Opinie Theodor Jumătate » Artistul Messi şi explicaţia inexplicabilului

Fericirea alături de atingerea geniului şi nefericirea în faţa căderii marelui Bayern înaintea micului City. Premeditată?
Nu pot să nu scriu de Messi. Mi-e imposibil. Orice s-ar întîmpla în altă parte, tot ce face el mă atrage. Îl iubesc pe acest argentinian năzdrăvan blaugrana, la fel de mult cum îi iubesc pe Leonardo, Van Gogh, Chopin, Rodin, Llosa şi Marquez, pe toţi cei care îmi bucură sufletul. De nouă ani îl văd şi nu mă mai satur de jocurile lui de cuvinte din iarbă. Norocul meu e că genialul artist din Rosario nu are decît 27 ani, iar fericirea nu se va sfîrşi curînd.

Recordurile Leoniene ne acoperă în avalanşă. Oricît încearcă Marca şi As, ziarele care protejează feroce Imperiul Blanco, să-i mai ia din goluri sau să le adauge rivalilor săi, Messi este golgeterul all-time al Primerei. Nimeni n-a mai înscris vreodată 253 de goluri în campionatul spaniol.

Şi, la doar trei zile după hat-trick-ul cu Sevilla, hop, încă un hat-trick şi cu APOEL! Unicat: trei numai cu dreptul. Să fie el, şi nu Cristiano (altă dezlănţuire a artei în fotbal), regele golgeterilor şi în Champions League. 74 de goluri în 91 de meciuri. Pe lîngă "pulga", Maradona şi Pele rămîn blocaţi într-o perioadă a istoriei cînd atacanţii puteau fuma un trabuc şi savura un whisky înainte ca apărătorii să le testeze tibiile.

Messi a fost jumătatea dulce a serii de marţi. Jumătatea amară a fost înfrîngerea lui Bayern la City. Într-un meci pe care ar fi putut să-l cîştige în 7, nu în 10, atît de mare era diferenţa de valoare în favoarea nemţilor, vreau să cred că eşecul a fost declanşat de zborul la Economy Class spre Manchester şi de durerile musculare ce apar cînd stai mai mult de o oră cu picioarele strînse ca să-i mulţumeşti pe şefii cu idei meschine. Care refuză, deşi clubul are sute de milioane în cont, ca propriii jucători să călătorească prea plăcut pentru un meci de Liga Campionilor.

Pentru că dacă nu a fost aceasta cauza, atunci pot să mă gîndesc la ce e mai rău pentru sport. La o piesă de teatru cu final trucat. Altfel nu-mi explic de ce un campion mondial şi european, Xabi Alonso, la 33 de ani, atît de experimentat, considerat un as al paselor, se uită la Jovetici, ştie că e adversar şi totuşi îi pasează, oferindu-le "cetăţenilor" singura cale spre gol, contraatacul. Şi un alt campion mondial, Boateng (fost la Man. City, corect?), luftează cum nici în spatele blocului n-o facem şi îl lasă pe Aguero să înscrie pentru un 3-2 ce-i permite lui City să spere încă la calificare.

N-ar fi prima oară cînd Bayern trădează fotbalul. Cine a uitat să dea un refresh memoriei! 0-4 cu Zenit în 2008, în semifinalele Cupei UEFA. 1-3 cu BATE Borisov în 2012, în grupele aceleiaşi Ligi a Campionilor. Plus marele semn de întrebare din 10 decembrie 2013: Bayern - City 2-1 la pauză, 2-3 la final, ca acum. Ce potrivire!

Şi mă mai intrigă ceva. Marţi, după ce ar fi trebuit să fie o imensă dezamăgire, Guardiola spune: "A fost una dintre serile în care m-am simţit atît de mîndru ca antrenor". Oare?

VEZI AICI GOLURILE DIN CITY-BAYERN