Articol de Răzvan Cîrceag - Publicat marti, 05 mai 2020 13:33
Vicecampionul olimpic Florin Mergea (35 de ani, 136 ATP) a fost la GSP Live și a vorbit pe larg despre cariera sa de tenismen și experiențele prin care a trecut. El a surprins încă din startul emisiunii: „Tenisul îmi lipsește și nu prea. Am fost dat la tenis și s-a nimerit să fiu și bun la el”.
„Este clar că mie mi-a fost arătat doar tenisul, înțeleg un pic și de ce această decizie. Motorsportul ar fi fost greu să-l urmez. Recunosc că mi-ar fi plăcut mai mult fotbalul, dar cred că la acea vârstă este greu să decidem noi ce ne dorim. Îmi și place tenisul, dar uitându-mă înapoi, calculatoarele, motorsportul sunt clar o alegere mai bună. Mai am și alte hobby-uri de crafting și făcut machete, miniaturi și alte chestii. Am făcut un tănculeț, un B1 franțuzesc, mi-a luat o săptămână să îl fac”
În direct la GSP Live, Mergea a vorbit despre povestea incredibilă a carierei sale: câștigător de Wimbledon la simplu și dublu la juniori, finalist de Australian Open și fost lider mondial de dublu la juniori, apoi retragerea din tenis la 25 de ani și revenirea pe circuit după un vis.
Ajuns la 35 de ani, fostul număr 7 mondial la dublu mărturisește că nu a simțit niciodată o atracție puternică pentru acest sport: „Am avut o natură competitivă, am fost crescut în acest fel. Talentat la tenis clar sunt, această dorință de a câștiga m-a ținut mereu în priză. Tot timpul am simțit că nu e exact ce îmi doresc să fac. Îmi doream foarte mult să intru la liceu pe calculatoare, dar în același timp îmi plăcea și tenisul. Pe ambele nu puteam să le fac, programul era prea aglomerat. Alegerea mi-a fost prezentată în acest fel și clar m-am dus spre tenis”.
VIDEO Mergea vorbește despre pasiunea pentru motorsport
Mergea: „România este o țară fără oportunități”
Florin Mergea a oferit mai multe detalii despre dificultățile întâmpinate în carieră, zidurile de care el s-a lovit și cât de greu îi este unui tânăr crescut în România să performeze în sport.
„Am simțit o presiune din toate părțile, cu primele rezultate pe care le faci deja sunt așteptări și mai mari de la tine. Asta nu ar fi fost o problemă pentru mine, dar crescând într-o țară în care nu există oportunități, ar fi fost foarte greu ca evoluția mea să fie în paralel cu a celor din afara țării.
Degeaba îl băteam eu pe Andy Murray la 17-18 ani, eu îl băteam în momentul acela, dar nu aveam nicio șansă să îl bat mai departe. Murray, Tsonga, Baghdatis, Djokovic, Monfils și ceilalți care mai erau, aproape cu toți am jucat și i-am bătut. Oamenii ăștia aveau echipe deja de la 10 ani, cu psiholog, preparator fizic și așa mai departe. Ei erau într-o tranziție atunci, nu era adevăratul lor potențial.
Între 13 ani și 18 ani nu prea am avut antrenor. Am avut 3-4 antrenori care au stat 3-4 luni cu mine. Este un subiect destul de lung și unele lucruri pot fi spuse, iar altele nu. Este clar că nu am avut continuitate, nu am avut o echipă în jurul meu. Sunt multe lucruri de zis”.
„În România, tranziția de la juniori la seniori este făcută să pară că are treabă cu mentalul, dar nu are nicio treabă. La 18 ani poți să te bați cu un jucător de 30 de ani, care e mult mai dezvoltat fizic decât tine, dar poți să îl bați doar dacă ai o bază solidă. Dacă ai oameni care te împing, care îți găsesc tactici. Toți jucăm aproape la fel, singura diferență este tactica. Au fost foarte multe lacune în jocul meu, chiar dacă pare frumos, jocul de spectacol vine din talent, dar jocul de bază care trebuia lucrat în juniorat a lipsit. Românii sunt foarte tari psihic, dar condițiile și stilul de antrenament în România sunt non-existente”
VIDEO Mergea vorbește presiunea părinților asupra sa, blocat în tenis
Mergea: „Trecerea de la juniori la seniori este brutală”
Tot la GSP Live, Mergea a vorbit despre lucrurile pe care el le-ar schimba în carieră, dacă ar putea să dea timpul înapoi și să o ia de la capăt.
„În primul rând aș alege un antrenor de la 12 ani, în care să am încredere și să avem niște obiective. Rezultatul nu trebuie să conteze. În România se pune accent foarte mult pe rezultat, nu pe efortul depus de sportiv. Trebuie pus accentul pe efort, pe fiecare zi de antrenament în care să devii o versiune mai bună de-a ta. Este cel mai bun lucru pe care poate să îl facă un copil.
Dacă reușești să nu te gândești, cred că deja această schimbare va produce mai rezultate. Liniștea de a progresa, de a putea să faci și alte lucruri care îți fac plăcere. Au am jucat extrem de mult tenis. În relația cu părinții sunt lucruri de schimbat în ambele părți”.
„Trecerea de la juniori la seniori este brutală. Atât din punct de vedere fizic, tactic și tehnic cât și de costuri. Când faci tranziția la primele turnee ITF, îți plătești absolut totul. Sunt niște costuri uriașe. Foarte mulți de blochează acolo. Eu începeam să-mi dau seama de ce sunt acolo, chiar am urcat destul de repede în clasamentul ATP, dar acel moment bun s-a rupt din cauza accidentărilor. Iar am reluat bine, iar m-am accidentat. Dacă nu ar fi apărut acestea, e posibil să fi trecut acel hop”.
Povestea retragerii și revenirii în tenis
În 2010, Florin Mergea a luat hotărârea de a se retrage din tenis la vârsta de 25 de ani. Revenirea a fost una la fel de spontană, tenismenul a luat hotărârea să se întoarcă pe circuit după ce a visat că o ducea pe soția sa la Wimbledon.
„Important este că am făcut acea pauză. De fapt, atunci eu chiar terminasem cu tenisul. A fost o întâmplare că m-am reapucat. Clar că părinților nu le-a convenit, dar nu mai conta nimic pentru mine. Voiam să dau la o parte tot ce era negativ din viața mea, voiam să fac lucrurile care-mi aduc cu adevărat plăcere.
Acea perioadă a avut rolul ei. Atunci am zis stop, nu mai ascult absolut de nimeni. Sunt pe picioarele mele și pot să fac lucrurile așa cum consider eu. Atunci nu mă mai uitam absolut deloc la tenis, sincer nici acum nu mă uit. Tenisul actual nu îmi face plăcere. Jocurile Simonei e greu să le ratezi pentru că toată lumea se uită la ele, nu ai de ales”.
„Dacă ar fi să mai aleg încă o dată, nu știu dacă aș mai alege tenisul. Și față de fiul meu, Noah, am câteva restricții. Chiar dacă sunt avantaje pentru că știm ce să facem cu el, încărcătura mentală la care va fi expus nu știu dacă este una pe care mi-o doresc pentru el”
