Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat vineri, 08 mai 2026, 11:10 / Actualizat vineri, 08 mai 2026 11:44
De pe străzile din New York, direct în Piața Operei din București. Capitala se pregătește să găzduiască o competiție specială pe 23 mai. Vorbim despre un concurs de breaking! Cunoscut și sub numele de breakdance, acesta este un stil de dans urban care a apărut în cartierul Bronx din New York, în anii 1970, și care a debutat la Jocurile Olimpice de la Paris, în urmă cu doi ani.
Acum, cei mai buni 20 de dansatori se bat pentru șansa de a reprezenta România la finala mondială, iar etapa Red Bull BC One de la București va trimite la Toronto cel mai bun practicant al acestui nou sport cu mișcări spectaculoase de dans, care provine din cultura hip-hop și este caracterizat prin mișcări acrobatice.
De la începuturile sale pe străzi, breaking-ul s-a dezvoltat serios în ultimii ani la nivel global, mai ales pentru că îmbină elemente de muzică, dans și atletism. Marius Mateș, care anul acesta va face parte din juriul concursului de la București, a câștigat competiția din România de trei ori!
Acesta dezvăluie pentru GSP.ro cum „noua nebunie” a cucerit zeci de mii de practicanți, dar și cum se construiește un campion într-un sport care s-a născut în stradă. Despre antrenamente, program de pregătire, accidentări și detalii de culise pe care publicul nu le cunoaște.
„Oamenii se întâlneau, făceau party-uri, pur și simplu se așezau în cerc și dansau”
- Marius, hai să o luăm cu începutul. Lumea nu știe ce este acest nou sport, care a fost inclus la ediția trecută a Jocurilor Olimpice. Dă-ne tu mai multe detalii despre breaking.
- A început în Bronx, prin anii ’70, ca o modalitate de expresie. Rasismul era la ordinea zilei, iar dansul era libertate. Oamenii se întâlneau, făceau party-uri, pur și simplu se așezau în cerc și dansau. Era multă energie și bucurie.
- Au fost primii pași ai unui fenomen.
- Exact. Au început cu niște mișcări de bază, au împrumutat multe altele din alte stiluri de dans, au început să danseze și la nivelul podelei, nu doar în picioare, și cumva s-a format dansul de breaking. Când venea poliția în Bronx, strângeau cartonul și fugeau, se duceau în altă parte și încercau să găsească o locație și mai secretă ca să continue.
- Ce avea special această distracție pentru ei?
- Energia. Atunci nu aveau o definiție clară, dar au crescut și au început să devină vizibile în media. Breaking-ul a început să apară în videoclipuri și a devenit parte din hip-hop.
- Cât din breaking-ul de azi mai păstrează din ce s-a întâmplat atunci pe străzi?
- Sunt anumite mișcări pe care trebuie să le înveți la început și care provin de la Original Gangsters. În cultura noastră, termenul se folosește cu sensul de pionieri, oameni din prima generație, care au pus bazele culturii.
- OK. Am înțeles.
- Deci multe dintre mișcările alea sunt prezente și în ziua de azi, dar la un nivel mult, mult mai înalt. Lumea crede că breaking-ul se bazează doar pe mișcări, dar vorbim de o identitate. Lumea se uită la tine ca la un fel de public speaking. Te duci pe scenă și vorbești, ai emoții, te gândești cum să faci, cum să zici, dacă o să te placă lumea…
„Facem niște show-uri gratuite la Balul Bobocilor”
- Ce te doare cel mai mult în sportul ăsta?
- Gâtul, umerii, încheieturile, orgoliul. Mental, cere foarte mult de la tine. Mai ales când devii bun și trebuie să îți menții cumva o reputație. Lumea se așteaptă de la tine să faci performanță la nivel înalt.
- Acum breaking-ul este sport olimpic. Cum a fost când ai aflat vestea?
- „Mamă, în sfârșit!”. Primim recunoașterea care trebuie. Am fost în reclame, în videoclipuri ale unor artiști foarte mari, dar simțeam că eram mereu în umbră.
- Și noi ne pregătim de o competiție importantă la București.
- Red Bull BC One pune breaking-ul pe hartă. E Champions League! Nu cred că Jocurile Olimpice sau orice alt battle o să ajungă la nivelul competiției acesteia. Pentru că este o inspirație pentru mulți dansatori, iar visul breakerilor este să ajungă la Red Bull BC One World Final sau în One All Stars.
- La tine cum a început pasiunea pentru breaking?
- La început mă antrenam la Casa de Cultură din Bacău. Ne dădeau sala cu condiția ca noi să facem niște show-uri gratuite la Balul Bobocilor. O sală cu parchet și ciment pe jos... Vara nu aveam aer condiționat, curgea transpirația pe jos, alunecai... Nu erai sigur la mișcările grele. Apoi repetam acasă.
„Mă uitam mult la filmele lui Van Damme cu karate, iar energia asta s-a mutat rapid în dans”
- Cum arată programul?
- Dansam la ora două dimineața, la mine în dormitorul de 12 metri pătrați, unde abia aveai loc să te miști. Mă uitam la videouri în continuu, mă inspiram și dansam. Încercam în liniște să mă pun în mâini, să mă pun pe coate. Și mai cădeam din mișcarea aia, și se auzea.
- La ce etaj stăteai?
- Ha, ha, ha! La etajul 8, dar se auzea până la 5. Veneau vecinii la mama: „Băi, zi-i lui fii-tu’... Încerc și eu să dorm, am copil, încerc să-l culc...”. Descoperisem breaking-ul la 15 ani, după ce un coleg mi-a arătat pentru prima dată o mișcare airchair.
- Alte sporturi ai făcut până te-a prins „microbul” ăsta?
- Înot sau arte marțiale. Mă uitam mult la filmele lui Van Damme cu karate, iar energia asta s-a mutat rapid în dans. Am început să câștig primii bani în liceu. Dar la un moment dat, în România, am vrut să mă las de breaking.
- De ce?
- Era și presiunea de la părinți, de la lumea din afara comunității. Îmi spuneau: „Ce faci? Ștergi pe jos cu corpul tău?”. Doar după mutarea în Marea Britanie, la facultate, mi-am transformat pasiunea în carieră. Ani întregi am trăit exclusiv din breaking, construindu-mi singur traseul, de la battle-uri la producții de teatru și turnee globale.
- Ai câștigat de trei ori competiția din România.
- În 2021, când am fost și în Franța pentru europene. Am fost chemat și în China la primul eveniment olimpic, unde am ajuns pe locul 19 mondial. Un eveniment de 1,5 milioane de dolari! O hală imensă, camere profesioniste, scenă uriașă, abia îmi vedeam oponentul în partea cealaltă. Covor roșu, mașini private, totul la superlativ. Eram într-o sală cu peste 100 de țări, cu cei mai buni breakers din lume. Eu nu aveam niciun reprezentant român lângă mine. Când m-au anunțat, eram doar eu cu un steguleț. A fost wow, dar și ciudat. Nu se mai simțea ca breaking. Te făcea să simți că e altceva.
„Are mai mult de pierdut decât de câștigat”
- Multă lume din fenomen susține că proba de la Jocurile Olimpice nu se va ridica la ceea ce se întâmplă la BC One. De ce?
- Pentru că Red Bull BC One a menținut esența. Oamenii implicați în BC One și în World Finals sunt oameni care trăiesc asta, care știu cu ce se mănâncă, care știu cum să aducă o audiență și cum să se comporte cu breakerii și cu artiștii. În plus, pentru breaking nu a existat niciodată un drum profesional foarte clar. Aici traseul e mai haotic și ți-l construiești singur. Și, într-un fel, tocmai asta îmi place: libertatea asta. Breaking-ul nu e încă standardizat complet. Dar, prin Jocurile Olimpice, simt că începe să fie împins într-o direcție mai fixă, condensată.
- Ai fost practicant, acum ești implicat activ în fenomen. Crezi că se poate schimba ceva radical la acest sport?
- Cred că are mai mult de pierdut decât de câștigat. Cultura vine din comunitate. Din elementele non-competitive. La Jocurile Olimpice, în schimb, totul este individual. E ca la gimnastică. Și gimnastica a pornit ca un element liber, de stradă, asemănător breaking-ului, dar uită-te ce este gimnastica astăzi. Nu mai este liberă. Trebuie să îndeplinești niște elemente, să bifezi niște căsuțe.
Cum se va desfășura competiția de la București
- Finala se joacă unu la unu, în runde de câte 3 minute. Cei 20 de finaliști au la dispoziție doar câteva secunde înainte de fiecare battle să-și ajusteze mișcările pe piesele pe care le servește de la platane DJ Khanfu, responsabil cu muzica și la finala globală de anul trecut din Tokyo.
- Anul acesta se ajunge la cea de-a 23-a ediție globală și la a șasea ediție în România, parte dintr-un circuit internațional care cuprinde peste 70 de evenimente în 27 de țări.
- Lansată în 2004 la Biel, Elveția, competiția s-a extins treptat pe toate continentele, devenind un reper în cultura hip-hop. Finala globală de la Toronto aduce pe aceeași scenă cei mai buni breakeri din lume, inclusiv reprezentantul României.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
