Gabriel Berceanu scrie despre "Greşeala fundamentală a lui MS"

Nu sînt oltean. M-am născut şi-am crescut la 300 de km vest de apa Oltului. În ceasul de glorie al Craiovei Maxima, părinţii mei abia se cunoşteau. Or, spun bărbaţii vrednici şi sfătoşi, "nu poţi iubi cu-adevărat ce n-ai văzut cu ochii tăi". Iubire din DVD-uri nu se poate, iar epoca McBreen, Dinel Staicu&Co. nu-ţi provoacă dragoste la prima vedere. Dar ce ştiu e că ADN-ul Universităţii, Ştiinţei, Craiovei, Olteniei, stă înfipt în insectarul cetăţii noastre deasupra etichetei "POVESTE".

MS a învins trecerea timpului, o boală nedreaptă şi sinistră, oameni din fotbal şi din afara lui, orgolii şi foşti mari jucători. A străbătut două decenii ca şef FRF, împotriva alianţelor, tentativelor de puci, concurenţei onorabile a lui Gică Popescu. Dar ce n-a ştiut MS e că nu poţi învinge, niciodată, o POVESTE. Nici măcar să te lupţi cu ea nu poţi. Totuşi, a făcut această greşeală.

Dacă a comis sau nu o infracţiune, vor decide judecătorii. Dar ceva a înfăptuit, cu siguranţă, în cursa lui inconştientă de a-şi păzi, cu străşnicie mojică şi autosuficienţă, supremaţia poreclei de Naş. A zgîndărit nonşalant memoria vulcanică a unor oameni, a fost căcăcios cu sipetele sufleteşti în care Craiova e bucuria entuziastă a fotbalului, fie ea vetustă sau patetică.

A trîntit cu nesăbuinţă o uşă care, de fapt, s-a deschis.

Se zvoneşte că Ştiinţa ar fi ajutată politic. Să fim serioşi, UE e în fibrilaţie, economiile îşi fixează cu dinţii branulele pentru perfuzii, România are coşmaruri greceşti. Cine să mai aibă timp de POVESTE?

MS a pornit înaintea lui Mititelu blindat de orchestra de spinări încovoiate din juru-i şi cu senzaţia proteguirii UEFA, care e doar o INSTITUŢIE. Indignat de obrăzniciile olteanului, a lovit în ce îi e mai drag nebunului, incoerentului, exaltatului, păcălitului şi păcălitorului de Mitetelu: POVESTEA.

MS, care şi-a construit vortexul de comisii şi slujbaşi ai FRF fără să conceapă că şi UEFA e aşijderea, dar la un nivel superior. El, căruia i-a plăcut să fie Naş, uitînd că unde se trag frînghiile, sforile lui carpatine sînt aţă de scobit în dinţi. MS are dreptate cînd spune că UEFA şi FIFA sînt căcăcioase. Poate fi sclipirea de luciditate a celui aflat pe marginea gropii dar, da: forurile nu au reacţionat cum ar fi făcut-o în mod normal, reintegrîndu-l pe MS, printr-un comunicat complezent, în secta lor sclipitoare.Traduce perfect Ovidiu Ioaniţoaia: nici ele, INSTITUŢIILE, nu se mai pot erija în cetăţi în interiorul cetăţii, cînd CETATEA în sine e şchioapă, în tot statul ei pe loc.

P.S:
Un episod din POVESTE: jurnalistul Daniel Nanu, în cartea despre Gică Popescu, aminteşte cum înaintea partidelor Craiovei, la difuzoarele de pe "Ion Oblemenco" se auzea melodia lui Marian Nistor şi a Mirabelei Dauer, "Frunza mea albastră". Poemul lui Radu Stanca, pus pe muzică, era febleţea "Baciului" şi începea: "Ne-ar trebui/ O mie de ani să reclădim/ Ce-am sfărîmat aseară/ Cu despărţirea noastră". Cum scriu oltenii astăzi POVESTEA? "Ne-ar trebui/ O mie de ani să reclădim/ Ce-aţi sfărîmat parşiv/ Cu răutatea voastră".