Articol de GSP - Publicat joi, 24 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 23 ianuarie 2013 21:37
Danielei Movileanu (16 ani), din Focşani, e stabilită cu familia în Peninsulă, din 2002. A început din întîmplare să valseze cu piesele pe eşichier, iar acum e triplă campioană a Italiei la nivel juvenil, a jucat pentru squadra azzurra la trei ediţii ale Mondialelor de juniori. Nu are bani să angajeze un instructor, a progresat studiind singură cărţi de şah, iar idolul ei e legendarul campion american.
E triplă campioană de juniori a Italiei, o dată la U14 (2009) şi de două ori la U16 (2011, 2012), participantă pentru peninsulari la trei Mondiale juvenile, cu un loc 18 în 2011, şi neinteresantă pentru România. Din păcate! "Mi-aş dori enorm să joc un turneu acasă, să-i cunosc pe şahiştii din ţară şi să mă confrunt cu ei. N-am avut pînă ocazia şi nici cu federaţia de la Bucureşti n-am lcontact! În Italia, şahul nu are acelaşi impact ca în estul Europei, iar România e peste Italia ca tradiţie", se confesează fata cu păr şaten, privire limpede şi gîndire ascuţită.
Dar ştiţi ce e fantastic în povestea Danielei? "N-am avut şi nu am nici acum un antrenor! Totul am realizat pe forţe proprii, ca un autodidact. De cînd am început să joc, am făcut-o numai din intuiţie şi din felul meu personal de a simţi o partidă. Dacă m-ar întreba cineva, n-aş şti uneori să răspund ce operaţiune aplic, după ce plan atac sau mă apăr ori în ce direcţie sigură vreau să o apuc într-un meci. E pur şi simplu inspiraţie! Sînt sigură însă că aş creşte dacă aş avea lîngă mine un instructor permanent cu care să lucrez la detalii, la analize, la strategii".
Danielei Movileanu (16 ani), din Focşani, e stabilită cu familia în Peninsulă, din 2002. A început din întîmplare să valseze cu piesele pe eşichier, iar acum e triplă campioană a Italiei la nivel juvenil, a jucat pentru squadra azzurra la trei ediţii ale Mondialelor de juniori. Nu are bani să angajeze un instructor, a progresat studiind singură cărţi de şah, iar idolul ei e legendarul campion american.
E triplă campioană de juniori a Italiei, o dată la U14 (2009) şi de două ori la U16 (2011, 2012), participantă pentru peninsulari la trei Mondiale juvenile, cu un loc 18 în 2011, şi neinteresantă pentru România. Din păcate! "Mi-aş dori enorm să joc un turneu acasă, să-i cunosc pe şahiştii din ţară şi să mă confrunt cu ei. N-am avut pînă ocazia şi nici cu federaţia de la Bucureşti n-am lcontact! În Italia, şahul nu are acelaşi impact ca în estul Europei, iar România e peste Italia ca tradiţie", se confesează fata cu păr şaten, privire limpede şi gîndire ascuţită.
Dar ştiţi ce e fantastic în povestea Danielei? "N-am avut şi nu am nici acum un antrenor! Totul am realizat pe forţe proprii, ca un autodidact. De cînd am început să joc, am făcut-o numai din intuiţie şi din felul meu personal de a simţi o partidă. Dacă m-ar întreba cineva, n-aş şti uneori să răspund ce operaţiune aplic, după ce plan atac sau mă apăr ori în ce direcţie sigură vreau să o apuc într-un meci. E pur şi simplu inspiraţie! Sînt sigură însă că aş creşte dacă aş avea lîngă mine un instructor permanent cu care să lucrez la detalii, la analize, la strategii".
Materialul integral, realizat la Roma de Justin Gafiuc şi Alex Nicodim, în ediţia tipărită a Gazetei Sporturilor de azi, nu şi pe site!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
