8 concluzii după un Tur al Spaniei care a reanimat ciclismul

Într-o perioadă în care ciclismul s-a clătinat din încheieturi din cauza noilor scandaluri de dopaj, spectacolul din Turul Spaniei a readus în lumina reflectoarelor bucuria simplă a sportului de calitate. La capătul celor mai interesante trei săptămîni ale anului, după un Tur al Spaniei care i-a lăsat epuizaţi pe ciclişti şi pe spectatori, deopotrivă, acestea sînt 8 lucruri care merită subliniate:

1. Alberto Contador, inima ciclismului. Cît de mult a lipsit Contador! Spaniolul în vîrstă de 29 de ani a concurat în primul Mare Tur, după absenţa de şase luni cauzată de suspendarea de doi ani, a atacat din prima pînă în ultima zi, a capturat tricoul roşu la capătul unei acţiuni ce a arătat că e cel mai matur rutier al generaţiei, după care a ocupat zîmbitor prima poziţie a podiumului din Madrid. În condiţiile în care Turul Franţei sărbătoreşte ediţia centenară, anul viitor, e de aşteptat ca Alberto să caute cu furie un nou tricou galben. Şi ce Tur va fi! Rutierul lui Saxo Bank a arătat că ştie să abordeze cele mai dificile pante fără ajutorul coechipierilor, atunci cînd nu e posibil ca aceştia să fie lîngă el. Dar Saxo Bank a mutat continuu pe piaţa transferurilor, aducînd nume precum Roman Kreuziger, Jakob Fuglsang sau Nicolas Roche în sprijinul liderului spaniol. În altă ordine de idei, relaţia cu italianul Paolo Tiralongo l-a confirmat pe Contador ca pe un ciclist cu mulţi prieteni în pluton, fapt ce s-a dovedit decisiv în Turul Spaniei, imaginea liderului umil şi binevoitor ajutîndu-l pe Alberto să fie considerat mai uman, spre deosebire de roboţii lui Sky. Ciclismul pare să îşi fi recăpătat patronul odată cu revenirea spaniolului.

2. Atît de important a fost Alberto Contador, încît o să îl menţionăm încă o dată. ;)

3. Turul Spaniei, echilibrul perfect. Mutat la nord de Madrid, în peisajul verde al Asturiilor, Pirineilor şi al Munţilor Cantabrici, Turul Spaniei a oferit arealul perfect pentru rutierii cu explozie. Turul Spaniei a fost pentru prima oară după multă vreme colorat în verde, odihnitor pentru ochi şi lăsînd impresia că rutierii nu sînt conduşi pe undeva prin Marele Canion pentru a da un duel ca-n filmele cu Clint Eastwood. Iar etapele scurte, nervoase şi foarte incisive au însemnat mai mult dialog cu spectatorul din faţa televizorului, ridicînd media orară a competiţiei şi înteţind atacurile.  Viitorul ciclismului stă în transformarea Marilor Tururi în curse clasice înlănţuite.

4. Chris Froome, oaia neagră. După un Tur al Franţei în care nimeni nu a înţeles nimic, cu britanicul în vîrstă de 27 eşuînd să-şi asume responsabilitatea unui război intern cu liderul Bradley Wiggins, Turul Spaniei s-a dovedit un nou eşec teribil. Sky nu a desfăşurat acelaşi ritm nuclear din Hexagon, Froome şi-a dat seama că Rodriguez, Valverde şi Contador sînt iepuri pe lîngă ţestoase precum Cadel Evans, iar un an de superformă s-a dus pe apa sîmbetei. Poate că Froome va înţelege că atunci cînd eşti cel mai puternic rutier de pe şosea, o competiţie precum Turul Franţei nu se ratează, nici dacă liderul echipei ar fi fost Henric al VIII-lea. Calculul s-a dovedit groaznic, iar revenirea în peisaj a lui Andy Schleck, alături de un Saxo Bank întărit pentru Alberto Contador vor însemna restrîngerea şanselor pentru un eventual tricou galben. ;)

5. Joaquim Rodriguez, " Purito". Puţină lume ştie exact de unde vine porecla lui Rodriguez. Se pare că în 2001, pe vremea cînd era începător la celebra echipă ONCE, cea care număra rutieri precum Joseba Beloki, Carlos Sastre sau Abraham Olano, Rodriguez ar fi participat la un antrenament montan. Rodriguez i-a atacat pe toţi, a ajuns primul pe vîrful căţărării şi a făcut un semn sfidător către ei, ducînd mîna la buze şi imitînd că fumează o ţigară. Mesajul? "V-am fumat!". Liderii echipei nu au primit prea bine gestul şi l-au obligat să fumeze o ţigară de faţă cu draconicul director sportiv Manolo Saiz. Nu se ştiu urmările incidentului. Dar "Purito" este numele dat de spanioli ţigărilor scurte şi aşa a fost cunoscut de-atunci şi micuţul Rodriguez. Pentru explozia continuă de pe cele mai drastice pante din Vuelta, Rodriguez merită un trabuc cubanez.

6. Alejandro Valverde, ruleta rusească cu trei gloanţe. Spaniolul de la Movistar poate! Nu mai sînt vremurile de pe Courchevel, cînd îi ţinea faţa lui Lance Armstrong, nici incisivitatea nu mai e aceeaşi, dar rutierul în vîrstă de 32 de ani reclamă un loc pe podium pe deplin meritat. Întors din suspendare anul acesta, Valverde şi-a schimbat puţin stilul de căţărare, reuşind să recupereze în ritm propriu terenul furat de adversari, abilitate care îi lipsea. Mai răbdător, poate şi mai înţelept, Valverde a arătat că încă poate fi liderul lui Movistar.

7. Cuitu Negru, încă o dată. Una dintre cele mai inteligente decizii ale organizatorilor a fost să asfalteze ultimii trei kilometri din căţărarea de pe Cuitu Negru. Nu, nu s-au făcut ecarturi masive, Contador nu s-a debarasat de Rodriguez, în ciuda faptului că a atacat din nou de un milion de ori, dar peisajele, pantele tăiate dur în coasta munţilor Cantabrici şi lungimea teribilă a căţărării au oferit un spectacol impresionant.

8. Nairo Quintana, argatul cu valenţe de stăpîn. Profilul lui Nairo Quintana îl recomandă pentru Turul Spaniei. Excelent căţărător, dar destul de naiv din cauza vîrstei, 22 de ani, ciclistul cu figură de şerpaş a avut momente geniale pe căţărările importante, rămînînd o bună bucată de asfalt cu tridentul compus din Contador, Valverde şi Rodriguez. În viitor, pe un profil similar de Mare Tur, Quintana poate spera la victorie.