Griul nostru şi al lor

2013-12-19T00:00:00+02:00

Încă suferim pentru eliminarea "naţionalei" de handbal de la Mondiale. Face parte însă din prezentul nostru sportiv, din culoarea luiCampionatul Mondial de handbal continuă fără România, expulzată din faza optimilor de finală. Brusc, dureros şi încă greu de crezut. Inexplicabil. Sau greu explicabil. Încă o lună decembrie care va trece fără mingiuţe cu petice în brad pe aici. Ar trebuie să fie ceva obişnuit şi totuşi nu este. Aşteptările au nivelul lor, şi e ridicat, ori de cîte ori vine vorba de "naţionala" feminină. Oricum ar fi ea, solidă, cimentată, în tranziţie, suferindă, abulică. Fără să se rostească promisiuni, se fac legăminte secrete. O medalie, un titlu, ceva ce nu s-a mai obţinut de 50 de ani. Poate acum. Ei bine, nu s-a întîmplat.Handbalistele acestei "naţionale" compuse din jucătoare experimentate şi jucătoare mai mult sau mai puţin experimentate au şi ele partea lor de vină: au creat şi întreţinut iluzia că pot. Au bătut Ungaria, s-au ţinut de Germania, au condus Polonia. Trebuia s-o învingă, să fie în "sferturi" şi atunci ar fi fost altceva. Au şi spus că vor să meargă pînă la capăt, căci cine nu vrea asta?, şi sigur au crezut-o, au simţit-o. Dar n-au reuşit. S-au oprit, probabil, măcar cu o treaptă prea devreme. Pentru că, de fapt, atît au putut face anul acesta. Orice potenţial neîmplinit rămîne atît, un potenţial.Dar lumea de azi nu ma suportă griul decît pe haine şi pe pereţi, dacă e în trend, desigur. Altfel, e loc doar pentru alb şi negru. De fapt, nu, mai mult pentru roşu, ceva care să izbească privirea, capă de toreador fluturată prin faţa ochilor la fiecare colţ sau pagină.Acum e vremea superlativelor şi, dacă se poate, să fie cît mai multe din cele negative. Nimic nu face atît de bine unui orgoliu, fie el şi mediu, decît mizeria altcuiva. Umilinţa, ruşinea, penibilul care inundă vieţile, creierele noastre. Cînd cineva face o tîmpenie, noi creştem puţin. Deşi, dacă stăm să socotim corect, pe pămîntul acesta foarte puţin e excepţional, şi în bine, şi în rău. Majoritatea e gri.Cel mai mult deranjează în istoria recentă a "naţionalei" feminine acele căderi, acele perioade de leşin mental, emoţional, tactic şi tehnic. Nimeni nu le poate explica. Nici antrenorii, nici jucătoarele. Vor dispărea vreodată? Nu se ştie. Fac parte din griul nostru de acum, care oricînd poate deveni roşu. Roşu adevărat, cel al optimismului, nu al fierului încins.Pînă atunci însă, să observăm că nu sîntem proprietarii în exclusivitate ai unui tip de dezastru sportiv. Rămînînd la handbal feminin, iată, Muntenegru, campioana europeană de anul trecut, mai ştiţi ce exulta lumea pentru victoria lor?, ţară mică, de ce ei pot şi noi nu, să luăm ceva din spiritul lor de luptă, a pierdut tot în "optimi". E adevărat, în faţa Danemarcei, dar cine e acum Danemarca? Faţă de ce a fost, evident. N-a mai cucerit un titlu din 2004 şi tot de atunci datează şi ultima medalie de altă culoare în competiţiile importante. Între timp, locuri 4, 5, 10, 11, ediţii la care nu s-a calificat. Poate vor cîştiga anul acesta, poate n-o vor mai face niciodată. E griul lor.La noi însă e mai adînc, mai plin pentru că realizările în sport s-au împuţinat vizibil în ultimii ani. Dacă ar fi rămas chiar la nivelul anilor 2000, eşecurile s-ar suporta mai bine, s-ar trece mai uşor peste ele. Asta e, de fapt, problema noastră. Avem puţin şi cu acest puţin vrem totul. Deocamdată însă, sîntem proprietarii unui ocean gri, cu cîteva pete de roşu. Nu e penibil, e doar gri.

handsport • 20 Decembrie 2013, 16:18

Îmi place

Respect

Raportează

Răspunde

- gatu nu pleaca decît cu fanfara militara iar tadici nici atît, el este alesul nostru si trebuie sa ramîna ca antrenor la infinit - noul presedinte al frh va fi un om bogat + politic care va finanta frh, ca rasplata pentru numirea sa în functia de presedintele al frh gura lumii : - voina antrenor la Baia Mare - asta cu antrenori danezi este numai o coincidenta care nu va dura mult - dupa mine echipa face antrenorul mare sau mic, si nu invers, antrenorul este un bun necesar. - musi antrenor la echipa germaniei sau norvegiei sau danemarca ar fi campion olimpici - antrenori echipelor de club si cei care le-au crescut trebuie felicitati si rasplatiti financiar, nu numai cei de la na

ceaiuri • 19 Decembrie 2013, 19:55

ca un fapt divers 3antrenori din cele 4semifinaliste sunt danezi,tadici povesteste la ziarul vecin ca unele fete nu duc mai mult de 2meciuri,iar 10jucatoare sunt noi(dar nu stiu de ce se plange pt ca el a facut lotul)

gabrielaj • 19 Decembrie 2013, 19:43

Fetele au dat tot pe teren, se vedea ca erau epuizate in fata polonezelor au cedat pt ca nu au mai avut resurse, e laudabila insa puterea cu care au preluat conducerea si au tinut la respect polonezele prima repriza si mare parte din a 2 .acum in pragul sarbatorilor le urez tuturor mult succes in continuare si cele bune sa se adune cele rele sa se spele,viata merge inainte.

piet • 19 Decembrie 2013, 18:41

trebuiesc antrenori noi,metode noi,conducere noua la federatie si jucatoare inteligente care stiu ce vor -glorie sau anonimat.

razvyyc • 19 Decembrie 2013, 18:31

Cat de penibile sunt aceste reportaje de blog... La greu, toti sar cu texte... Performantele sunt trecute cu vederea. Cica nu am mai luat o medalie de 50 de ani. Penibil. Chiar m-am fortat sa citesc mai departe articolul asta.

dexx99 • 19 Decembrie 2013, 18:00

Personal ma tem ca daca actuala conducere a federatiei va ramane in functie, in viitor chiar si o simpla calificare la un turneu final va fi o performanta greu de realizat, ca si in handbalul masculin !

Griul nostru şi al lor « Înapoi la articol