Articol de Luminiţa Paul - Publicat sambata, 09 iunie 2012 00:00 / Actualizat sambata, 09 iunie 2012 12:32
... Errani. Bine ai venit în ţara tuturor posibilităţilor: Tenisul Feminin!
Iartă-mă dacă încep atît de abrupt, dar, sincer, nu prea aveai ce căuta aici, în finala de la Roland Garros. Aşa că trebuie să mă gîndesc un pic ce să-ţi spun. Cînd o jucătoare ca tine, pe care lumea o respectă fără a crede cu adevărat în ea ca potenţială campioană de Mare Şlem, ajunge atît de departe, ei bine... e bulversant. Tot ce ne-am învăţat să privim, să cîntărim şi să judecăm este, dintr-o dată, trimis la gunoi. Măcar pentru aceste două săptămîni de fierbinte zgură roşie.
Mă vezi cumva, cu coada ochiului, în faţa tastaturii, căutînd inspiraţie în ghiveciul cu muşcate de la fereastră? Mda, pentru că asta fac acum. Cotrobăi după cuvinte. Întîi şi întîi, felicitări! Felicitări, felicitări! Anul acesta te-ai întrecut pe tine şi, după cum ne mărturiseai zilele trecute, încă nu s-a terminat. O spui cu atîta calm, susţinut de candoarea albastră din ochi, încît te credem. Ai 25 de ani şi joci azi prima ta finală de Mare Şlem la simplu. Ieri ai fost în ultimul act la dublu, însă asta nu mai era o premieră. Ce-ai făcut în 2012 ca să declanşezi atîtea rîuri interioare pînă acum zăgăzuite?
Pînă la începutul anului acesta, aveai doar două titluri, şi acelea cucerite în 2008, acum muuultă vreme, am zice noi, care săptămînă de săptămînă pîndim statisticile, ca să aniversăm serii strălucitoare, dar şi găuri negre. Şi ce spui tu drept răspuns pentru anxietatea generală? "Niciodată n-am fost frustrată. Chiar dacă n-am mai cîştigat nimic după 2008, tot am avut sezoane bune, am făcut semifinale, finale. Mereu am simţit că progresez. Atitudinea mea e să iau lucrurile cum vin. Acum joc bine, mă simt confortabil cu tenisul meu". Şi ai adunat 3 titluri în 2012! Atîta seninătate şi atîta francheţe şochează. Am uitat că oamenii pot spune, pur şi simplu, adevărul despre ei, privindu-te în faţă.
OK, le-ai bătut pe Ana Ivanovici, Svetlana Kuzneţova, Angelique Kerber şi Samantha Stosur la Paris. Două dintre ele au fost campioane aici, una finalistă. Toate sînt mai înalte şi mai puternice decît tine. Tu ai 1,64 metri, ele măcar 1,73. Tu, Sara, ai făcut însă ceea ce a trebuit. Ţi-ai folosit mintea, precum compatrioata ta Francesca Schiavone la precedentele două ediţii. Ai accesat nişte zone pe care tenisul feminin de azi le eludează. Pentru că azi trebuie să fii parte dintr-un tipar, altfel eşti răsplătit cu un zîmbet condescendent şi un loc călduţ în clasament. Tu ai arătat că se poate şi altfel.
"După acest turneu va trebui să mă relaxez şi să mă gîndesc. Poate că problema mea era aceea că nu credeam atît de mult în mine, că pot bate jucătoare puternice. Şi acum am bătut cîteva la rînd", filozofai tu, cu aceeaşi candoare care surprinde. Şi ştii, Sara, asta e cea mai bună veste! Vestea că tenisul feminin acceptă în vîrful lui şi excepţiile. Persoanele care ies din matriţă, dar care au plăcerea jocului, au inteligenţă şi o inimă mare. Felicitări, Sara! Ştiu, ştiu, de fapt, cu asta trebuia să încep:-)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
