Articol de Justin Gafiuc - Publicat marti, 03 august 2021 17:10 / Actualizat marti, 03 august 2021 18:26
Larisa Iordache a fost nevoită să abandoneze concursul olimpic, ratând finala de la bârnă din cauza durerilor insuportabile de la glezna stângă, afectată de o entorsă metatarsiană și o artroză. Sportiva de 25 de ani a părăsit în lacrimi sala de concurs după ce, la încălzire, și-a dat seama că nu se va putea prezenta la start.
- Echipa de jurnaliști GSP din Japonia, formată din Marian Ursescu, Justin Gafiuc și Raed Krishan (foto), transmite știri de ultimă oră.
E marți dimineață în Satul Olimpic din Tokyo, iar Larisa Iordache se trezește cu inima cât un purice. Gândurile i se amestecă, mai sunt doar câteva ore până la finala de la bârnă și aproape că nici nu-i vine să meargă la micul dejun.
Oricum, e ceva frugal, dacă ar putea să dea timpul pe repede înainte ar fi o imensă eliberare să se știe sus pe aparat, să facă seria de elemente din exercițiul pe care ar fi în stare să-l producă și dacă s-ar trezi din somn în crucea nopții.
Și apoi, podiumul! Medalia! Medalia pentru care a suferit atât, pentru care a muncit ca un salahor, pentru care s-a reapucat de gimnastică după trei ani stați pe margine din cauza unui tendon nesuferit. Medalia pentru care s-a încovoiat de durere și la Basel, unde a obținut biletele pentru JO în mijlocul unei crize renale.
Medalia pentru care mama ar fi tare mândră de acolo, de Sus, din Ceruri, unde a plecat chiar înaintea Jocurilor! Nici prin cap nu-i trece să rateze confruntarea cu Biles, cu colega ei din State, Sunisa Lee, cu cele două chinezoaice. Astăzi există doar medalia și nimic altceva!
Îndoieli de la început
Când pășește, o durere surdă încă o săgetează din glezna stângă, o deranjează și la mersul simplu, dar trebuie s-o învingă! Mai intră la o ședință de fizioterapie. Au ajutat-o destul sesiunile de recuperare în regim forțat, durerile și umflăturile s-au mai estompat, însă n-are cum să fie versiunea perfectă a Larisei Iordache.
Și așa însă, trebuie să tragă de ea până în ultima fracțiune de secundă. Nu i se poate întâmpla așa ceva chiar acum, la capătul unui drum istovitor! Mai există oare un Dumnezeu?
"Sincer, am avut îndoieli de la început, fiindcă leziunea Larisei, o entorsă mediotarsiană, venită peste o artroză mai veche, necesită în mod normal două-trei săptămâni de pauză, plus recuperare. Acum am încercat să grăbim lucrurile, dar, din păcate, nu a funcționat. Ar fi trebuit să se întâmple un miracol", va spune peste câteva ore șeful echipei medicale a României, Dan Tănase.
Dar acum, când nisipul din clepsidră încă mai curge, speranțele tot mai pâlpâie. Decizia se ia la Ariake Gymnastics Center, gazda finalei.
Enervantele adversare sănătoase
Pentru Larisa, ultimele două zile au fost frustrante. Nu s-a putut antrena cum trebuie, iar în jurul ei adversarele au zburat, s-au învârtit, au aterizat, au mai și căzut, s-au ridicat și au luat-o nestingherite de la capăt în fuga spre gloria olimpică. E enervant să vezi cum toate fetele astea pe care vrei să le bați se încarcă pe ultima sută de metri, iar tu tragi cu un ochi la ele și cu altul la piciorul ăsta bandajat din care parcă te mușcă încontinuu o dantură motorizată.
Ce noroc am totuși cu oamenii ăștia din jur! Cristi și Lăcrămioara Moldovan, antrenorii mei, mă înțeleg, mă încurajează, au mereu o vorbă bună, o glumă ca să mă facă să mai și zâmbesc! Iar toți din staff-ul medical sunt niște supereroi.
Au încercat "n" metode să mă pună pe picioare, vreo trei doctori s-au rotit mereu în jurul meu încercând să găsească soluția magică. Ce bine ar fi dacă ar avea în geantă bagheta aceea din povești, cu care atingi un loc și răsar steluțe? Ar însemna că m-am vindecat!
Lacrimi în colțul antrenorilor
Când ceasul bate de 13:00, e plecarea spre competiție. După jumătate de ceas în autobuz, Larisa descinde în sală. Mai întâi în hala mică pentru încălzire. Trebuie mai întâi o oră de stretching. Mai ușor cu presiunea pe glezna șubredă. Ochii și mintea coboară însă obsesiv către bandajul portocaliu, în spatele căruia stau acum, chircite, o grămadă de vise în pericol. Și, în fine, în sala de concurs! Acum e acum!
Un pas, doi, trei, o tentativă de a se transpune în concurs. Ce durere! Nu se poate! Nu se poate! E o durere insuportabilă, exact pe piciorul cel mai solicitat în exercițiu. Mai încearcă încă o dată. Degeaba! Pleacă în lacrimi spre colțul antrenorilor, cade în brațele lor. Plânge! E clipa de care a fugit cu ochii închiși în ultimele zile.
E o clipă blestemată, nedreaptă, pe care poate ar fi acceptat-o altfel dacă nu era vorba despre Olimpiadă. Dar de ce tocmai la Jocurile acestea, care vor fi, probabil, ieșirea din scena celor cinci cercuri?
Simte cum tot corpul i se topește într-o fracțiune de secundă și se aruncă deznădăjduită pe unul dintre scaunele de la marginea sălii. Își scoate bandajul, îl face ghem în palmă, ar vrea să știe de ce suferința e, uneori, "răsplătită" tot cu suferință! Și nu se poate opri din plâns! În locul lacrimilor de bucurie pe podium, lacrimi de durere în afara concursului. Abia mai are putere să meargă spre vestiare și să urce apoi în tribună, de unde va urmări finala care ar fi trebuit să fie a ei!
Larisa Iordache: „Drumul meu este împietrit"
O pungă de gheață pe gleznă pentru un sfert de ceas, jumătate pauză, alt sfert de ceas cu gheață, ce joc inutil e ăsta în timp ce pe bârnă urcă pe rând cele opt fete din finală? În minte i se bulucesc din nou atâtea gânduri și, în colțul tribunei păzite ca la război de trupele olimpice, simte nevoia să se descarce.
Să vorbească. Ia telefonul și tastează un mesaj pe Facebook:
Nu vom înțelege niciodată de ce drumul pe care ni-l alegem este atât de dur cu noi în unele momente când ai nevoie să te lase să mergi liniștit spre ce vrei tu să faci. Am încercat și am sperat până în ultima clipă pentru această finală olimpică. Din păcate, iar, drumul meu este împietrit.
Durerea asta de la gleznă, pe care o simt, este peste limita mea de suportabilitate ca om. Am vrut să o fac pentru mine. Pentru mine și pentru ființa care m-a împins pe drumul acesta, care, din păcate, nu mai este lângă mine și nu mai pot obține un cuvânt de încurajare de la ea. Însă știu că am iubirea necondiționată a familiei mele. Vă iubesc!
Este greu, greu. Pentru că de data asta chiar am crezut că o să fie bine totul. Însă drumul nu se oprește aici, cu această șansă nefructificată.
Momentan pun puțină pauză și o iau de la capăt când o să fiu pregătită să reiau totul, atât din punct de vedere psihic, cât și fizic.
Antrenorilor mei vreau să le spun că îi iubesc pentru că, indiferent de situație, ei au crezut în mine și în tot ceea ce am făcut.
Și pentru că au pornit cu mine pe drumul ăsta chiar când nu aveam pe nimeni lângă noi. Și vă apreciez și pe voi, pe cei ce au sperat și m-au încurajat.
Offf! S-a terminat și finala! Biles a terminat abia pe trei, chinezoaicele au pus stăpânire pe primele două locuri. Le-aș fi bătut?
Numai Dumnezeu știe! Și poate tot divinitatea are singurul răspuns pentru nedreptatea pățită la Tokyo. Cu ce am greșit ca să trăiesc această zi care n-ar fi trebuit să existe?
Larisa Iordache „risca un accident grav"
Șeful echipei medicale a lotului olimpic, Dan Tănase, a explicat prin ce a trecut Larisa în ultimele zile la Tokyo, înainte să realizeze că nu va putea concura în finala de la bârnă: "Am sperat până în ultima clipă că lucrurile se vor remedia favorabil. A făcut fizioterapie intensă, o infiltrație cu dexometazonă, evoluția era la un moment dat bună.
Dar asta e o chestiune subiectivă, fiindcă durerea n-o poți cuantifica sau monitoriza, ține de un prag personal de suportabilitate. Exista pericolul unui accident grav dacă ar fi concurat. Să cadă de pe bârnă, vă dați seama că-și periclita foarte mult sănătatea. Discutăm de Olimpiadă, nu de un concurs oarecare".
Mândri de Larisa Iordache
În sala de competiție, antrenorul Cristi Moldovan era și el debusolat: "Am încercat mai multe elemente la antrenamentul de luni, am vrut să vedem dacă durerea e suportabilă, dar Larisa n-a reușit să se antreneze cum ne doream.
Are probleme și la mersul normal. I-am spus că suntem mândri de ea, a reușit să se califice când mai erau disponibile doar două locuri pentru Europa, iar ea a prins unul dintre ele. S-a calificat și în finală.
N-are de ce să fie dezamăgită. A făcut absolut tot ce a depins de ea ca să lupte pentru o medalie. Glezna a trădat-o. Ăsta e sportul! E prea devereme să discutăm despre Paris 2024. Vrem întâi să ajungem acasă, să se pună pe picioare și să putem concura la Mondiale, în toamnă. Ne trebuie deocamdată formula magică pentru glezna Larisei".
Podiumul de la bârnă
- Guan Chenchen (China) 14.633
- Tang Xijing (China) 14.233
- Simone Biles (SUA) 14.000
21 de medaliila JO, Europene și Mondiale a strâns Larisa Iordache în carieră (7 aur, 9 argint, 5 bronz), singura distincție olimpică fiind bronzul cu echipa la Londra, în 2012
Prin ce a trecut Larisa Iordache înainte de a abandona și ce risca dacă ar fi încercat să concureze
