Sandra Izbaşa este aptă

Anul 2008 este cel al majoratului pentru Sandra Izbaşa

Chiar cu două luni înainte de Olimpiadă componenta lotului olimpic de la Deva va sărbători împlinirea celor 18 ani. Fără aur mondial, dar cu o distincţie europeană de acest fel, Sandra speră la medaliile olimpice. Anul trecut, din cauza unei accidentări la gleznă, Mondialul de la Stuttgart a prins-o la nici jumătate din potenţialul pe care-l demonstrase în 2006, cînd a luat o medalie de argint la bîrnă şi una de bronz la individual compus. Jocurile Olimpice sînt visul pentru care Sandra a petrecut cincisprezece ani în sala de gimnastică.+

- Sandra, anul trecut ţi-a adus multe supărări...
- Aşa a fost, dar încerc să uit. Am început pregătirea destul de bine şi sper să o ţin aşa pînă la Olimpiadă şi apoi la fel şi după. Anii cu soţ au fost întotdeauna cu noroc pentru mine. Îmi doresc să nu am nici o accidentare. Probleme fizice există, dar atîta timp cît nu sînt mari, trebuie...

- Ce-ţi doreşti de la această Olimpiadă?
- Să ajut echipa. Şi să arăt că n-am stat degeaba cincisprezece ani în sala de gimnastică. Să dovedesc munca pe care am depus-o cu atîta plăcere.

- Cum stai cu integralele?
- Anul trecut, în februarie, eram deja pe integrale, acum e un pic mai greu.Vin şi după o pauză de două luni din cauza spatelui. N-am pierdut timpul cît am stat la Izvorani! Eu cred că sînt în formă.

- Noua muzică de la sol te avantajează?
- Îmi place foarte mult. Publicul îşi doreşte o muzică antrenantă şi sper ca "Poloneza" mea să le placă.

- Mergi tot pe patru aparate?
- Da, nici nu se pune problemă să fie astfel. Am pornit ca o gimnastă completă şi sper să o duc la fel.

- Colecţia de abţibilduri a mai crescut?
- Nu am prea mai ieşit prin oraş. La Bucureşti nu am avut timp de aşa ceva, poate după luna august o să mă mai ocup şi de ea.

- Părinţii tăi vor merge şi în China?
- Deocamdată ştiu că vor fi cu mine în Franţa la Campionatele Europene. Eu sper să meargă şi în China.