Te poți uita în oglindă, Mihai Pintilii?

Văzând că arbitrul de rezervă este depășit de combinația de jucători care urmau să intre și să iasă, Mihai Pintilii a pus stăpânire pe tabela care indică schimbările și a introdus, cu mâna lui, numerele. Mai lipsea să scoată telefonul și să anunțe ”Gata șefu’, s-a rezolvat!”

De la Dinu Todoran nu poți să ai pretenții. Are profilul ideal al antrenorului dorit de Gigi Becali: nu a fost mare fotbalist, nu a strâns prea mulți bani de la echipele pe la care a jucat și este dependent de salariul oferit de FCSB. Dar Pintilii? Ce caută Pintilii în filmul ăsta grotesc?

Un om cu 43 de selecții în naționala României, cu prezențe la un Campionat European, Champions League sau optimi de finala de Europa League, titular în finala Ligii Campionilor Asiei și care a câștigat un proces de 2 milioane de euro cu Al Hilal, a ajuns de nerecunoscut.

Mereu am avut impresia că Pintilii este un tip puternic și fizic și mental. Admirasem povestea jucătorului a cărui carieră s-a născut greu, cu un debut la 22 de ani în Liga 1 și care, printr-o muncă sisifică, reușise să recupereze tinerețea pierdută. 

Au fost momente, în special la finalul deceniului trecut, când s-a revoltat auzind ce spusese Becali despre colegi de-ai lui. Niciodată replica lui nu a fost dură, dar părea un tip cu personalitate, genul care nu înghite orice. Acel personaj a dispărut, făcându-i loc lui Pintilii cel supus.

Cum poți, Mihai, să te uiți seara în oglindă, știind că din lider al unui vestiar cu Chipciu, Bourceanu, Chiricheș sau Rusescu, ai ajuns o unealtă? Ce e în sufletul tău când mergi zi de zi la antrenamente și meciuri cu băieții ăia și îi vezi pe Oaidă, Dumiter și Cristea cum ies cu capetele plecate din teren după o jumătate de oră? Cum te uiți în ochii lor? 

Nu îți e jenă să faci parte dintr-un staff care nu are niciun cuvânt de spus în privința primului unsprezece sau a înlocuirilor? Nu crezi că ești mai bun de atât? Când erai fotbalist și aflai că Gigi Becali comandase schimbările, cum te simțeai?