Articol de Oana Duşmănescu - Publicat marti, 28 august 2012 00:00 / Actualizat marti, 28 august 2012 10:52
Copiii meniţi să aducă glorie rabdă exerciţii fizice greu de imaginat. Unii spun că e o barbarie, alţii cred că aceasta este singura cale către succes.
Pozele cu micuţi chinezi pe chipul cărora se citeşte durerea, chinul, dorinţa de a fugi din sala de antrenament fac, an de an, înconjurul lumii. Cei mai mici dintre ei nu au mai mult de 3 ani, dar şi cei care au 7 ani par de 4. Exerciţiile de stretching par mai dure decît tot ce s-a văzut vreodată în poze.
Conducătorii sportivi ai Chinei, dar mai ales cei politici, cred că aceste metode sînt cele rapide şi sigure pentru ca gimnaştii să fie crescuţi şi şlefuiţi într-un mod mulţumitor pentru Jocurile Olimpice. Ele au ieşit la iveală mai ales înainte de JO de la Beijing, unde China trebuia să fie numărul 1 la medalii cîştigate. Dar aceste moduri extreme de antrenament s-au practicat şi înainte de 2008 şi se practică şi acum.
"Aşa şi numai aşa se face performanţa", se scuză antrenorii academiilor chineze de sport din Nanjing sau Tianjin. Organizaţiile pentru drepturile copiilor spun însă că acestea sînt forme de abuz. Dar nu prea au ce să facă. Aceşti copii sînt la şcolile de sport cu încredinţarea şi sub semnătura părinţilor lor.
"O medalie de aur înseamnă 1.000 de medalii de argint"
directiva conducătorilor comunişti, în încercarea de a explica maselor că doar aurul are valoare
Aceste fotografii, cu copii chinezi chinuiţi în numele triumfului sportiv, şochează şi supără. Aceasta este calea scurtă şi sigură către înalta performanţă.
Echipa feminină a Chinei nu a mai urcat pe podiumul olimpic la Londra. Fetele au venit pe locul patru, după SUA, Rusia şi România. Acum patru ani, la Beijing, chinezoaicele înhăţau însă aurul. Statul le băgase într-un program intensiv de pregătire încă de la vîrsta de 3 ani, iar părinţii aveau voie să le viziteze o dată pe an. Programul este valabil şi acum, doar că nu a mai dat roadele dorite la echipe. La aparate sportivele asiatice au luat medalii.
La masculin pe echipe însă, chinezii au supremaţia olimpică fără a putea fi contestaţi. La Londra, gimnaştii şi gimnastele din China au obţinut 12 medalii, dintre care 5 de aur, 4 de argint şi 3 de bronz. La toate disciplinele au luat 88 de medalii, dintre care 38 de aur.
Academiile de roboţi
Presa engleză vuia, mai ales înainte de JO de la Beijing, din 2008, deoarece sistemul care urma să scoată campioni îşi împingea sportivii dincolo de limite.
Totul a început din 2001, cînd Beijingul a fost desemnat gazdă a Jocurilor Olimpice. Şi primii aruncaţi în lupta ambiţiei şi a foametei de supremaţie au fost copiii, mai ales cînd a venit vorba de gimnastică. Era firesc, exerciţiile de flexibilitate se potriveau cel mai bine unor corpuri uşoare, aproape străvezii.
Din 2001, mulţi sportivi au fost luaţi din şcoli, de lîngă familiile lor şi introduşi în programe regionale de antrenament. Cine mergea bine, era trimis mai departe, în programele naţionale. Toată viaţa ştiută pănă atunci de copii sau tineri trebuia uitată. Conta doar aurul de la Beijing. Dar şi de la Londra, şi de la Olimpiadele viitoare, căci odată ce începi să urci nu-ţi mai vine să cobori.
Imaginile dure cu copii chinezi făcuţi să sufere de către antrenori pentru a deveni nişte gimnaşti mai buni supără pe orice părinte. Aceşti antrenori erau (şi sînt şi acum trimişi) prin marea ţară din Asia pentru a selecţiona cît mai mulţi copii promiţători pentru sport.
În 1984, China avea de-abia 17.000 de sportivi la toate nivelurile de sport organizat, mulţi la discipline neolimpice. Astăzi peste 600.000 de tineri sînt înscrişi în academiile sportive, unde vieţile le sînt aproape de disciplina şi de răceala cazonă.
Acolo ei beneficiază de tot ajutorul pentru a deveni sportivii perfecţi - oameni de ştiinţă, psihologi, tehnicieni lucrează cu ei pentru ca setea de aur a conducătorilor să fie satisfăcută, Olimpiadă după Olimpiadă.
Majoritatea sportivilor chinezi nu au mai fost practic liberi cu un şi jumătate înainte de Olimpiadă, nu au mai avut voie să aibă precocupări sociale, care să-i distragă de la antrenamente.
China este o naţiune olimpică în ascensiune, cu orice preţ. Chiar cu preţul forţării limitelor unor copii, începînd de la vîrsta de 3-4 ani.
Salt spectaculos
Niciodată China nu a fost un competitor olimpic de neglijat. Dar la ultimele două ediţii ale JO chinezii s-au întrecut pe sine, luînd medalii la sporturile la care nu erau cîştigători de tradiţie, cum ar fi canotajul sau înotul. La Londra, delegaţia Chinei s-a clasat pe locul 2 la medalii cucerite, cu 88 în total. Pe prima poziţie s-au aflat SUA, cu 104 medalii, dintre care 46 de aur. Cu patru ani în urmă, la Beijing, China era pe locul 1, cu 100 de medalii. Acum 20 de ani, la Barcelona, China se afla pe locul al patrulea.
1,4 miliarde este numărul locuitorilor Chinei
600.000 de tineri chinezi sînt înregimentaţi în academii de sport
