Articol de GSP - Publicat joi, 26 iulie 2007 00:00
Steaua a cistigat pentru ca Hagi a judecat realist un meci cu un adversar fara stralucire, dar extrem de disciplinat
BINE
1. Diagnoza adversarului. Hagi a inmagazinat informatii bune, pe care apoi le-a procesat si interpretat just. Avea in fata un adversar solid, cu talie, periculos la jocul de forta si contact, precum si la fazele fixe. Un oponent fara stralucire, fara piese de finete sau de viteza, al caror unic jucator imaginativ, Iwanski, evolua ca "legator" de joc in zona centrului terenului.
2. Primul "11". In consecinta, tehnicianul Stelei a optat pentru o echipa de siguranta si cu talie. Titularizarea lui Lovin linga Radoi in centrul halfiei si a lui Golanski pe partea dreapta a urcat media de inaltime a echipei si prezenta a doi inchizatori a barat umbra de tehnicitate din tabara poloneza. Astfel, panoul de comanda al adversarului a fost sigilat. Cum celalalt mijlocas central, M. Brartczak a fost doar paznic la Dica, iar virfurile adversarului, fara viteza, au fost anihilate unu la unu de Goian si Rada, la mijloc Steaua a avut superioritate, Radoi (6) -Lovin (20) contra Iwanski (7), play-makerul care a fost nevoit sa paseze aproape mereu doar inapoi (vezi schema de mai jos).
3. Atitudinea. Steaua a abordat jocul in registru serios. Chiar daca n-au avut mari realizari pe faza de atac, meciul semanind cu un vals al stabilopozilor, toti jucatorii au alergat mult, au incercat sa-si domine adversarul de la inceput. Asa s-a facut ca prima combinatie in atac (Neaga-Croitoru), primul sut la poarta (Dica - min. 2), primul sut pe poarta (Lovin - 15) si primul si singurul gol (Goian - 56) au apartinut romanilor. In replica, polonezii si-au ridicat prima oara spectatorii in picioare abia in minutul 35, la reluarea lui Wlodarczik.
11-8 pentru Steaua a fost raportul suturilor
4. Golul marcat. Intr-un asemenea meci in care filosofia echipei e de a bloca adversarul in primul rind, golul marcat de Goian e extrem de pretios in economia calificarii. Cu atit mai mult cu cit in decursul istoriei, Steaua a mai venit de doua ori cu 1-0 de pe teren strain (Karpati Lvov - 1970, Barcelona - 1971) si in ambele cazuri a mers mai departe.
RaU
1. Echipa lunga. De la Goian, ultimul aparator, la Neaga, atacantul cel mai avansat, a fost o distanta mare (51,3 m), cu 10 metri peste media echipei anul trecut in Liga. Absenta unui virf de atac a labartat Steaua pe teren. Rica n-a putut face jocul virfului impins, care sa pastreze mingea pentru a stringe echipa si pentru a avea mai multe variante de pasare. Chiar daca viteza de joc a fost buna, distantele mari dintre oameni si compartimente au redus spre zero randamentul ofensiv.
2. Jocul dupa gol. Daca pina la reusita lui Goian Steaua a tras de 11 ori la poarta, dupa aceea ea n-a ajuns sa suteze (vezi diagram de sus). Ca e vorba despre relaxare sau despre golirea bazinului de energie, ambele probleme pot naste alte probleme. In plus, intr-un joc axat pe angajament, prezenta lui Nicolita pe teren era aproape indispensabila. Mijlocasul stelist l-a dominat clar pe adversarul sau direct, Tiago Gomes, a reusit 12 recuperari si 7 interceptii, si a fost un reper pentru colegii aflati sub presiune, care obisnuiesc, la ananghie, sa arunce mingea pe el, stiind ca Banel o va tine pret de citeva secunde pina la reorganizarea defensiva. Nu-i intimplator ca dupa schimbarea sa (78) gazdele au schimbat raportul posesiei (48 -52) in acel moment (52-48 in final), si-au creat 6 faze fixe si au ratat singurele doua mari ocazii (cap Chalvinski, retinut de Cernea - 79 si bara lui Nunes -90).
3. Doar faze fixe. In partidele oficiale din acest sezon, Steaua nu a inscris decit din faze fixe (doua cornere si un penalty). Daca in meciul cu Ceahlaul ros-albastrii si-au creat ocazii din faze de joc, la Lubin istoria nu s-a mai repetat.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
