Articol de Justin Gafiuc, Răzvan Luţac - Publicat vineri, 30 decembrie 2016 09:26
Jean Pădureanu a murit azi-noapte, din cauza problemelor grave de sănătate. "Lordul" suferea de un cancer generalizat, la care s-au adăugat și alte boli precum diabet, probleme cardiace și Alzheimer, iar starea lui s-a agravat în ultimele zile.
Figură extrem de controversată, Jean Pădureanu a fost apreciat pe de o parte pentru că a ținut în viață un club mic, Gloria Bistrița, care a jucat în Liga 1 vreme de 22 de ani. A fost în conducerea clubului, cu mici întreruperi, din 1966 până în 2013.
Pe de altă parte, Pădureanu a fost considerat tatăl "Cooperativei" și acuzat că, ani la rând, a coordonat mașinăria meciurilor trucate din România, apogeul fiind atins în anii '90-2000.
În aprilie 2016, fostul conducător al Gloriei Bistrița a oferit un amplu interviu Gazetei Sporturilor, în care a vorbit despre cariera sa și despre perioada petrecută în închisoare, din cauza condamării în "Dosarul Transferurilor". Pe parcursul discuției cu Pădureanu, acesta a dat semne că memoria îi juca feste, având probleme în a-și aminti anumite lucruri.
- V-aţi confruntat cu probleme majore în penitenciar?
- Nu. Am încercat să fiu un tip disciplinat, să nu fac greutăţi, să nu deranjez pe nimeni. Toţi s-au comportat civilizat cu mine. Mă abordau alţi deţinuţi să mă întrebe cum am ajuns acolo. Mulţi îi condamnau pe cei care m-au trimis în penitenciar, dar eu nu judec pe nimeni. Toată viaţa m-am preocupat doar să fac bine, nu e treaba mea să apelez la supoziţii. Probabil însă că nu meritam să ajung la închisoare. Am fost un jucător liniştit, un conducător drept, nu eram un beţiv notoriu.
- Ce colegi de cameră aţi avut?
- Am stat şi singur, şi cu un coleg, şi cu doi. A fost şi un conducător câteva zile, dar a trecut timpul. Nu mai îmi aduc aminte...
(intervine Romeo Grec): A stat cu Gigi Neţoiu, pe urmă cu generalul Victor Stănculescu.
(reluăm discuţia cu Pădureanu)
- Probabil că aţi purtat dialoguri interesante cu Victor Stănculescu.
- Da. Am fost onorat să discut cu dânsul. Am împărţit mereu şi pachetele care ne veneau de la rude sau de la prieteni. Foarte civilizat am petrecut timpul împreună.
- E adevărat că aţi ţinut un jurnal la Jilava?
- Mi-am mai notat cine mă vizita, ca să ţin minte. Halagian venea foarte des. Au venit şi alţii, însă am uitat. Au fost şi colegi pe care i-am avut la tineret la Steaua, pe vremea când evoluam acolo. Am mai primit şi telefoane de la foşti jucători.
(intervine Romeo Grec): Permiteţi? Au mai venit Romică Paşcu, Dragomir, Cristache de la Ploieşti, Romeo Grec, sora lui nea Jean, Mariana, Alex Hatfaludi. Acolo nu putea primi telefoane. Avea voie doar să sune în anumite limite. Era o listă de zece persoane pe care le putea apela.
(reluăm discuţia cu Pădureanu)
- În timpul derulării procesului, Giovanni Becali vă acuzase direct că aţi colaborat cu procurorii în anchetă şi umblaţi cu microfoane instalate pe corp pentru înregistrări. V-a impacientat această temă?
- Giovanni e un tip cu imaginaţie. El ştia probabil că în fotbal se mai practică treburile astea, fiindcă a lucrat cu tot felul de persoane, dar m-am ferit de astfel de lucruri. De fapt, am avut relaţii bune cu fraţii Becali şi după această poveste. Ne-am întâlnit, am participat la mese comune, am plătit frăţeşte, adică fiecare ce-a consumat. Am evitat să-l judec pe Giovanni. M-a interesat doar atitudinea lui în legătură cu mine.
- Mai sunteţi supărat pe Mihai Stoica pentru celebrul scandal de la Gloria - Steaua 1-0, când Rădoi şi Iacob au spart geamuri la vestiare, iar MM v-a urat să muriţi?
- Pe Mihai l-am luat aşa cum e. În general, e un om civilizat, atunci şi-a pierdut cumpătul. A fost găselniţa lui de moment, să facă atmosferă şi să mascheze înfrângerea. Steaua trăia cu impresia că va învinge fără probleme. Ne-au tratat superficial, aşa cum procedează de obicei echipele mari împotriva celor mai mici, şi i-am bătut cu un pic de noroc.
- Sunteţi un om bogat după peste şase decenii petrecute în fotbal?
- Am doar un apartament în Bistriţa şi o maşină degradată, veche, inutilizabilă. N-am fost preocupat de avere. De multe ori, asta a fost poate salvarea mea. A contat însă că oraşul a avut încredere în mine, iar eu am întors Bistriţei tot ce am avut mai bun.
- V-aţi simţit trădat de anumite persoane după arestare?
- Au existat destui oameni care nu mă agreau. Auzeam mereu teoria că Bistriţa e un sat care vrea să se bată cu Steaua, Dinamo, Rapid. Invidii! De la multă lume nu mă aşteptam să mă viziteze în penitenciar sau să transmită un mesaj de susţinere. Au fost destui apropiaţi fără minte şi incapabili să facă astfel de gesturi. Totuși, conducătorii de rasă mi-au întins o mână de ajutor la necaz!
- Care e cel mai bun jucător cu care aţi lucrat la Gloria?
- Victor Ciocan! Cred că băiatul ăsta n-a ratat un penalty în viaţa lui. A fost un fotbalist care şi-a dedicat cariera Bistriţei. Un atacant de forţă, la care am ţinut mult. Dădea bine cu ambele picioare, era bătăios în jocul de cap, alerga din primul până în ultimul minut. O emblemă pentru Gloria!
- Îl treceţi înaintea lui Sânmărtean sau Moldovan, de exemplu?
- Absolut! E drept, Lucian e mult mai talentat decât Ciocan, dar e mai leneş, mai individualist, îi place să ţină de minge un tempo în plus faţă de cât ar trebui. La Ciocan, din cinci atacuri în patru rămânea în situaţie de unu contra unu cu portarul! Avea un simţ formidabil al porţii. Iar pe Viorel l-aş plasa chiar peste Sânmărtean, fiindcă a fost unul dintre golgeterii remarcabili ai Gloriei şi s-a impus inclusiv peste hotare.
- Aţi trăit atâtea evenimente în tricoul şi la conducerea Bistriţei. Care e momentul numărul 1 trăit în fruntea Gloriei?
- Domne', poate o să vă surprind, dar am fost cel mai bucuros când am bătut cu Gloria la Craiova, două goluri marcate de Junior Moraes! Am avut acele partide de referinţă în istoria Bistriţei, cu Fiorentina, cu Atletico Madrid, însă victoria aia din Bănie m-a uns pe suflet. Eu sunt oltean din Băileşti şi am avut aşa, un sentiment deosebit, când am învins chiar acolo, printre ai mei.
- Nu degeaba eraţi recunoscut în toată ţara drept "Regele Protocoalelor", că trăiau bine acolo şi adversarii, şi arbitrii, şi observatorii, nu?
- Şi ziariştii... Mi-a plăcut să tratez cu inima deschisă fiecare oaspete al Bistriţei, ca pe un coechipier. Aveam protocol de Liga Campionilor, ce să mai vorbim! Un restaurant elegant, puneam pe masă numai produse de cea mai bună calitate, ca şi cum mă serveam pe mine, câteva sticle şi un sandvici la pachet. Inclusiv pe cei cu care ne-am întîlnit în cupele europene i-am întâmpinat cu aceeaşi ospitalitate, în limite sportive. O fotografie, o minge, un tricou, un mic trofeu, un vin bun pe drum.
- Din naţionala de azi vă place un jucător anume?
- Domne'... Gică Popescu!
- Nu, nu, mă refeream la reprezentativa cu care vom merge la Euro 2016.
- Păi, Gică Popescu nu mai e în echipa naţională?! Drept să vă spun, am pierdut un pic firul meciurilor României.
"Dacă aş lua-o de la capăt, n-aş schimba nimic în viaţa şi cariera mea. N-am făcut rău nimănui şi am încercat mereu să fiu un tip civilizat. Am avut şi mulţi duşmani, dar băieţii isteţi m-au apreciat. A trebuit de multe ori să dansez pe sârmă ca să supravieţuim!" Jean Pădureanu
"Dintre conducătorii federaţiei, Mircea Angelescu rămâne pentru mine un etalon. A fost numărul 1 la şefia fotbalului românesc. Urmează apoi Sandu, Dragomir, Kassai. Pe Burleanu nu-l cunosc, aşa că nu mă pot pronunţa" Jean Pădureanu
3 ani şi 4 lunia fost pedeapsa primită de Pădureanu pe 4 martie 2014, fiind acuzat de înşelăciune, evaziune fiscală şi spălare de bani în transferurile lui Ganea la Stuttgart (1999)
şi Sânmărtean la Panathinaikos (2003)
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
