Solişti

Marius Urzică şi calul cu mînere sînt invitaţii speciali ai spectacolului Urban Kiss.

Cabina 27 a Teatrului Naţional de Operetă “Ion Dacian” îi aparţine lui Marius Urzică. Şapte minute din Urban Kiss sînt tot ale fostului gimnast. “Mo­men­tul meu este o poveste de dra­gos­te, la fel ca şi întregul spec­ta­col”, spune Marius.

La 17:30, uşa pe a cărei tabliţă scrie “Solişti” scîrţîie cînd Marius, cu un rucsac tricolor pe umăr, intră în ca­mera ticsită de costume. El schimbă blugii de stradă şi camaşa verde cu blugii de scenă, în faţa oglinzii. E la al patrulea spectacol sub bagheta lui Răzvan Mazilu. “Răzvan a venit cu ideea. A fost o provocare pentru mine”, adaugă campionul olimpic la cal cu mînere din 2000, de la Sydney.

Repetiţii
“Eu nu mă machiez!”, spu­ne Ma­rius, care porneşte spre sala unde peste numai o oră va începe Urban Kiss.

- Unde-i Monica?, întreabă Ma­rius, căutîndu-şi partenera. Monica Ştraţ, prim-solistă a Teatrului Na­ţio­nal de Operetă, îl aştepta în culi­se­le sălii TNO. Acolo unde îl aş­teaptă şi calul cu mînere.

Liniştea e apăsătoare. Reflec­toa­rele sînt toate stinse. Palmele lui Marius primesc bucuroase bine­cuvîntarea cretei pe care o cunosc de atîţia ani. Încălzirea se face prin­tre mese înţesate de costume mul­ticolore. Ca înaintea unui concurs, dar de data aceasta fără spectatori. “La competiţii era mult mai greu. Orice ezitare mă costa, în spectacol e loc şi de imperfecţiuni” , mai spune Marius. Sînt doar cîţiva tehnicieni.

N-au ochi pentru sin­gurul campion olimpic al gim­nas­ticii masculine, care a ajuns la vestitele sale foarfeci.
Pe ecranul din fundal se pe­rin­dă proiectate ferestre de mes­sen­ger cu diverse conversaţii. Marius cere ajutor pentru a duce calul în mijlocul scenei. Luminile tac. Mo­nica Ştraţ i s-a alăturat pe aparat. E o repetiţie-încălzire în doi. Cinci minute. Partea feminină se retrage pentru ultimele tuşe de creion negru în cabine. Marius mai toarnă nişte magneziu în palme. Doar el şi calul pe scenă. Nimeni nu-şi mai aşteaptă rîndul. Bluza pe spatele căreia scrie “România” zace în culise. Cercuri luminate de cîteva reflectoare.

“Marius e un artist!”
E 19:00. Sala e plină. Răzvan Ma­zilu şi Monica Petrică dau gon­gul de început. Luminile s-au aşezat la locurile lor. Muzica face uitată liniştea anterioară. Marius priveşte din culise cum treisprezece oameni umplu scena. Calul cu mînere îşi aşteaptă şi el rîndul. Din cînd în cînd, mai primeşte cîte o palmă de-a fostului gimnast.
Bluza cu România zace pe scaun. Marius este deja pe scenă. Îmbinarea dintre gimnastică şi dans este dezvăluită publicului. “Spectacolul se bazează pe ecle­ctis­mul genurilor de dans. Momen­tul lui Marius reprezintă doar o par­te din întreg, este aşa cum este lu­mea. Am creat un moment artistic. Marius este un artist!”, spune Răzvan Mazilu, coregraful spec­ta­co­­lului Urban Kiss. Acurateţe şi emo­ţie, la fel ca pe vremea cînd Marius primea note maxime în con­curs. Acum, succesul se contori­zea­ză prin intensitatea aplauzelor care îi răsplătesc pe cei doi imediat după ce se încheie cele şapte minute în ca­re paşii de dans şi mimica se îm­bină cu cercurile, foarfecile şi tre­cerile de pe un mîner pe altul. Mo­nica, Marius şi calul cu mînere. O po­­­veste de dragoste cu antecedente.

Regulile s-au schimbat un pic. Aterizarea şi prezentarea către arbitri are loc la finalul celor 60 de minute de spectacol. Marius, al paisprezecelea membru al distribu­ţiei, se prezintă mulţimii care s-a ri­di­cat pe ritmurile moderne ale pie­sei de final. Calul e din nou în culise. Marius schimbă blugii de scenă cu cei de stradă în cabina 27.

10 este nota pe care a obţinut-o Marius Urzică la cal cu mînere, la concursul de Grand Prix de la Glasgow, din 2001

3 este numărul de medalii de aur mondiale cucerite la cal cu mînere de Marius Urzică