Articol de Oana Duşmănescu - Publicat sambata, 11 iunie 2011 00:00 / Actualizat sambata, 11 iunie 2011 11:44
Irak, Afghanistan şi alte părţi ale lumii unde războiul i-a purtat pe militarii americani au lăsat urme. Urme care îşi dau silinţa să fie şterse şi cu terapia prin sport. USA Today a publicat un material tulburător despre aceşti oameni care speră la un strop de normalitate, după ce au străbătut Iadul.
Prima poveste este a lui Justin Rose. Acum, el este aruncător de disc. În 2009, în Irak, a suferit o rană la cap şi apoi s-a instalat şocul post-traumatic. Efectele - cele cunoscute din filme ca Forrest Gump.
Noua generaţie de veterani
"Am început să beau, m-am îngrăşat, am devenit agresiv", spune soldatul de 32 de ani. Warrior Games l-au salvat pe Rose, care va deveni tată în iulie. "Fără pregătirea pentru această competiţie, nu aş fi ajuns aici". Rose şi alţi 197 de bărbaţi şi femei din armată au concurat la jumătatea lunii mai la aceste jocuri sportive, desfăşurate la Colorado Springs.
Disciplinele încep de la atletism şi baschet pentru persoane cu invaliditate şi sînt sporturi care i-au ajutat pe veteranii de război să-şi revină. Este noua generaţie de veterani, care refuză să cadă pradă disperării, ca generaţiile Vietnam sau Coreea.
Numărul americanilor răniţi în luptă pe fronturile din Irak şi Afghanistan a trecut de 43.000. Terapeuţii încearcă să depisteze interesul fiecăruia pentru o ramură sportivă şi să-l facă să participe la întreceri. "Înainte îi limitam, deoarece nu doream să-i descurajăm. Acum, dimpotrivă. Ideea e că pot face ce vor ei", a spus colonel Barbara Springer, specialist în fizio terapie la un spital militar.
Vor să ajungă la Jocurile Paralimpice
Travis Greene şi-a petrecut 53 de zile la Reanimare după ce un dispozitiv explosiv improvizat i-a retezat ambele picioare de la genunchi. Muşchii i se atrofiaseră, iar inima i s-a oprit în acest timp de patru ori. După doar un an, el făcea prima cursă pe monoschi. "Cînd mi-am dat seama că sînt încă sportiv, chiar dacă nu mai am picioare, atunci a început cu adevărat recuperarea mea", a spus Greene, puşcaş marin, dar şi alergător de curse cu obstacole.
Unii vor să meargă la Jocurile Paralimpice. Cinci veterani se pregătesc în centre olimpice pentru întrecerile de la Londra 2012. Unul dintre ei e Manuel Jimenez, care a cîştigat proba de 800 de metri pentru cei cu braţe amputate la Warrior Games. Are 22 de ani şi, din august 2010, şi-a pierdut braţul stîng. În liceu, făcea atletism, alerga pe distanţe lungi. "Acum încerc să-mi îmbunătăţesc timpii. Alerg semimaratoane alături de sportivii normali", spune fostul militar.
Viaţa merge înainte
Warrior Games au fost gîndite şi ca o metodă de terapie în grup. Concurenţii şi familiile lor se strîng laolaltă, exersînd astfel şi camaraderia. Un alt veteran, Bill Biondolillo, este căsătorit şi are trei fiice adolescente. În 2004 o explozie l-a rănit grav la cap şi la coloană. "Mereu am alergat la maratoane şi semimaratoane. Erau parte din fiinţa mea. Cînd am fost rănit, am fost foarte afectat pe plan psihic", a spus Biondolillo, 43 de ani. În decembrie 2010, s-a lăsat convins să încerce schiul alpin pentru persoane cu dizabilităţi. "Mi-era teamă că mă lovesc iar la coloană. Dar m-am gîndit că merită să încerc. Chiar dacă te confrunţi cu o astfel de problemă majoră de sănătate, trebuie să-ţi trăieşti viaţa".
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
