Articol de Mirela Neag - Publicat luni, 24 iunie 2013 00:00 / Actualizat luni, 24 iunie 2013 10:36
Însoţit de către antrenorul şi preşedintele FR Scrimă, Mihai Covaliu, proaspătul campion european la sabie, Tiberiu Dolniceanu, a fost diagnosticat cu entorsă la glezna piciorului drept
Tibi. Tiberiu Dolniceanu. Sabrer. Are 25 de ani, practică scrima de 17 ani. Palmaresul său este format din medalii cucerite numai cu echipa. Aur şi bronz mondial, aur şi argint european şi, ultima, dar nu cea din urmă, cea de argint olimpic de la Londra 2012.
Sîmbătă noaptea s-a întors de la Zagreb cu primul său titlu la individual, cel de campion european.
- Tibi, ce înseamnă pentru tine această medalie de aur?
- Enorm de mult! Este medalia care demonstrează că pot să fac treabă bună şi de unul singur.
În loc să se odihnească sau să petreacă împreună cu prietenii şi familia, Tiberiu a făcut ieri drumuri la spital. În primul meci din concursul pe echipe din Croaţia, cel din "sferturile" cu Georgia, Dolniceanu s-a accidentat la piciorul drept şi a urmărit restul întrecerilor, pe care sabrerii români le-au terminat pe locul 4, de pe margine, cu glezna bandajată şi învelită cu gheaţă. Supravegheat îndeaproape de către antrenorul său, Mihai Covaliu, sabrerul a fost consultat, radiografiat şi diagnosticat de medici cu entorsă. Ca să grăbească vindecarea, specialiştii ortopezi i-au imobilizat glezna în ghips.
- După cîte zile vei scăpa de cîrje?
- După trei, cel mult cinci zile. În funcţie de cum mă va durea piciorul. Doctorii mi-au spus că voi fi bine pînă pe 7 iulie, cînd se reuneşte lotul.
- Cu mai puţin de o lună înainte de Mondialele de la Budapesta...
- Da. Vom merge acolo pentru a cuceri o medalie, poate două. La individual şi cu echipa.
- La Zagreb s-a simţit lipsa ta după accidentare!
- Da. M-am simţit enorm de rău pe margine, dar colegii mei trebuie să lupte pe planşă cu sau fără mine. Locul patru obţinut din opt echipe este unul onorabil pentru noi.
De cînd a ajuns în lotul naţional, Tiberiu Dolniceanu are un ritual. Ori de cîte ori cîştigă o medalie îşi face un tatuaj. Pe mînă sau pe picior. Pînă acum are destule. Ultimul reprezintă cercurile olimpice, în onoarea argintului cucerit la Londra.
- Te vei tatua şi acum?
- Bineînţeles. Voi păstra tradiţia. Imediat cum voi scăpa de ghips voi merge să mă tatuez. Adică în această săptămînă!
- Mai ai loc pentru încă unul?
- Loc este destul. Motive să mă tatuez să fie!
- Şi te-ai gîndit la un desen anume?
- Încă nu ştiu ce să reprezinte, dar am cîteva zile la dispoziţie să mă gîndesc.
După ce a cucerit medalia de aur european, Mihai Covaliu a avut numai vorbe de laudă la adresa lui Tibi, dar şi la cea a Anei Maria Brînză, care a devenit în aceeaşi zi campioană europeană la spadă. "Două caractere puternice, doi luptători, oameni cum puţini se mai găsesc în zilele noastre!" au fost cuvintele preşedintelui FR Scrimă.
- Mesajul transmis de Covaliu a fost unul de apreciere a performanţelor voastre, dar şi a deciziilor de a rămîne la lot după Olimpiada de la Londra, cînd s-au retras restul titularilor din cele două echipe... De ce nu ai ales şi tu renta viageră?
- Eu, faţă de foştii mei colegi de echipă, eram cel mai mic în vîrstă. Am considerat că la 24 de ani am o groază de ani de muncă în faţă. Dar i-am înţeles şi pe coechipierii mei de la Londra. Vremurile sînt grele...
Tiberiu Dolniceanu a adunat acum 6 medalii. Nu vrea să se oprească, nici după Mondialele din august, nici la anul. "Sănătos să fiu!" este dorinţa lui cea mai mare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
