Articol de GSP - Publicat luni, 07 martie 2011 00:00 / Actualizat luni, 07 martie 2011 18:03
Hagi vine în ţară să lanseze Cupa Hagi Danone 2011. În sala Brahms a hotelului Ibis de lîngă Gară, singura simfonie e cea a tristeţii de pe chipul "regelui". De sub platoşa de griji, iese rar un zîmbet aspru. Hagi frămîntă continuu buzele şi se fixează cu privirea goală în pămînt.
Cînd organizatorii bîlbîie numele Bernabeului, Hagi surîde amar. De-ar şti Misimovici că pentru el Bernabeu era "acasă"! Cumva dator să vorbească, dar stînjenit să spună, se uită prin jurnalişti şi prin pereţi. Sub cearcăne, vede parcă ratările lui Servet şi indolenţa lui Baros. Îl simţi nerăbdător să plece precum dorea să antreneze. Dar n-a venit de dragul de-a veni. După cum spune, copiii îl relaxează. În plus, sînt "sinceri, corecţi şi dau totul". Pe una din paginile de facebook, Kewell are drept motto: "Sînt Harry Kewell. Kewell de la Galatasaray".
Mai mult din politeţe, Hagi urmăreşte filmul turneului din 2010. Cînd calendarul cupei de anul acesta inundă ecranul, întoarce privirea. Martie, aprilie, mai - timpul a devenit duşmanul "regelui", iar clepsidrele Istanbulului sînt croite după altă lege.
La final, proiecţia se blochează: AMR 19, scris uriaş. Atîtea zile mai sînt pînă la Cupa cu numele lui. Uşor înfiorat, Hagi verifică nasturii cămăşii. Trezit în zori să boteze prunci, după ce, noaptea trecută, nevasta pentru care a făcut tot i-a spus că nu e totul.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
