Articol de GSP - Publicat duminica, 26 octombrie 2014 00:00 / Actualizat sambata, 25 octombrie 2014 23:24
"Într-o zi plină de tenis, Simona Halep a jucat corect". Aşa începe ziaristul american Steve Tignor, de la revista Tennis, un elogiu sobru al verticalităţii.
Azi, românca dispută finala Turneului Campioanelor, dar haideţi să ne întoarcem un pic la ziua de vineri, atunci cînd ea a întîlnit-o pe Ana Ivanovici în ultimul meci al grupelor. Un joc al rezultatelor, dacă s-ar fi pretat la el sau dacă i-ar fi trecut măcar prin cap, ar fi trimis-o pe Serena Williams acasă. Halep a jucat însă ca şi cum nimic nu era decis, ca şi cum se afla la un turneu obişnuit, într-o zi obişnuită, avînd în faţa ochilor doar prezentul: meciul pentru care a intrat pe teren. Un meci pe care trebuie mereu să-ţi doreşti să-l cîştigi.
A pierdut, în trei seturi. S-a testat, inclusiv fizic, ştiind că uneori e rău să ajungi în faţa unui obstacol mare fără nici un pic de provocare. A urmat ce i-au dictat caracterul şi conştiinţa. "Cine crede că aş fi făcut vreo înţelegere ca s-o scot pe Serena nu mă cunoaşte!" Şi chipul, şi tonul i s-au înăsprit cînd a spus asta. Trei martori o pot confirma. Şi alţi 10-12 care au auzit-o spunînd la conferinţă că nu se teme de nimeni din circuit, nici măcar de Serena.
Poate că pe unii i-a mirat etica ei. Au socotit-o aproape o prostie. Adică, de ce să nu-ţi faci viaţa mai uşoară, dacă se poate? Steve Tignor dă un exemplu din 1981, cu nume mari implicate, Lendl, Connors, Borg, în care interesul propriu a fost deasupra. Nu şi aici. Nu-ţi faci viaţa mai uşoară furişîndu-te, căutînd comoditatea. Nu-ţi faci viaţa mai uşoară pierzînd respectul, punîndu-ţi pe frunte eticheta de fricos. Pur şi simplu, ea nu e aşa.
Ieri, Halep a trecut de semifinale şi şi-a fixat în ultimul act o nouă întîlnire cu liderul mondial. E, pînă la urmă, cea mai frumoasă răsplată pe care o primeşte cinstea în sport. Ocazia de a arăta că eşti mai bun înfruntîndu-l pe cel mai tare.
