Articol de Luminița Paul - Publicat joi, 30 iulie 2020 19:23 / Actualizat joi, 30 iulie 2020 19:43
Românca în vârstă de 28 de ani, numărul 133 la dublu, s-a înscris în turneul italian cu o oră înainte de închiderea listelor. ”Nu sunt sută la sută convinsă că vreau să merg”, spune ea însă
Zilele acestea, pentru Andreea programul e „hectic”. Așa îl descrie ea din prima, fără ezitare. Hectic, adică agitat, dar ordonat. E puțin după ora prânzului, abia venise de la antrenamentul început la 10:30, făcuse un duș și aștepta să stăm de vorbă, apoi recuperarea, ședința de pregătire fizică de după-amiază. „Nu prea am timp de nimic. Am noroc că s-a deschis grădinița lui Adam, la 9:30 îl duc, la 17:30 îl iau, stă cam opt ore acolo, doarme la prânz și încerc să-mi termin treaba în toată perioada asta de timp”, explică fostul număr 68 mondial. Adam e băiețelul ei în vârstă de doi ani și jumătate și centrul universului tinerei mame.
Se antrenează la baza Voinicelu. „Am mai jucat la Arc, cu Raluca, și în sală merg la Kinetic, dar cu mască”, explică Mitu. Antrenori îi sunt Alex Lazăr și Ionuț Doibani, e în această formula de 2 ani. „Mai mult este Alex cu mine, el a fost și în echipa de antrenori de la Pescariu cu care am lucrat foarte mult, cu domnul Dobre. Am preferat să continuu cu ei, pentru că nu cred că mai am răbdare să o iau de la zero cu cineva, să mă cunoască, să aibă răbdare cu toate bubele pe care le am, ce nu-mi place, ce nu-mi place, mai e și domnul Daniel pe acolo. Și m-am întors la pregătire fizică la Ionuț Gavrilă”, spune ea și update-ul e complet.
Dublu cu Cristina Dinu
Turneul de la Palermo, cel care va marca revenirea oficială a circuitului WTA, va începe pe 3 august, iar Andreea este pe tabloul de dublu, dar încă nu e decisă dacă va merge sau nu. „M-am înscris cu o oră înainte să se închidă listele, la 11 noaptea. Am zis <Hai, să vedem ce o să fie>. Am rămas ultima echipă intrată, împreună cu Cristina Dinu, am mai jucat cu ea. Vorbisem cu Raluca pentru că ne-am mai antrenat perioada asta împreună, dar ea aștepta răspuns de la Ostapenko pentru Palermo și Praga și până la urmă i-a zis că da”, povestește Andreea. „Am mai vorbit cu niște fete, dat totul e incert. Am discutat și cu Danka Kovinici, care e blocată în Serbia. Așa că încerc să joc cu o româncă, măcar suntem în aceeași situație, dacă e ceva, nu plecăm niciuna, dacă ne lasă, plecăm. Nu sunt sută la sută însă că vreau să merg”, adaugă.
133 este loculocupat actualmente de Andreea Mitu în clasamentul WTA la dublu, în timp ce la simplu se află pe 510
Ce o reține? „Am ieșit negativă de trei ori la testul COVID-19, stau doar cu echipa mea, mă vad cu oamenii cu care m-am văzut și înainte, care știu că au grijă. Mă stresează însă gândul că mă duc acolo și rămân două săptămâni. Dacă aș fi fost singură, nu aș fi avut nicio problemă, dar trebuie să mă gândesc la Adam. Nici nu știu ce o să fie acolo, am primit niște reguli, care sunt stricte”. Spre exemplu? ”Trebuie să te programezi pentru a intra în sală de forță, nu există players lounge, e recomandat să stai doar la hotel și în bază, te testează din nou când ajungi acolo”, detaliază românca.
„E stresant”
„Mariana Alves, superviser-ul, a scris că pe moment e OK, dar regulile se pot schimba de la zi la zi și evident că te duci pe barba ta”. Organizatorii de la Palermo au făcut publice câteva dintre componentele protocolului sanitar gândit pentru asigurarea siguranței jucătoarelor și a tuturor celor implicați în turneu. În legătură cu însoțitorii sportivelor, ”se recomandă unul. În transportul de la turneu la hotel trebuie să mergi doar cu echipa ta și să stea pe bancheta din spate. E stresant. Evident, au niște reguli mult mai stricte pentru că este primul eveniment și va fi mult mediatizat, toți ochii vor fi pe ei”, completează Mitu puzzle-ul regulilor siciliene.
După Palermo, în calendarul WTA urmează un alt concurs în Europa, cel de la Praga. „Mă bucur să mă duc la un turneu, merg să joc dacă totul este în regulă, cine știe când o să mai joc altul. La Praga nu m-am mai înscris. Efectiv, pentru mine, care sunt un om relaxat, deplasarea la Palermo mi se pare extrem de stresantă”, subliniază o data în plus jucătoarea. Decizia va fi luată cât de repede. Orice va face, programul general nu se schimbă pentru că Andreea are încă lucruri de atins în carieră.
A jucat în Germania
Palermo nu ar fi prima competiție pentru jucătoarea română. „Acum două weekend-uri am fost plecată în Germania, am jucat în Ligă, la o echipă de liga a treia, prima și a doua s-au amânat și soția managerului este româncă, a fost colegă cu mine, joacă și ea în echipă. M-am bucurat să mă duc, chiar dacă a fost extrem de stresant”, povestește Mitu. „Am avut patru meciuri de simplu, patru de dublu și s-a legat, am plecat de vineri până luni, și iar de vineri până luni. Am ajuns acolo, am fost testată, până am primit rezultatul nu am fost om nu am stat decât la hotel și la club, nu am făcut nimic altceva. A fost stresant, când am zburat prima oară spre Stuttgart am crezut că va exista spațiu între oameni în avion, dar de unde, a fost aproape plin”, a adăugat ea.
„Nu m-a chemat nimeni”
Andreea nu e sigură cât de bine venită este revenirea tenisului în forma și situația actuală. „Pentru noi, din punct de vedere financiar nu este tocmai bine, nu avem o federație foarte potentă la acest nivel. M-am întâlnit acum, la echipe, cu niște franțuzoaice, care sunt 500-600, nu în top. Săptămânal se organizează turnee cu bani, peste tot prin Franța, mi-au zis că au câștigat și 10.000 de euro, așa cum a fost la noi la Cluj, dar la ei e turneu cu tablou de 32. Pe mine nu m-a chemat nimeni, nici la federație, unde au jucat patru fete, acum o lună, la Cluj nici atât. Nu știu ce criterii au fost, dar m-aș fi bucurat să joc, nu neapărat pentru bani. Dar măcar să mai facem altceva. Când intri în febra meciului parcă te pregătești altfel, ai altă adrenalină, altă motivație”, explică ea.
68a fost cea mai bună poziție atinsă de româncă în carieră, pe 8 iunie 2015, după ce a disputat optimi de finală la Roland Garros
Să fie din nou la Grand Slam-uri
Jucătoarea română are ținte în continuare, pe care le definește pe termen scurt și termen lung. „Target-ul meu de anul acesta era să ajung iar pe locul 200, să prind calificări la Grand Slam-uri, să joc din nou acolo. Încă mă consider jucătoare de simplu, mi se pare că joc mult mai bine simplu decât dublu, dar uzura este mai mare. O să încerc, o să văd dacă se poate, dar vreau în paralel să joc și dublu pentru că îmi face plăcere”, detaliază Mitu. „Mereu am crezut că o jucătoare de dublu este bună atunci când joacă și simplu pentru că vezi altfel terenul, ești mai complet. Și invers e valabil. Înainte eram jucătoare de baseline, acum vin în față, nu-mi mai este frică, am o atingere mai bună la voleu, știu să închid mai bine unghiurile. Ajută într-adevăr!”, conchide ea.
Probleme cu umerii
„Mi-a ieșit un antigen pozitiv de reumatism”, dezvăluie Andreea. „Mi-am făcut niște analize mai complexe pentru că am perioade cu niște dureri crunte. Peste tot pe la turnee sunt plină de tape-uri”, adaugă. „Aș vrea să joc mai mult simplu, dar am niște depuneri de calciu și se agață tendonul și la dreptul, și la stângul, sunt exact în oglindă. Ar trebui să intre cu o freză să pilească puțin și nu prea vreau să fac chestia asta. O să încerc să joc așa, să mă chinui doi-trei ani la simplu să văd dacă merge”, subliniază românca.
Titlu cu infiltrație la umăr
Anul trecut, Mitu a cucerit titlul la dublu în turneul WTA International de la Lugano, alături de Sorana Cârstea. „A fost o săptămână total neașteptată, eu nu jucasem de două luni și cu două săptămâni înainte am fost la doctor în Germania să-mi facă o infiltrație pentru că nu puteam efectiv să ridic brațul”, descrie ea momentul din 2019. „Nu prea m-am antrenat și m-am dus acolo. Primul meci a fost groaznic pentru mine, dar de la zi la zi am crescut. Așa se întâmplă, te duci acolo, ești pregătit, îți vezi de treabă, fără presiune și se leagă lucrurile”, a completat ea.
4 titluri WTAla dublu a cucerit Andreea, Isntanbul și Bastad 2016, București 2017, Lugano 2019, și a mai jucat o finală, București 2015
Universul cu dinozauri al lui Adam
Pentru Andreea, băiețelul ei este cel mai important, de aceea își face programul zinic, inclusiv cel de tenis, astfel încât să stea cât mai mult cu el
- Andreea, cum au fost aceste ultime luni pentru tine și pentru Adam?
- În martie am plecat două săptămâni, fix ultimele două turnee înainte oprirea circuitului și plângeam, îmi părea rău că nu stau prea mult cu el, simțeam că este o perioadă în care evoluează foarte mult și aveam nevoia să fiu alături de el. Îl lăsasem cu părinții mei. Iar acum, de cinci luni stau numai cu el.
- Ce ai făcut după revenirea de la Lyon, ultimul turneu jucat?
- Am ieșit cu cel mic, dar am avut la început și 4-5 zile în care am stat în casă fără să ieșim deloc, mai ales la început, când toată lumea era speriată. Mai coboram în jurul blocului la plimbare sau mergeam la cumpărături. Am avut un program foarte bine organizat, zile când făceam curat în apartament, zile când călcam, când spălam. Adam e încă mic, el oricum se trezește, trebuie să mănânce la oră cât de cât fixă, apoi somnul de prânz, trebuia să fie un program organizat, iar asta cred că m-a ținut cu mintea super limpede, cu picioarele pe pământ.
- Mișcare ai făcut?
- Am făcut sport în casă, nu am fost pe nicăieri, am alergat puțin pe afară, totuși, nu mai sunt atât de tânără, și evit să alerg pe beton, nu e deloc sănătos. Am făcut de mâncare, Adam a avut lecții online, am avut întâlniri pe zoom cu grupa lui, tot timpul trebuia să găsim ceva să facă pentru că se plictisea repede. Mie mi-a plăcut, nu pot spune că mi-au lipsit turneele, simțeam nevoia să stau cu el mai mult.
Copilul e mai presus de orice
- Nu ți-a lipsit competiția?
- Acum eu sunt în altă fază cumva… sunt și mama, prioritar este copilul meu, este mai presus de ce se întâmplă pe terenul de tenis, așa că dacă e să nu mai joc, el îmi oferă cea mai mare bucurie. Nu pot să zic că mi-a lipsit, în plus nici nu jucasem foarte mult. În ianuarie m-am pregătit, am jucat trei turnee anul acesta, dar ce mi-a lipsit a fost rutina: să fac sală, un antrenament de tenis, să transpir, să fiu în priză, dar cât de cât am încercat să aduc acel sentiment cu sportul din casă. Făceam împreună cu cel mic, era și el cu gantere, cu mingi, cu elastice (râde).
- Tu ți-ai modelat de la început programul de turnee în funcție de Adam, nu-i așa?
- Da, în primul an am călătorit peste tot cu el, a fost cu părinții mei doar un weekend, dar eu eram aici, l-am avut cu mine. Începând de anul trecut, de la Sankt-Petersburg, am început să plec singură, am jucat și turnee mai mari și mai departe, deja era greu. Anul trecut l-am luat la Roland Garros și la Wimbledon pentru că mi-am dorit foarte mult să joc Grand Slam-uri, chiar dacă doar la dublu, a fost visul meu. Acum prefer să-l las acasă pentru că e mai bine pentru el.
- Spuneai de grădiniță…
- E la grădiniță în limba engleză, vine în fiecare zi cu un cuvânt nou, are un program normal, corect, trebuie să aibă o copilărie cum am avut și noi, nu să stau să-l iau prin avioane, peste tot. E obositor și stresant pentru el și pentru mine. Tocmai din această cauză nu pot să plec mai mult de două săptămâni. Trebuie să mă organizez foarte bine.
Imită roboții
- Ce îi place cel mai mult lui Adam să facă?
- E înnebunit după dinozauri, avem cărți, roboți, îl știe toată grădinița nu doar pentru că îi place să se joace cu ei, dar îi și imită și merge ca ei. De câteva zile a fost mutat la o grupă mai mare pentru că la cea mică îi speria pe copii (râde). Merg la psiholog săptămânal și i-am povestit și mi-a spus să-l las în pace pentru că e pasiunea lui. Încă este la vârsta în care își pierde interesul foarte repede, maximum zece minute durează. L-am luat și pe teren, mai dă cu racheta, îmi place să facă de toate și apoi vedem în ce direcție o ia.
- Multă lume se plânge că nu a avut ce face cu copilul, dar din ce spui tu nu ai avut prea multe probleme.
- Nu, e un copil incredibil, este foarte cuminte și liniștit, mai are și el momentele lui, dar e foarte ușor cu el. A fost mereu ușor cu el, a mâncat, a dormit. Bine, avem un tobogan în mijlocul sufrageriei, a mâzgălit pereții, chestii uzuale, dar în rest a fost ușor.
”Pe bunici i-am văzut de două ori”
Ce i-a fost cel mai greu Andreei să facă sau ce i-a lipsit în ultimele luni? „Am evitat să mă văd cu familia, pe bunici i-am văzut de două ori din martie”, explică ea. ”Am mers cu mască și am mai trecut cu mașina ca să-l mai vadă pe cel mic. Pentru o persoană sociabilă ca mine, a fost destul de greu să nu ies, acum realizez ce înseamnă. Sunt lucruri pe care le faci uzual, dar în rest nu am avut ceva care să-mi lipsească”.
