Corespondenţă de la Paris » Semifinala cu Andrea Petkovic a fost cel mai emoţional meci al Simonei Halep: ”N-am ştiut cum să reacţionez!”

E uşor roşie la faţă şi ochii îi lucesc. Cînd intră în sala conferinţelor de presă, o face cu acelaşi pas măsurat dintotdeauna, modestă, reţinută. Pluteşte însă un pic pe norul fericirii care încă nu vrea să izbucnească.

După ultimul punct al finalei, a rămas o clipă încremenită, apoi vocea i-a tremurat intens la interviul de pe teren. E ceea ce se simte şi acum. O combinaţie de bucurie şi de uimire.

- Simona, felicitări! Eşti în prima ta finală de Mare Şlem, dar te gîndeşti vreodată cum vei sărbători o victorie?
- Nu, pentru că nu sînt sigură că voi cîştiga (zîmbeşte). O fac însă cu gesturile mele, care poate nu sînt la fel de frumoase ca ale altor jucătoare, dar cu siguranţă sînt naturale.

- Acum ai simţit nevoia să te laşi pe genunchi, să-ţi pui mîinile în cap...
- Da, am vrut să mă ascund puţin fiindcă eram extrem de emoţionată. Îmi dăduseră lacrimile şi n-am dorit să se vadă.

- A trecut un pic de timp, s-au modificat senzaţiile?
- E un sentiment uimitor să mă aflu în prima mea finală de Mare Şlem. N-am ştiut cum să reacţionez, nu-mi dădeam seama ce simt. M-am blocat puţin. A fost cel mai emoţional meci al meu de pînă acum la Paris. Am fost nervoasă, aproape la fel de nervoasă ca înaintea sfertului de finală din Australia. Nu înainte de meci, atunci am fost OK, am stat alături de echipa mea, dar cînd am intrat pe teren. Mi-a fost greu la început, mi-am zis că trebuie să încerc să lovesc cîteva mingi, să-mi relaxez corpul.

- Cum ai trăit meciul?
- Cred că am fost mai tare, mai ales pe final, în tie-break. A fost bine că am încheiat în două seturi. Am avut planul meu de joc, cel de a fi agresivă, să evoluez în stilul meu. Am stat însă un pic mai în spate decît de obicei şi pentru că ea a jucat foarte bine, mai ales în setul al doilea. e o jucătoare bună, loveşte tare, lung. Mă bucur însă că am rămas concentrată, că am luptat pentru fiecare punct. În tie-break am schimbat cîte ceva, am pus o scurtă, iar ea a fost surprinsă, nu se aştepta. Cred că am jucat bine momentele importante.

- O vei întîlni în finală pe Maria Şarapova, la puţin timp după confruntarea voastră de la Madrid. Ce vei face diferit?
- Nu ştiu încă, am cîteva idei. O să încerc să n-o las să lovească de unde îi place ei. Acolo, la Madrid, am fost ofensivă în primul set şi mi-a mers bine, dar ea a reacţionat şi a început să lovească foarte puternic. Aici n-am cum să mă măsor cu ea, nu am aceeaşi forţă, dar o să vedem. Va trebui din nou să fiu concentrată, atentă la fiecare minge, să deschid unghiurile. Şi să-mi ţin emoţiile sub control. Nu ştiu ce va fi. Va fi prima dată cînd voi juca o finală de Mare Şlem!

- Simţi că n-ai nimic de pierdut?
- Da, eu n-am nimic de pierdut, doar de cîştigat. Trebuie să fiu relaxată din acest punct de vedere, să gestionez bine nervii. Mă aştept la un meci foarte greu fiindcă ea e o mare campioană. Şi aici a jucat foarte bine, a arătat că e tare, a revenit de trei ori de la 0-1 la seturi. Totuşi, faţă de Madrid şi eu joc mult mai bine. Acolo am fost poate la 70-80 la sută, acum mă apropii de maximum. Cu fiecare meci care trece.

- De luni vei fi numărul 3 mondial. Totul s-a întîmplat foarte repede pentru tine, doar un pic peste un an!
- Aşa e, a fost rapid. (zîmbeşte) Mereu am spus că locul în clasament nu e foarte important, mai mult contează să cîştigi meciuri, titluri, aşa se îmbunătăţeşte şi ranking-ul. Însă e ceva uimitor să fiu în Top 3. Trebuie să savurez momentul şi să am şi mai multă încredere în mine.

- Cum va fi după turneu?
- Voi petrece o săptămînă cu familia, acasă, fără tenis. Iar dacă voi cîştiga, poate voi face o nebunie, nu ştiu, mă simt departe de asta deocamdată.