Articol de Alex Nicodim (foto) - Publicat duminica, 03 februarie 2013 00:00 / Actualizat sambata, 02 februarie 2013 20:58
Ţălnar alege să observe, lăsîndu-le veteranilor coordonaţi de Dănciulescu sarcina de a menţine tăcerea peste mişcarea continuă din iarbă
Dacă nimereşti din întîmplare pe micuţa arenă unde Dinamo aleargă în a doua zi din cantonamentul spaniol, crezi că e vorba de o echipă pe ultima sută de metri înainte de o finală grea. "Cîinii" aleargă apăsat, sprintează fără pauză, parcă Ţălnar le-ar fi promis amendă în caz că se opreşte unul din raiduri! Dar nu doar asta impresionează, ci mai ales tăcerea. Adio înjurături şi răbufneli clasice tuturor şedinţelor de pregătire, din toată lumea noastră apropiată. "Băi, nu se poate, asta nu-i centrare!", scoate totuşi Curtean o indignare pe glas ardelenesc. "Gata, linişte, continuăm!". Dănciulescu repune lucrurile pe făgaşul milităros.
Ierarhie de război, pe trei nivele
Strătilă şi Andrei Cristea trag cu setea unor gladiatori încrîncenaţi, Cătălin Munteanu mustră din priviri o reluare mai "la mişto" a lui Matei. O fi fost şi dorul de minge, dar parcă secretul e dincolo de asta: după doar o jumătate de oră înţelegi cum se transpune în concret planul lui Ţălnar.
"Veteranii" sînt atenţi nu doar la propriile execuţii, ci şi la 3-4 colegi din preajmă. Florentin Petre şi Tene sînt cumva "eşalonul superior", de la care mai scapă şi o replică amuzantă, cît să nu uităm că e fotbal, nu ultima dimineaţă înaintea unui asalt de noapte, cu dinţii pe grenadă. Deasupra tuturor, Ţălnar are pînă la primul amical, de mîine, cu Lech Poznan, de ce să ridice ochii spre Mediterana: simte miros de performanţă, în atîta linişte şi muşchi întinşi.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
