Articol de GSP - Publicat sambata, 12 iunie 2010 00:00
Un antrenor cu fler, Parreira, a încercat să compenseze lipsa valorii tehnice cu alergătura şi disciplina. Un jucător uituc i-a scos din buzunar victoria.
Peste cîţiva ani, cînd se va găsi în mijlocul unui Palat din capitala Braziliei, în faţa unui patron de club care va dori să-l angajeze, Carlos Alberto Parreira va exclama: "Tu crezi că eu, cu Africa de Sud, am scos un 1-1 contra Mexicului pe valoarea jucătorilor? Păi, cine erau, mă, Tshabalala, Letsholonyane, Mphela sau Thwala? Nimeni! Eu, cu şmecheria mea, am făcut rezultatul!".
Nu ar minţi...
Întrucît cel care ieri l-a egalat pe Bora Milutinovici la numărul de echipe cu care a participat la Mondiale, 5 (Kuweit, Emirate, Arabia Saudită, Brazilia şi Africa de Sud), şi-a dat seama că nu-i mai are pe mînă pe Romario, Bebeto şi Dunga, brazilienii cu care cîştiga World Cup în '94, şi a încercat muncitoreşte să dea lovitura. Nu are superstaruri şi pe deasupra a renunţat şi la singurul nume, Benny McCarthy, care venise la ultima pregătire, în mai, cu 8 kg în plus. A mizat pe puterea de a alerga a băieţilor lui cam cum am făcut şi noi în primele două meciuri de la Euro 2008. Şi ei s-au apărat tot în propria jumătate, într-un 4-5-1, au alergat ca disperaţii, au renunţat la minge şi au aşteptat contraatacul.
... dar nici n-ar spune tot adevărul
Pentru că, pînă la urmă, doar jucătorii, buni, răi, mai tehnici sau mai atletici, dau ultima tuşă rezultatului final. Dovada a venit din partea numitului Bongani Khumalo, fundaşul central (încercuit), care a uitat să iasă la ofsaid cu toată linia de fund. În urma prostiei stoperului, 3 mexicani au rămas singuri cu portarul, iar Rafa Marquez, rezervă la Barcelona, a restabilit egalitatea. Care s-a menţinut pînă la final parcă pentru a respecta datele generale ale partidei.
Inaugurare promiţătoare
Meciul de deschidere a fost, ca număr de ocazii, peste majoritatea partidelor inaugurale ale turneelor finale. De regulă, acestea au însemnat partide crispate disputate fie de ţara gazdă (ca în '66, '70 şi 2006, fie de deţinătoarea titlului). S-a respectat însă regula care spune că pînă acum amfitrionii n-au pierdut niciodată cînd au deschis balul.
1 rămîne cifra victoriilor Africii de Sud la un turneu final mondial. Unica izbîndă s-a consemnat în 2002: 1-0 cu Slovenia
Au luat-o primii
Mexicanii au primit cel dintîi gol al Mondialului, dar pentru ei nu e o premieră. Istoria reţine că nord-americanii sînt primii încasatori all-time, de vreme ce au jucat cel dintîi meci al turneelor finale, în Uruguay 1930, joc pierdut în faţa Franţei cu 4-1. Şi n-au deschis ei scorul.
Un antrenor cu fler, Parreira, a încercat să compenseze lipsa valorii tehnice cu alergătura şi disciplina. Un jucător uituc i-a scos din buzunar victoria.
Peste cîţiva ani, cînd se va găsi în mijlocul unui Palat din capitala Braziliei, în faţa unui patron de club care va dori să-l angajeze, Carlos Alberto Parreira va exclama: "Tu crezi că eu, cu Africa de Sud, am scos un 1-1 contra Mexicului pe valoarea jucătorilor? Păi, cine erau, mă, Tshabalala, Letsholonyane, Mphela sau Thwala? Nimeni! Eu, cu şmecheria mea, am făcut rezultatul!".
Nu ar minţi...
Întrucît cel care ieri l-a egalat pe Bora Milutinovici la numărul de echipe cu care a participat la Mondiale, 5 (Kuweit, Emirate, Arabia Saudită, Brazilia şi Africa de Sud), şi-a dat seama că nu-i mai are pe mînă pe Romario, Bebeto şi Dunga, brazilienii cu care cîştiga World Cup în '94, şi a încercat muncitoreşte să dea lovitura. Nu are superstaruri şi pe deasupra a renunţat şi la singurul nume, Benny McCarthy, care venise la ultima pregătire, în mai, cu 8 kg în plus. A mizat pe puterea de a alerga a băieţilor lui cam cum am făcut şi noi în primele două meciuri de la Euro 2008. Şi ei s-au apărat tot în propria jumătate, într-un 4-5-1, au alergat ca disperaţii, au renunţat la minge şi au aşteptat contraatacul.
... dar nici n-ar spune tot adevărul
Pentru că, pînă la urmă, doar jucătorii, buni, răi, mai tehnici sau mai atletici, dau ultima tuşă rezultatului final. Dovada a venit din partea numitului Bongani Khumalo, fundaşul central (încercuit), care a uitat să iasă la ofsaid cu toată linia de fund. În urma prostiei stoperului, 3 mexicani au rămas singuri cu portarul, iar Rafa Marquez, rezervă la Barcelona, a restabilit egalitatea. Care s-a menţinut pînă la final parcă pentru a respecta datele generale ale partidei.
Inaugurare promiţătoare
Meciul de deschidere a fost, ca număr de ocazii, peste majoritatea partidelor inaugurale ale turneelor finale. De regulă, acestea au însemnat partide crispate disputate fie de ţara gazdă (ca în '66, '70 şi 2006, fie de deţinătoarea titlului). S-a respectat însă regula care spune că pînă acum amfitrionii n-au pierdut niciodată cînd au deschis balul.
1 rămîne cifra victoriilor Africii de Sud la un turneu final mondial. Unica izbîndă s-a consemnat în 2002: 1-0 cu Slovenia
Au luat-o primii
Mexicanii au primit cel dintîi gol al Mondialului, dar pentru ei nu e o premieră. Istoria reţine că nord-americanii sînt primii încasatori all-time, de vreme ce au jucat cel dintîi meci al turneelor finale, în Uruguay 1930, joc pierdut în faţa Franţei cu 4-1. Şi n-au deschis ei scorul.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
