EXCLUSIV VIDEO Gică Popescu povestește cum a ajuns căpitanul Barcelonei și cum l-a uluit Cruyff în două rânduri: „Uriaș! Era doar el și restul”

Articol de GSP - Publicat joi, 12 decembrie 2019 14:39

Urmărește GSP în Discover Adaugă GSP ca sursă preferată

Gică Popescu (52 de ani), fostul mare jucător al Generației de Aur, trecut de-a lungul impresionantei sale cariere și pe la colosul Barcelona, a fost invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, moderată de Ovidiu Ioanițoaia.

„Baciul” a vorbit despre cei doi ani petrecuți pe „Camp Nou”, între 1995 și 1997, dar și despre contactul cu legendarul Johan Cruyff, cel care i-a fost antrenor.

- Căpitan la Barcelona cum ai ajuns?
- Când am semnat, eram accidentat din perioada Tottenham. Am făcut două săptămâni antrenament singur, apoi în a treia am intrat cu echipa. Am jucat primul meci amical, cu Groningen. Am ieșit la încălzire, iar când m-am întors în vestiar să ne luăm tricourile de joc, la numărul 5, la numărul meu, am găsit banderola de căpitan și fanionul. I-am zis magazinerului echipei: "Ai greșit locul unde să pui bandrola!". Și mi-a zis: "Nu, nu! Tu ești căpitanul!". În primul meci am purtat banderola la Barcelona. Cruyff mă pusese căpitan de echipă, fără să-mi zică absolut nimic! Era o modalitate de a te responsabiliza.

- Când ai semnat a vorbit cu tine?
- După ce mi-a spus programul de antrenament, în final mi-a transmis: "Știi de ce te-am adus aici?". "Mister, ca să joc fotbal!". "Nu! Ca să faci diferența! Noi nu aducem străini să joace fotbal. Îi aducem să fie mai buni ca spaniolii noștri!". Mi-a dat mâna, mi-a spus "Succes!" și a plecat!

- Cine a fost cel mai bun antrenor din cariera ta?
- Locul 1, 2 și 3 e Cruyff! După vin restul. El se recomanda Johan. Nimeni nu-i spunea Cruyff. Nu știu ce-avea în plus. Dar dacă întrebați toți jucătorii care au lucrat cu el, o să vă spună că era doar el și restul. Avea o putere de a te convinge că lucrurile pe care le spunea el erau adevărate încât închideai ochii și făceai ce zicea.

- Hai, povestește-ne ceva cu Cruyff.
- Mi-aduc aminte că pregăteam un meci și ne-a spus cum să facem presing și să lăsăm fundașul stânga liber și să ne apărăm într-un anumit fel. Și îi spuneam: "Mister, dacă dă o diagonală fundașul stânga la extrema dreaptă? Ne prinde descoperiți!". "Nu se va întâmpla lucrul ăsta". "Bine, bine, Mister! Dar dacă se întâmplă?!". "Nu există jucătorul ăla pentru că-l luam noi la Barcelona!".

- Doar asta?
- Tot așa, jucam cu Bayern Munchen în semifinala Cupei UEFA și nu aveam niciun fundaș central. Toți erau accidentați. Ne-a luat pe mine, pe Guardiola și pe încă un mijlocaș care nu prea juca. Ne-a băgat într-o sală, a venit cu cafeaua și ne-a zis: "Voi trei jucați fundași centrali. Vă las cinci minute și când mă întorc să-mi ziceți cum jucați". Ne-a lăsat nouă responsabilitatea! Să ne asumăm pentru că eram jucători de nivelul Barcelonei! După ce i-am zis, a început să ne dea indicațiile. Era imens ca antrenor. Uriaș! Un vizionar. Un antrenor incredibil!