Articol de Luminița Paul - Publicat joi, 10 februarie 2022 09:48 / Actualizat joi, 10 februarie 2022 10:12
Irina Begu (31 de ani, 56 WTA) reflectează de la Sankt Petersburg asupra începutului de sezon, a dificultăților întâmpinate după mononucleoză, a importanței echipei și spune că îl înțelege pe Medvedev din punctul de vedere sportiv, după ostilitatea întâmpinată de rus din partea publicului.
Căldura din Australia a rămas în urmă, tenisul s-a mutat în Europa pentru o scurtă perioadă în sală, iar ajustările se fac cât de repede posibil. Călătorii, schimbare de climă, de atmosferă, încă o etapă din viața de jucător de tenis pe care Irina Begu o revizitează în această lună februarie de tranziție.
Ca și alte câteva compatrioate, săptămâna aceasta se află la Sankt Petersburg pentru turneul de categorie WTA 500, schimbând blânda și arida iarnă bucureșteană pe una adevărată, cu zăpadă din belșug.
„E foarte frumos aici dacă îți place iarna”, spune ea râzând. „O săptămână, două pe an e OK să mergi la zăpadă, să te bucuri, au fost -10 grade zilele trecute, acum s-a mai încălzit, e un pic mai bine, dar ninge, a nins în fiecare zi și chiar e frumos”, adaugă jucătoarea în vârstă de 31 de ani, aflată acum pe locul 56 WTA și care a mai participat de două ori la turneul din Rusia, în 2017 și 2018.
„Orașul e superb, sunt multe clădiri istorice, merită vizitat, am încercat în fiecare seară să ies, sunt bine echipată, așa că îmi permit să stau și o oră și jumătate afară”, subliniază Irina, care a reușit o victorie clară în primul tur în fața chinezoaicei Shuai Zhang, 6-3, 6-1, iar astăzi o întâlnește pe cehoaica Petra Kvitova pentru a șasea oară în carieră.
Cea care atingea locul 22 mondial în 2016 a vorbit pentru Gazetă din Rusia, într-o după-amiază în care lăsase în urmă două antenamente, despre ce își dorește în acest an, cum se luptă în continuare cu urmele dureroase lăsate de mononucleoză, despre importanța echipei și a oamenilor din jur, dar și despre sursa de inspirație numită Rafa Nadal și despre lupta oarbă, inegală a lui Daniil Medvedev cu un public ostil.
- Irina, cum te simți după câteva turnee și câteva meciuri bune în Australia? Cum evaluezi acest început de sezon?
- Primul turneu a fost foarte bun, am avut un nivel de joc foarte ridicat. M-am adaptat destul de repede condițiilor pentru că noi în timpul offseason-ului ne antrenăm în sală, undeva la două-trei luni dacă joc și ultimele turnee ale anului, cum a fost cel de la Cluj în 2021, iar trecerea de la frig la cald nu este una ușoară.
Faptul că m-am dus acolo cu o săptămână înainte, m-am antrenat afară, m-am adaptat condițiilor a contat foarte mult. Ce am lucrat în iarnă s-a văzut din prima săptămână, ceea ce pentru mine a fost important.
- Și Australian Open, unde ai ajuns în turul secund?
- A fost un turneu OK, cu un meci lung, am salvat acolo nici nu mai știu, trei mingi de meci, cu Oceane Dodin, de mare luptă. Nu am jucat cel mai bun tenis atunci, dar am luat partea pozitivă a meciului, că am stat acolo și am luptat pentru fiecare punct, chiar dacă nu am simțit jocul sau oarecum nu era pe placul meu stilul ei.
Este o sportivă care lovește extrem de tare, nu ai ritm cu ea și atunci mi-a fost un pic mai greu în primul set să mă adaptez, apoi încet-încet am reușit să-mi ridic nivelul și să fac un meci mai bun, iar faptul că am luptat până la ultimul punct a contat cel mai mult și asta m-a și salvat.
Irina Begu: „Trag în continuare după mononucleoză”
- Ți-ai făcut în continuare un plan pentru sezonul actual, ai anumite ținte?
- Momentan, perioada aceasta, lunile februarie și martie, e mai dificilă pentru că nu avem foarte multe turnee în calendar și rămâi la o singură variantă. O să joc sigur Doha, Indian Wells, Miami, sunt înscrisă și la Lyon, și ulterior să văd unde intru, eventual ce turnee vor fi adăugate. Va fi și în funcție de cum mă simt, nu vreau să-mi fac planuri îndepărtate, văd cum merg lucrurile și apoi mă înscriu în alte turnee.
- Ești OK din punctul de vedere fizic, te-ai recuperat după mononucleoză? 2021 a fost un an foarte greu pentru tine din acest motiv.
- Da, a fost și trag în continuare după mononucleoză. Mi-a afectat și tiroida, cei care au probleme cu tiroida mă înțeleg, mi-a fost greu și-n Australia, dar acum sunt mai bine și așa sper să fie de la săptămână la săptămână. Sunt lucruri normale, nu le poți controla, dar important este să fiu atentă, încerc cât de mult să mă recuperez, să merg la turnee cât mai sănătoasă.
Experiența pe care am căpătat-o de-a lungul anilor ajută, am avut câteva accidentări, nu chestiuni majore, dar știu să gestionez un pic mai bine situațiile acestea și atunci când simt că nu sunt sută la sută, prefer să mă retrag, așa cum am făcut-o și în săptămâna dintre primul turneu și Australian Open.
Begu: „Dificil să rămâi motivat”
- Aproape intrăm în al treilea an de pandemie, în martie. Au fost multe schimbări, uneori de la săptămână la săptămână. Cum a fost pentru tine această perioadă, cum ai gestionat și gestionezi situația?
- În continuare mi se pare că este foarte greu. Faptul că suntem testați des - aici, în Rusia, din două în două zile, încerci să te ferești cât poți de mult, acasă la fel, să nu ies, mai ales în perioada aceasta când sunt foarte multe cazuri. La fel a fost și înainte de Australian Open.
E munca noastră, tu te duci zilnic la antrenament, la pregătire fizică, să te menții în formă, dar important e să rămâi și sănătoasă în rest. Asta mi-e cel mai greu, testarea e un stres în plus, niciodată nu știi dacă totul va fi în regulă.
- Restricțiile nu mai sunt însă la fel de dure.
- Da, lucrurile s-au mai relaxat față de 2020, când am revenit în circuit și practic anul respectiv și jumătate din 2021 situația a fost foarte dificilă. Totul se desfășura între club, hotel și aeroport. A fost foarte greu din punct de vedere mintal să rămâi motivat, să o iei tot timpul de la capăt, să te duci la alt turneu cu plăcere, a fost o perioadă foarte grea. Dar e bine că am trecut de ea, sperăm ca restricțiile să se mai relaxeze și poate în vară va fi mai bine.
- Aceste schimbări au presupus și că de la unele turnee au dispărut arbitrii de linie. Pentru tine cum a fost adaptarea și cum îți convine mai mult?
- Sincer, m-am adaptat foarte repede, nu am avut nicio problemă. Pentru noi aș spune că e mai bine, e un robot care strigă out sau nu strigă nimic și atunci e mai simplu, e clară decizia. În același timp însă, îmi pare rău pentru oamenii care erau acolo și aveau un job. Din punctul acesta de vedere, e chiar o meserie care poate să dispară de tot și nu e singura. Cred că începând cu anul 2020, a fost acolo un punct de turnură în acest sens.
Irina Begu: „Îmi place stabilitatea!
- Ai aceeași echipă, Victor Crivoi, Gabriel Moraru antrenori și Marian Lupu pentru pregătirea fizică, deja de câțiva ani, iar pe parcursul carierei ai avut puține schimbări din acest punct de vedere. E ceva ce ține de felul tău de a privi lucrurile în general, de statornicie, de încredere?
- În general îmi place stabilitatea, nu prea agreez schimbările, prefer să am o anume siguranță, on și off court, iar legat de echipă, cred că de-a lungul carierei am avut oameni potriviți, am știut să mi-i aleg și, în același timp, atunci când am lucrat cu ei am reușit să-i cunosc foarte bine și ca oameni. Petrecând atât de mult timp împreună, contează conexiunea dintre noi.
Cei cu care am lucrat și lucrez - evident, sunt și excepții, dar cu aceia am încheiat foarte repede colaborarea - au fost tot timpul pentru mine, m-au ajutat, s-au dăruit sută la sută și acest lucru e foarte important fiindcă și eu când mă implic într-o relație, o fac o mie la sută și atunci am aceeași așteptare și din partea celorlalți.
- Recent am întâlnit destul de des, din partea mai multor jucătoare, această remarcă: „Nu mă vedeam jucând până la vârsta de... 30, 32, 35 de ani!. Este și pentru tine o temă la care să te gândești?
- Da, a fost, mai ales că atunci când am început aveam 20 de ani când am intrat în prima sută, practic majoritatea sportivelor se lăsau undeva pe la un 30-31 de ani. Și acum, în ultima perioadă, vârsta de retragere a crescut pe la 34-35, iar dacă ne uităm la Serena, Venus și alte câteva sportive, chiar mai mult.
Recunosc că atunci nu mă vedeam jucând până la 30-31 de ani, dar în acest moment nu simt că am 31 de ani, pentru mine vârsta e doar un număr, încă mă simt foarte tânără și ca sportivă, nu doar ca persoană. Sper să mai continui câțiva ani buni.
- Te-ai uitat la finala masculină de la Australian Open? Dacă da, cum ți s-a părut adversitatea resimțită de Medvedev din partea publicului?
- Din punctul meu de vedere, sunt lucruri pe care le poți controla și lucruri pe care nu. Acesta nu se poate controla de tine, ca sportiv, publicul poate să te placă sau nu. Tu faci tot ce îți stă în putință ca să fii agreat, însă cred că publicul poate să țină cu adversarul tău, iar dacă e fair play, atunci e OK. M-am uitat la finală, a fost clar că spectatorii țineau cu Nadal.
Se întâmplă așa de fiecare dată când joacă Rafa și Roger, cu toții știm că sunt cei mai iubiți sportivi și pe bună dreptate, dar cred că în acel meci publicul nu a fost neapărat fair play. Și aici nu mă refer la faptul că îl încurajau pe Rafa, ceea ce mi se pare absolut normal, ci că atunci când Medvedev se pregătea să servească țipau sau când îl huiduiau, făceau tot felul de zgomote, asta nu mai ține de fair play. El a mai avut divergențe cu publicul, nu și de data asta, și din acest punct de vedere îl înțeleg ca sportiv, nu e plăcut să joci în asemenea condiții.
Irina Begu: „Noi, oamenii, ne uităm doar la vârfuri”
- Nadal e în continuare o sursă de inspirație pentru tine, ca și pentru alți jucători, mai tineri sau mai experimentați?
- Cu el niciodată un meci nu e sfârșit, luptă până la ultimul punct și cred că acesta este lucrul cel mai important și mai frumos pe care îl poate face un sportiv. Oferă inspirație, da, el, Federer, Djokovici, îi enumerăm pe ei pentru că au cele mai multe titluri mari și, din păcate, noi, oamenii, ne uităm doar la vârfuri. Sunt însă mulți sportivi care fac finale, sferturi, sunt de ani de zile în Top 20 și nu sunt atât de apreciați sau de iubiți. E păcat pentru că ei depun o muncă imensă, dar nu putem fi toți numărul unu.
- În timp și tu ți-ai creat o reputație de luptătoare, ai avut numeroase meciuri lungi, dificile. Ce înseamnă ca adversarele să-ți așeze această etichetă măgulitoare de „fighter”?
- Cred că acesta este lucrul cel mai important, ca sportiv, ca atunci când termini ziua să fii împăcat că ai dat tot, nu poți să dai în fiecare zi sută la sută, într-o zi dai doar 70, dar e tot ce ai în acea zi și asta contează, la final să știi, OK, am fost acolo, am încercat, jocul nu a mers cum mi-aș fi dorit, dar am luptat, m-am mișcat, am făcut tot ce mi-a stat în putință să câștig.
Uneori iese, alteori nu. Chiar aveam o discuție cu antrenorul meu și mă întreba dacă pierzi 6-0, 6-0 sau 7-6 în decisiv, care e mai dureros, i-am spus cu siguranță a doua variantă pentru că știu că în ziua respectivă am dat totul și am fost aproape.
- E vreun turneu care a apărut acum, nou, în timpuri de pandemie, pe care ți-ai dori să-l joci?
- Nu, mă simt împlinită că am putut să joc toate turneele mari, am fost prezentă de atâtea ori pe tablouri, nu ar fi vreunul care să-mi lipsească. Ce aș vrea ar fi să mai câștig câteva titluri și sper să mi se îndeplinească dorința
„Cât voi putea să ajut echipa o voi face”
Echipa României o va întâlni pe cea a Poloniei în calificările pentru faza finală a Billie Jean King Cup (fosta Fed Cup) în perioada 15-16 aprilie, în deplasare, la Radom. Irina, care a avut prima participare în competiție în 2010, își dorește să poată juca. „Am în plan, da, însă trebuie să văd cum mă simt”, a spus ea.
„Jocurile Olimpice de anul trecut au fost pentru mine ca o învățătură de minte pentru că atât de mult mi-am dorit să particip acolo, să joc, și din cauză că nu eram OK din punctul de vedere fizic și al sănătății, a trebuit să renunț. De aceea nu vreau să-mi mai fac planuri pe termen lung.
Întâi, nu aș vrea să promit și să nu mă țin de cuvânt. Deocamdată, am spus că da, îmi doresc să joc și atât timp cât voi putea să ajut echipa o voi face, așa cum am făcut-o de foarte multe ori până acum pentru că e ceva special să joci pentru țară”, a adăugat Irina
Noi, ca jucători de tenis, avem posibilitatea de a o lua de la capăt săptămână de săptămână, ceea ce nu toate sporturile au. E greu, mintal în primul rând, poate nu reușești mereu și fizic să te menții, dar suntem privilegiați din acest punct de vedere
Irina Begu
Citește alte știri din tenis:
