Articol de David Istrate - Publicat luni, 20 iulie 2026 17:45 / Actualizat luni, 20 iulie 2026 18:13
Cu ocazia împlinirii vârstei de 80 de ani, Ilie Năstase, fost lider mondial și dublu câștigător de Grand Slam la simplu, a oferit un interviu pentru Gazzetta Dello Sport, în care a vorbit despre cariera sa, despre relația cu Italia, despre Jannik Sinner și Carlos Alcaraz, dar și despre tenisul din prezent.
Ilie Năstase a împlinit duminică, 19 iulie, vârsta de 80 de ani și, într-un dialog cu GSP.ro, a dezvăluit că se află cu soția lui la Istanbul. „Azi și mâine suntem în Turcia, la Istanbul, ne place foarte mult acest oraș. Acum, ne relaxăm, sunt împreună cu soția, îmi doresc să bifez cât mai multe aniversări liniștite”, a declarat fostul tenismen de legendă al României.
Ilie Năstase, la 80 de ani: „Sunt fericit, pentru că în viață am făcut ce mi-a plăcut cel mai mult”
Într-un interviu pentru cotidianul italian Gazzetta Dello Sport, Năstase a vorbit pe larg despre cariera sa, despre tenisul din prezent, despre relația lui cu Italia, cât și despre Jannik Sinner și Carlos Alcaraz. În cele ce urmează, vom reda integral interviul fostului lider mondial pentru celebra publicație din Italia.
- Ilie, 80 de ani ca un simbol al tenisului. Cum ați sărbătorit?
- Sunt în vacanță în Turcia, la mare. Sunt fericit, pentru că în viață am făcut ceea ce mi-a plăcut cel mai mult. Și mai e ceva ce nimeni nu-mi poate lua: am fost primul număr unu din clasament când a fost introdus clasamentul computerizat, deși eu am jucat mereu pentru a mă distra. E adevărat, în 1973 eram cu siguranță cel mai bun din lume, dar nu urmăream cu orice preț supremația. De aceea nu am regrete.
- Dar în eterna dilemă între a deveni numărul unu sau a câștiga turnee de Grand Slam, unde vă situați?
- Din fericire, am reușit să ating ambele obiective. De obicei, cele două merg mână în mână: dacă ai rezultate mari, urci în clasament. Dar pe un jucător îl interesează, în esență, să câștige.
- Apropo de lideri mondiali, vă așteptați ca Sinner să-și revină atât de repede între Paris și Wimbledon?
- Ar trebui să fim în mintea lui pentru a înțelege ce s-a întâmplat la Roland Garros. Însă cariera sa vorbește de la sine: când a întâmpinat dificultăți, a revenit mai puternic. În acest moment, el este cel mai bun și cred că, față de ceilalți, are o calitate care îl face cu adevărat diferit: o putere mentală extraordinară. Și sunt impresionat de progresele sale la serviciu, a devenit un servant fenomenal.
- Alcaraz este pe punctul de a reveni, în sfârșit se va reînnoi rivalitatea lor extraordinară.
- Vom vedea în ce formă îl vom regăsi pe Carlos, dar cu siguranță marile dueluri sunt esența sportului. Sinner și Alcaraz au demonstrat că tenisul este mereu capabil să se autodepășească și să propună personaje noi. Dar...
- Spuneți-ne...
- Eu sunt îndrăgostit de Alcaraz. Nu este doar o chestiune de stil de joc, îmi place pentru că are mereu zâmbetul pe buze, indiferent de ce s-a întâmplat pe teren. Este cel mai frumos exemplu a ceea ce înseamnă să-ți iubești sportul. Chiar și acum, părinți ai unor copii care joacă tenis vin la mine și îmi spun: «Suntem bucuroși pentru că fiilor noștri le place». Iar eu le răspund: «Dacă doar le place, probabil nu vor deveni campioni. Trebuie să-l iubească, atunci poate vor putea construi ceva».

«Ilie, dacă mă antrenez cu tine, am impresia că sunt slab»
- Ați spus că nu aveți regrete, dar cele trei înfrângeri din finala Cupei Davis încă dor...
- România eram eu și Țiriac. Și atât. Statele Unite, care ne-au învins de fiecare dată, puteau alinia cinci echipe. În plus, în primele două ocazii, în 1969 și 1971, încă exista Challenge Round, deci mergeai să joci acasă la campionii en-titre, care erau deja calificați direct.
- În 1972 ați jucat însă acasă, iar Țiriac nu v-a iertat niciodată că ați ajuns la meci nu tocmai în cea mai bună formă.
- Veneam după o călătorie foarte lungă în America, pentru că pe atunci, pentru a câștiga bine, trebuia să joci multe turnee. Dar am încheiat rapid discuția: dacă nu eram eu și victoriile mele din tururile precedente, el nu ar fi ajuns niciodată în finală...
- Apropo de câștiguri: ce părere aveți despre revendicările financiare ale jucătorilor împotriva turneelor de Grand Slam?
- Au dreptate, fără jucători nu ar exista spectacolul și este corect să aibă o recunoaștere financiară mai mare. Tenisul a devenit un sport popular în întreaga lume și atrage sponsori mari, deci afacerea trebuie neapărat să implice jucătorii. Gândiți-vă că înaintea noastră, fenomene precum Laver și Rosewall jucau gratis... Și, de fapt, au trecut la profesionism. Apoi, cei mai buni din generația mea au creat ATP și am început să câștigăm sume bune. Dar poate a fost mai bine că pe vremea mea nu circulau prea mulți bani: i-aș fi cheltuit pe toți pe amenzi...
- Ați auzit? Vor să desființeze proba de dublu. Și când ne gândim că dumneavoastră jucați cu Connors: numărul unu și numărul doi mondial.
- Când am ajuns în circuit, i-am cerut sfatul lui Roy Emerson despre ce ar trebui să fac pentru a mă antrena cel mai bine. El mi-a răspuns că ar trebui pur și simplu să joc la simplu, dublu și dublu mixt.
Și l-am urmat întocmai. Înțeleg că acest lucru nu se mai poate face, dar aș căuta niște soluții. Oricum, Connors și cu mine jucam la dublu fără să ne antrenăm vreodată împreună: îl înnebuneam, îi jucam mingi scurte, el pierdea și se enerva. «Ilie, dacă mă antrenez cu tine, am impresia că sunt slab», îmi spunea, și se ducea pe alt teren.
- Care e relația dumneavoastră cu Italia?
- M-a primit când mi-am început cariera de profesionist, iar Panatta și Bertolucci îmi sunt prieteni dragi. E adevărat, când jucam la Roma împotriva unui italian, aruncau în mine cu sandvișuri, dar eu le adunam și le mâncam. Sau cu monede, pe care le băgam în buzunar. În fond, cred că mă apreciau pentru ceea ce eram. Până la urmă, voiau să fac spectacol. Iată, dacă ar fi să schimb ceva în tenisul de astăzi, i-aș lăsa pe jucători mai liberi să se exprime. Așa cum făceam eu.
Cifrele carierei lui Ilie Năstase
2 trofee de Mare Șlem la simplu a cucerit, US Open 1972 și Roland Garros 1973
5 finale de Mare Șlem a jucat Ilie Năstase la simplu, dintre care a câștigat două și a pierdut trei
5 finale de Mare Șlem la dublu a jucat Năstase, câștigând la Roland Garros în 1970 (Ion Țiriac), la Wimbledon în 1973 (Jimmy Connors) și la US Open în 1975 (Jimmy Connors) și pierzând două alte două, la Roland Garros în 1966 (Ion Țiriac) și la Roland Garros în 1973 (Jimmy Connors)
2 trofee de mare Șlem la dublu mixt a cucerit Năstase la Wimbledon 1970, 1972 (Rosemary Casals), el mai jucând și altă finală, la US Open 1972 (Rosemary Casals)
58 de turnee a câștigat Ilie Năstase la simplu în perioada 1970 și 1978 în circuitul ATP, și a mai jucat alte 38 de finale
45 de turnee a câștigat Ilie Năstase la dublu, la care se adăugă și alte 36 de finale jucate
40 de săptămâni a fost Ilie Năstase lider mondial
2.076.761 de dolari a adunat Ilie Năstase în cariera sa profesionistă la simplu și dublu
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Șase echipe naționale sunt deja calificate la Mondialul din 2030!