Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 10 august 2012 00:00 / Actualizat vineri, 10 august 2012 17:15
Adrian Stoica, preşedintele Federaţiei Române de Gimnastică şi vicepreşedintele celei internaţionale, recunoaşte că acest sport a devenit unul pentru cunoscători.
A fost şeful juriului superior de apel la această ediţie a Jocurilor, unde, în concursul de gimnastică, au existat două contestaţii importante. Întîi a fost cea a echipei masculine a Japoniei, care a solicitat revizuirea notei lui Ichimura, a obţinut un calificativ superior şi aşa a urcat de pe 4 pe 2 în clasament.
Apoi, în finala feminină de la bîrnă, antrenorul americancei Alexandra Raisman a înaintat, de asemenea, o cerere de reevaluare a exerciţiului acestuia. Zecimea în plus a urcat-o pe treapta de bronz, de unde a trebuit să coboare Cătălina Ponor.
Toate aceste lucruri şi multe altele, cum ar fi diferenţa de notare în ultimul act de la sol dintre Raisman şi Ponor, sună clar şi logic cînd sînt explicate cu ştiinţa şi regulamentul alături. Cîtă lume însă, dintre cei care urmăresc în tribună sau la televizor, are acces la astfel de lămuriri? Cine stă cu codul de punctaj lîngă el pentru a calcula note de plecare? De fapt, ştiţi cîte pagini are codul de punctaj? Adrian Stoica expune punctul de vedere al FIG, dar şi al său în legătură cu un sport care a devenit aproape imposbil de înţeles.
- Domnule Stoica, de ce a ajuns gimnastica o chestiune doar pentru cunoscători? Care mai e gradul ei de adresabilitate?
- Înţeleg ce vreţi să spuneţi. La nivelul federaţiei internaţionale există o mare preocupare din acest motiv. Problema a apărut din necesitatea de a putea departaja doi, trei sau mai mulţi sportivi. Am schimbat, iar cînd a dispărut paradigma aceea a notei 10,00, cînd n-am mai avut reperul cu care toată lumea era obişnuită, s-a deschis o uşă către altceva. Către diferenţiere.
"Nu faci numai salturi, îţi trebuie şi şuruburi"
- Care se face din punctul de vedere al dificultăţii?
- Da, s-a ajuns la riscuri inimaginabile. Şi sînt riscuri nu pentru un element individual, ci pentru mai multe, condensate. Acestea cresc valoarea unui exerciţiu, acolo se face adunarea care contează. E vorba şi de complexitatea compoziţiei, de varietate. De exemplu, un sportiv nu poate să facă numai salturi, trebuie să aibă şi şuruburi. Arbitrii adună şi stabilesc nota de plecare.
- Iar execuţia?
- Aici s-a păstrat acel maxim, se poate acorda 10,00 pentru execuţie. Doar că e foarte greu de obţinut.
- Cît din toate aceste lucruri poate ajunge la public? E în stare omul din faţa televizorului să calculeze mental şi rapid cam care e valoarea unui exerciţiu?
- Asta ne preocupă mult. Există şi între noi, cei care evaluăm, păreri diferite. Iar publicul nu înţelege nimic pentru că nu are cum să înţeleagă. Deocamdată, nu sîntem în stare să depăşim acest stadiu. Revin un pic, la Atena 2004, probabil că acolo a pornit totul, cînd la paralele masculin toţi opt finaliştii au fost într-o zecime. Cum să-i diferenţiezi şi să fii sigur? Am vrut să eliminăm o altă asemenea posibilitate. Să avem un clasament cît mai corect.
Audienţă imensă la JO, mică în rest
- Mai e ceva, domnule Stoica. Lumea ştia înainte că, dacă ai căzut de pe aparat, cu siguranţă nu mai ai şanse la podium. Acum nu mai e aşa.
- Vă referiţi la finala de la sărituri, la ce s-a întîmplat cu americanca Maroney. Acolo e greşeala noastră, că nu reuşim s-o convingem pe doamna Nelli Kim, preşedinta comitetului de la sărituri, că se face o eroare. Săritura Iurcenko dublă are notă de plecare din 5,800. Dacă îi mai pui o jumătate de rotaţie, se ajunge la dificultate 6,5. E prea mare diferenţa, e un element care rupe genunchii, a păţit-o Mustafina, dar e adevărat că ţi se oferă confortul de a risca.
- Care este audienţa gimnasticii la marele public în ultimii ani?
- În ceea ce priveşte Jocurile Olimpice, este foarte mare, inimaginabilă. Doar jocurile sportive ne-o iau rău înainte. Printre sporturile individuale, gimnastica e sus, foarte sus, între primele. La restul competiţiilor însă, Campionate Mondiale, Europene, scădem mult. E nevoie de o strategie de marketing corectată. Nu se poate la un sport care e atît de frumos de văzut să nu deschizi un pic uşile şi să nu te asociezi cu cei care te pot ajuta să te promovezi mult mai mult.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
