Articol de Luminiţa Paul - Publicat luni, 06 iulie 2009 00:00
Ieri, Roger Federer a trecut greu de Andy Roddick în finală, 16-14 în decisiv, cîştigînd al 6-lea Wimbledon şi al 15-lea trofeu de Mare Şlem al carierei
Istoria e rareori simplă. Uneori, cronicile se scriu cu cele mai complicate caractere. De la înălţimea bilanţului de 18-2 în întîlnirile directe cu Roddick, Federer intra în finala Wimbledon-ului 2009 ca un mare favorit. Toată lumea bună a venit să vadă cum se bate un record pe care Pete Sampras l-a girat sobru, fără fasoane, din 2002 încoace. Americanul însuşi a fost în tribună, alături de soţie, aşezat în lojă cu Bjorn Borg, Rod Laver, Manolo Santana şi Ilie Năstase. Puţini, chiar şi dintre foştii mari campioni, credeau însă că meciul va avea un asemenea scenariu. Pentru că ochii fugeau aproape necontrolat spre Roger, ocolindu-l pe Andy.
Început şocant
Primul set i-a revenit însă americanului, care a izbutit break-ul la 6-5 pentru el. O undă de stupoare. Ambii jucători au servit excelent, însă Roddick a uimit şi cu cîteva reuşite produse de backhand-ul lui repolizat recent. Roger a stîrnit exclamaţii admirative cu execuţii fine şi inteligente.
Stupoarea a fost la un pas să se transforme în ţipăt cînd americanul a avut 6-2 în tie-break-ul actului secund. N-a rezistat. Federer a revenit cu mult calm şi a cîştigat 6 puncte la rînd. Echilibru la seturi. Al treilea s-a decis tot în joc decisiv, 7-5 Roger.
O senzaţie că lucrurile intră pe un făgaş normal. Nimeni nu-l întrebase însă pe Roddick dacă e de acord. Pentru că ar fi spus nu. El a izbutit break-ul la 2-1 în setul al patrulea, apoi şi-a strunit incredibil nervii şi a mers pînă la capăt. 6-3. Urma decisivul. Fără tie-break.
Chinul decisivului
De aici, s-a intrat pe un teren nesigur. Game după game, parcă nimic nu-i putea despărţi pe cei doi. Andy a avut prima şansă, două mingi de break, anulate însă rapid de Roger. Elveţianul a smuls cîteva egalităţi pe serviciul americanului. S-a depăşit şi bariera psihologică a setului cinci din finala precedentă, cînd a fost 9-7. La 15-14 pentru Federer, brusc jocul s-a strîns. Două greşeli Roddick şi aşa se scrie istoria.
Elveţianul strigă şi sare, spectatorii ţîşnesc în picioare, un tip se îndreaptă frînt spre fileu. Sampras aplaudă cu un zîmbet subţire pe buze. Tocmai pierduse un record. Roger are acum 15 titluri de Mare Şlem în palmares. The Winner Takes It All, cum spune titlul unei melodii a celor de la ABBA. Borg ştie asta bine, şi Sampras, acum şi Federer.
"Este un moment mare pentru mine, dar asta nu înseamnă că nu voi mai juca tenis. O voi face la fel ca şi pînă acum, savurînd fiecare clipă"
Roger Federer
"Roger e un campion adevărat, merită tot ceea ce obţine. Îmi pare rău, Pete. Am încercat. Tot mai sper însă ca într-o zi numele meu să fie pe tabela campionilor"
Andy Roddick
Dialog Roger-Andy
Federer: Andy, nu fi supărat! Ştiu cît doare. Şi eu am pierdut anul trecut în acelaşi mod.
Roddick: Da, dar tu cîştigaseşi de cinci ori deja.
77 de game-uri a avut finala 2009, devenind cea mai lungă din istorie din acest punct de vedere
Ieri, Roger Federer a trecut greu de Andy Roddick în finală, 16-14 în decisiv, cîştigînd al 6-lea Wimbledon şi al 15-lea trofeu de Mare Şlem al carierei
Istoria e rareori simplă. Uneori, cronicile se scriu cu cele mai complicate caractere. De la înălţimea bilanţului de 18-2 în întîlnirile directe cu Roddick, Federer intra în finala Wimbledon-ului 2009 ca un mare favorit. Toată lumea bună a venit să vadă cum se bate un record pe care Pete Sampras l-a girat sobru, fără fasoane, din 2002 încoace. Americanul însuşi a fost în tribună, alături de soţie, aşezat în lojă cu Bjorn Borg, Rod Laver, Manolo Santana şi Ilie Năstase. Puţini, chiar şi dintre foştii mari campioni, credeau însă că meciul va avea un asemenea scenariu. Pentru că ochii fugeau aproape necontrolat spre Roger, ocolindu-l pe Andy.
Început şocant
Primul set i-a revenit însă americanului, care a izbutit break-ul la 6-5 pentru el. O undă de stupoare. Ambii jucători au servit excelent, însă Roddick a uimit şi cu cîteva reuşite produse de backhand-ul lui repolizat recent. Roger a stîrnit exclamaţii admirative cu execuţii fine şi inteligente.
Stupoarea a fost la un pas să se transforme în ţipăt cînd americanul a avut 6-2 în tie-break-ul actului secund. N-a rezistat. Federer a revenit cu mult calm şi a cîştigat 6 puncte la rînd. Echilibru la seturi. Al treilea s-a decis tot în joc decisiv, 7-5 Roger.
O senzaţie că lucrurile intră pe un făgaş normal. Nimeni nu-l întrebase însă pe Roddick dacă e de acord. Pentru că ar fi spus nu. El a izbutit break-ul la 2-1 în setul al patrulea, apoi şi-a strunit incredibil nervii şi a mers pînă la capăt. 6-3. Urma decisivul. Fără tie-break.
Chinul decisivului
De aici, s-a intrat pe un teren nesigur. Game după game, parcă nimic nu-i putea despărţi pe cei doi. Andy a avut prima şansă, două mingi de break, anulate însă rapid de Roger. Elveţianul a smuls cîteva egalităţi pe serviciul americanului. S-a depăşit şi bariera psihologică a setului cinci din finala precedentă, cînd a fost 9-7. La 15-14 pentru Federer, brusc jocul s-a strîns. Două greşeli Roddick şi aşa se scrie istoria.
Elveţianul strigă şi sare, spectatorii ţîşnesc în picioare, un tip se îndreaptă frînt spre fileu. Sampras aplaudă cu un zîmbet subţire pe buze. Tocmai pierduse un record. Roger are acum 15 titluri de Mare Şlem în palmares. The Winner Takes It All, cum spune titlul unei melodii a celor de la ABBA. Borg ştie asta bine, şi Sampras, acum şi Federer.
"Este un moment mare pentru mine, dar asta nu înseamnă că nu voi mai juca tenis. O voi face la fel ca şi pînă acum, savurînd fiecare clipă"
Roger Federer
"Roger e un campion adevărat, merită tot ceea ce obţine. Îmi pare rău, Pete. Am încercat. Tot mai sper însă ca într-o zi numele meu să fie pe tabela campionilor"
Andy Roddick
Dialog Roger-Andy
Federer: Andy, nu fi supărat! Ştiu cît doare. Şi eu am pierdut anul trecut în acelaşi mod.
Roddick: Da, dar tu cîştigaseşi de cinci ori deja.
77 de game-uri a avut finala 2009, devenind cea mai lungă din istorie din acest punct de vedere
AI UN PONT? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
Ministrul Cătălin Predoiu, decizie istorică: „Vom numi viitorul stadion «Dinamo - Mircea Lucescu»”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
