Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 14 martie 2012 00:00 / Actualizat miercuri, 14 martie 2012 15:36
De ce nu-l iubeşte lumea pe Djokovici ca pe Roger sau Rafa?
Enunţul numărul 1: Novak Djokovici e numărul unu mondial de fix 8 luni şi 10 zile. Cheering anyone? Se aud aplauze timide, seamănă cu cele care se pun pe benzi din off la sitcomurile americane. La comandă, cum parcă la comandă sar în picioare apropiaţii sîrbului la (aproape) fiecare punct cîştigat de el.
Îi mai ţineţi minte pe micuţii Marko şi Djordje, ce drăguţi, ce haioşi erau ei în 2008, cînd Nole cîştiga primul lui titlu de Mare Şlem la Australian Open? Acum, primul are 20 de ani şi primeşte wild carduri controversate, iar celălalt are 16 şi 118 dolari cîştigaţi din tenis. Amîndoi s-au transformat în războinici de lojă, care arată pumnul strîns şi sclipesc feroce din ochi spre oricine se opune fratelui lor. Brrr!
Enunţul numărul 2: Roger Federer şi Rafael Nadal se pot reîntîlni în semifinalele de la Indian Wells. Cheerin... Crainicul s-a transformat într-o secvenţă de film mut cu microfon inutil în mînă. Ovaţiile curg în valuri, de la toate nivelurile tribunei, şi se prăvălesc ca un torent pe teren. Toni Nadal trage cu coada ochiului, pe sub şapca lui cu Iberostar, spre fruntea înaltă, inteligentă, a lui Paul Annacone. Hmmm!
Întrebarea numărul 1: De ce nu-l iubeşte publicul pe Nole nici pe departe atît de mult pe cît i-a iubit, pe rînd şi simultan, îi iubeşte şi îi va iubi pe Rafa şi Roger?
Posibil răspuns numărul 1: Multora nu le pică bine manifestările sîrbului. Lăsînd senzaţia unei oboseli irecuperabile, care trece apoi ca prin farmec. Un pic prea agresiv în gesturi şi strigăte. Sălbatic în priviri. Exemplu: imediat după ultima minge a finalei de la Australian Open 2012, după ce s-a lăsat să cadă pe spate, Novak a trimis un urlet eliberator privind fix spre camera aflată deasupra sa. Plus tricoul sfîşiat. Cînd era numărul 2 sau 3 mondial, Djoko nu făcea niciodată aşa.
Posibil răspuns numărul 2: Nole a intervenit cu graţia unui buldozer supraturat în rivalitatea Roger-Rafa, una care va aniversa un deceniu în 2013. E uimitor cum suporterii şi-au împărţit afecţiunea între cei doi, cu grade de dependenţă ce variază de la respect reciproc la ură făţişă către celălalt. E opoziţia între nişte jucători care stîrneşte pasiuni mai vii decît o erupţie vulcanică. E ceea ce lumea vrea să vadă. Iar şi iar. E discul lor cu Beatles, banda favorită de magnetofon cu Led Zeppelin, caseta cu Queen şi CD-ul cu Nirvana. După 27 de meciuri, 18-9 pentru Rafa, tot nu e destul. Probabil nu va fi niciodată.
Iar Nole strică armonia acestei dispute de titani. Mai mult, le răpeşte celor doi şansele de a mai cîştiga titluri majore (doar a luat trei din patru anul trecut!).
Trăim în era în care afecţiunea se numără şi în like-urile pe Facebook. Roger - 10.131.506, Rafa - 10.023.235, Nole - 1.782.261. S-ar putea ca acesta să fie răspunsul final.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
