Articol de Cătălin Oprişan - Publicat marti, 25 decembrie 2018 11:56
Chris de Burgh lăcrimează. El, care a înduioşat milioane de oameni cu «Lady in Red», plânge! Ţine în mâini cinci foi îngălbenite de vreme.
Sunt mici, scrise cu creionul, pe o parte şi pe cealaltă, nu sunt datate, nici semnate, dar încep cu «Dear Mothter»… A dat 14.400 de lire sterline pe ele, la o licitaţie... Au fost analizate. Datează din iarna lui 1914, de pe front, când «Tommy» îi scria mamei sale, din tranşee.
Cântece în tranşee
Ypres, undeva în Belgia, frontul de Vest. Distanţa dintre linii nu e mai mare de 100 de yarzi. Englezii au primit ordin să fie atenţi. «De Crăciun, trupele inamice pot replica!», sună mesajul celor din birouri. E frig. Toamna lui 1914 a fost ploioasă, acum a venit gerul. 24 decembrie. Supuşii Reginei deschid «Princess Mary boxes», cutiile primite de acasă. Ciocolată, cacao, prăjituri. Peste dâmb, nemţii fac la fel cu «Kaiserliche». Ţigări, napolitane.
Atunci, în liniştea nopţii, un glas dumnezeiesc începe să cânte «Stille nacht, heilige nacht». Se cutremură cerul, în cei câţiva copaci se aprind luminiţe. Fritz şi Hans şi Jürgen şi Wolfgang şi-au atârnat lanternele pe post de lumânărele. Craciunul bate la uşă. Saxonii nu pot rămâne mai prejos. Doi-trei soldaţi ignoră orice reguli şi se ridică în picioare. «Nu ne-or omorî chiar de Ajun!»”, spun în timp ce răcnesc «O comeeee alll ye faithful». Un scoţian rătăcit la ei în batalion îi acompaniază la cimpoi…
Meciul de la ora 10.30
A doua zi se face pace! Câţiva ofiţeri nemţi trec liniile. Nu spionează, nu-i interesează să vadă dispunerea mitralierelor. Înainte de a fi ostaşi, sunt oameni. «Iisus s-a născut pentru fiecare dintre noi!», spun ei. Dacă n-ar fi fost 25 decembrie, erau linşaţi, dar aşa… Se propune un meci de fotbal, de la 10:30.
Aerul îţi îngheaţă nasul, dar partida se joacă pe «No Man’s Land». Ba nu, cu 3-2. Parcă asta contează, scorul? «Panzerele» câtigă cu 2-1. Mingea i-a unit pe oamenii care nu se cunosc, dar se masacrează, pentru cei care se cunosc, dar nu se masacrează. Se bea vin, se cântă colinde, se văd fotografii cu cei dragi, de acasă... Un pastor scoţian recită din Biblie… «Domnul nostru, Tu, care le eşti».
Fiecare secundă e sorbită, pentru că, a două zi, războiul reîncepe. Războiul cel mare. Într-un colţ, «Tommy» moaie creionul în gură şi scrie. «Dear Mother, cred că a fost cel mai frumos Crăciun pe care l-am trăit pînă azi, la 24 de ani. Şi alături de voi, acasă, era bine, dar parcă acum…».
Chris de Burgh aşează foile una peste alta, apoi se şterge cu batista. Cu coada ochiului înlăcrimat, vede ultimele cuvinte ale lui «Tommy»:«Crăciun Fericit tuturor!»
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
