi-am propus să duc cât mai mulți sportivi la campionatele naționale”
- Ce mesaj le transmiți copiilor care vor să se apuce de box în ziua de azi?
- Îi îndrum să facă acest sport pentru că își pot pune în valoare calitățile. Este un sport foarte frumos, un sport nobil, care te ajută mereu să te autodepășești. Îi încurajez să vină la box, să încerce orice sport. Mișcarea înseamnă sănătate.
- Odată cu venirea ta la club, secția de box a clubului s-a revitalizat. Ați câștigat foarte multe medalii...
- Da, într-adevăr, am dat viață secției de box prin starea mea de spirit, prin munca pe care o depun. Îmi doresc foarte mult să fac performanță. Eu ca sportiv am fost foarte frustrat atunci când m-am lăsat de box pentru că m-am accidentat și mi-am propus ca în cariera de antrenor să depășesc limitele astea pe care le-am avut ca sportiv. Rapid nu a avut chiar așa mari rezultate în anii precedenți. Mi-am propus să duc cât mai mulți sportivi la campionatele naționale și la competițiile interne, chiar dacă nu avem în plan să luăm medalii chiar de anul ăsta. Munca mea și a celuilalt antrenor, Stavri Mihai, că muncim împreună, a avut roade. Azi avem medalii internaționale, avem participant la Europene, la Mondiale, Rapidul nu a avut om la Mondiale de peste 35 de ani.
- Printre elevii de la Academia de box a giuleștenilor, se află și Marian Radu (14 ani), un copil aflat într-o situație dificilă. Acesta vine de la casa de copii și a fost „adoptat” de familia giuleștenilor în urmă cu câteva luni. Povestește-ne despre el.
- Marian Radu este un copil foarte, foarte tare. Este dintr-un centru de plasament. Nu are părinți, mama lui din câte știu de la el a decedat acum 2 ani de zile. Nu a avut legătură cu ea, el este în grija statului de la vârsta de 6 ani. Noi l-am luat la secția de box, domnul antrenor Stavri este învățător la școala unde el învață și văzându-l un copil amărât l-a îndrumat către sport. Eu aici m-am împrietenit cu el, m-am ocupat ca de un frate mai mic.
- Cât de bun este?
- Este unul dintre cei mai promițători pugiliști. Are o ambiție de fier, este foarte puternic. Anul ăsta a avut peste 30 de meciuri unde și-a spulberat efectiv adversarii. A luat locul 3 la campionatul național de anul acesta, zic eu o neșansă, pentru că arbitrajul în box nu e mereu corect, dar sperăm că la anul să venim cu „aurul” la Rapid. Pentru el m-aș bucura puțin mai mult pentru că este un copil amărât care chiar merită.
- Este mai bun decât tine când erai de vârsta lui?
- Mi-aș dori să fie la fel de bun ca mine. E bun, promite, îmi doresc să fie. Eu am fost campion la vârsta lui.
„Cu galeria m-am născut, boxul l-am dobândit pe parcurs”
- Știu că ești și membru în galeria Rapidului. Cum reușești să te împarți între rolul de suporter și cel de antrenor?
- Sunt două priorități diferite pe care le fac cu inima. Cu galeria m-am născut, boxul l-am dobândit pe parcurs. Sunt două chestii total diferite, în perioada competițională când sunt plecat prin țară îmi e greu. Stau și urmăresc pe telefon sau la televizor meciul, iar când sunt acasă merg la fiecare partidă și acasă, și în deplasare. Sunt cu inima alături de jucători.
- Îi aștepți pe Săpunaru&Co la sală?
- Cu mare drag, chiar am vorbit cu Sefer. El a mai cochetat cu sportul ăsta prin Olanda. Doar că boxul riscă și multe accidentări ca orice alt sport de contact și nu le sugerez. Au o carieră în față, ei să se țină de fotbalul lor, noi de boxul nostru.
Citește și alte știri despre Rapid:
