Articol de Luminița Paul - Publicat luni, 24 august 2020 19:16 / Actualizat luni, 24 august 2020 22:14
Ronnie O’Sullivan, sextuplu campion mondial la cei 44 de ani ai săi, încă are lucruri de dezvăluit. Ce îl ține la suprafață, care este cea mai mare teamă și cum și-a adaptat jocul pentru a-și folosi experiența
Un fenomen, o enigmă din multe puncte de vedere, o apariție cu nenumărate chipuri, în spatele cărora stă un tip amuzant, generos și original. Poate chiar extravagant. Cu siguranță, un talent unic pentru un sport care a câștigat popularitate datorită lui, dar față de care a avut și încă are o relație duală, de iubire/ură. Cu 10 zile în urmă, englezul cucerea al șaselea titlu mondial al său, după o finală total lipsită de suspans, 18-8 cu compatriotul Kyren Wilson, la capătul unei întreceri desfășurate în plină pandemie de COVID-19. Și-a îmbogățit palmaresul cu un nou triumf și, în paralel, a oferit declarații ce au declanșat imediat controversă și dezbatere.
Teama de ridicol
Întrebat de ce jucătorii cu o anumită vârstă încă sunt capabili să câștige turnee importante, Ronnie i-a taxat pe tineri. „Mulți dintre ei s-ar descurca bine ca semiamatori, nici măcar amatori. Sunt atât de slabi... ar trebui să-mi pierd un braț și un picior ca să cad din Top 50", a aruncat el cu vitriolul criticii. Sponsorii au tresărit, iar experții au cedat în fața remarcii oricând valabile „Așa e Ronnie". El dezvăluie însă, într-o conversație lungă și onestă, chiar intimă, cu The Guardian, că nu a făcut decât să pună degetul pe o rană care pulsează. Acesta e adevărul actual al snooker-ului. „Sunt mai puțin bun decât altădată și totuși câștig. Sunt un om bătrân, dar pare că la 60 de ani voi fi în cea mai bună perioadă", spune O’Sullivan.
"Cred că oamenii se uită la mine și spun: de fapt, nu e un tip atât de rău, nu e atât de nebun cum crede toată lumea" - Ronnie O’Sullivan
Alte cuvinte care au încins atmosfera i-au vizat pe organizatori. Campionul a mărturisit că ar fi preferat desfășurarea Campionatului Mondial fără public. O afirmație pe care a subliniat-o din nou după cucerirea titlului, adăugându-i o nuanță de confesiune: „Cea mai mare teamă a mea este aceea de a nu mă face de râs. Dacă nu există spectatori, nu are în fața cui să se întâmple așa ceva. Dacă când cineva a plătit bilet, iar eu nu mă simt sigur, e cel mai mare coșmar". La finală a fost public, dar respectând regulile de distanțare impuse de protocolul sanitar. "M-am chinuit, mă gândeam că dacă joc prost, oamenii vor fi dezamăgiți". În realitate însă, a dominat copios disputa.
🏆 6x World champion
— Sporting Life (@SportingLife) August 16, 2020
🏆 7x UK champion
🏆 7x Masters champion
👏 20 Triple Crowns
🏆 A record 37th ranking title
💯 1,061 century breaks
🙌 15 147s
😲 Legendary brilliance on the table
🤣 Legendary entertainment off it
🐐 Ronnie O'Sullivan, the GOAT pic.twitter.com/jeDAixy07w
Preferă crosul snookerului
Bătălia sportivă din mintea britanicului se dă între snooker și alergare. După ce a împlinit 30 de ani, a dezvoltat o pasiune pentru cea din urmă, iar tacul și bilele pierd uneori duelul. „Mă gândesc: «De fapt, nu vreau să rămân la meciul ăsta fiindcă am un cros de cinci mile în Essex pe care vreau să-l câștig». În octombrie prefer să fug în Woodford prin noroi decât să fiu în finala Openului Irlandei de Nord la Belfast", spune Ronnie, apoi adaugă, cu un rânjet ușor: "Deși îmi place Belfastul și să joc acolo".
15sunt ocaziile în care a reușit în cariera sa break-ul maxim, de 147 de puncte
În timpul carantinei din Marea Britanie, a descoperit în alergare serotonina naturală. A angajat un antrenor și și-a îmbunătățit timpii. „Pot să rezist o oră, cu 7 minute și 45 de secunde până la 8 minute pe o milă. Alergarea e drogul meu", afirmă O’Sullivan, convins că e ceea ce îl face fericit. Pe el și pe alții. „Nu l-am văzut niciodată pe Joshua Cheptegei arătând nefericit", punctează, referindu-se la atletul ugandez dublu campion mondial la cros în 2019. E ceea ce-l salvează și de o zi proastă de snooker. După atâția ani de temeri și adicție, o activitate aparent banală îi aduce zâmbetul și liniștea. Lumea însă îl va eticheta mereu drept „Ronnie, cel mai talentat jucător de snooker din istorie".
Inspirat de Tiger
Ronnie insistă că, la vârsta lui, poate câștiga doar cu viclenie. A studiat mulți sportivi mari și, alături de psihiatrul Steve Peters, caută să pătrundă cât mai adânc în partea mentală a sportului. „I-am spus lui Steve: «Nu voi mai câștiga doar cu talentul». M-am uitat la Tiger Woods triumfând la Augusta, nu mai e vorba de a te impune cu 15 lovituri. Nu e abilitate, ci despre cine are curajul să treacă linia de sosire", detaliază O’Sullivan. „Trebuia să găsim o cale prin care calitățile mele mentale să fie suficient de bune, să am răbdare și să nu mă sabotez. Pentru că am fost regele sabotajului", conchide el.
Să aibă grijă de oameni
Unde se vede în viitor? Aproape fără ezitare, răspunde că acolo unde poate avea grijă de oameni. „Aș fi foarte bun acolo. Pot empatiza cu oamenii care au o dependență. Care suferă. Poate fi vorba de droguri, boli mintale, autism, orice", apoi adaugă că „am fost la dezintoxicare în 2000, cea mai mare schimbare din viața mea. A fost dur, dar necesar. Fără să urmez cei 12 pași, fără să mă extrag din societate, fără să merg la centrul de tratament nu aș fi ajuns unde sunt astăzi".
6 titluri mondialeare Ronnie O’Sullivan în palmares, cucerite în 2001, 2004, 2008, 2012, 2013 și 2020
"După ce voi termina cu snookerul, vreau să devin consilier, să mă pregătesc pentru asta. Să înțeleg ce înseamnă sănătatea mintală" - Ronnie O’Sullivan
Citește și alte știri din snooker
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
