Spectacolul decepției

Ca să ne ferim de surprize, de obicei antipatice, s-a inventat vorba înțeleaptă: "Nu mai există echipe mari și echipe mici" - și atunci, ce mai există? Răspund: există întâmplări! Să numim "întâmplări" surprizele cred că am câștiga în sănătatea mintală. A trăi surprizele ca întâmplări normale - ne-am scuti de multe decepții. Exagerez?

Când jocul punctelor e peste jocul propriu-zis

Nu se poate trăi un Mondial de fotbal fără decepții. Decepția e și un spectacol din marele balamuc la care ne supunem din 4 în 4 ani. Mondialul 2022 nu se poate spune că n-a avut scoruri de balamuc, ca joi seară, când Costa Rica a condus Germania și a urcat provizoriu în clasament lângă Japonia, care zguduia Spania...

Adevărul e că jocul punctelor în clasamente a fost mult mai pasionant decât jocul, fotbalul propriu-zis. Nu am fost niciodată de partea posomorâților, dar nu pot trece peste decepțiile mele de suporter sud-american al Braziliei și Argentinei și câteodată fan mexican.

Lupta cu adjectivele

Decepțiile nu m-au modificat, nu m-au adus în starea de exasperare aceea de a decide să mă las de fotbalul ăsta nenorocit. Nu mi-a trecut însă niciodată prin cap, în peste 60 de ani, să mă las de fotbalul ăsta capabil de asemenea prostii precum Coreea de Nord - Italia 1-0...

M-am zbătut printre adjective pentru a-mi trata toate dezamăgirile: le-am numit inconsecvente, naive, capricioase, aproximative, niciodată nu mi-am numit favoritele - imbecile, fotbaliștii mei preferați (De Bruyne, Lewa, Kane, Di Maria) idioți ca și mine.

Serbia mea naivă

Am trăit decepțiile fără furie. Nu e ușor. Nu ascund că mi-am consultat confrații competenți, nu mi-a fost penibil să fiu de acord cu ei. Înfricoșat că mi-aș pierde originalitatea. Ilie Dumitrescu ne-a explicat foarte clar de ce Lewa nu a putut face nimic. Am fost lângă Cristi Geambașu când descoperea monotonia "pasei înapoi" în tactica tristeților de azi. Ionuț Badea mi-a lăsat adjectivul "naiv" pentru defensiva "Serbiei mele".

Visul unei nopți de iarnă

M-a frapat paranteza lui Cătălin Țepelin: "Știți, eu țin cu Argentina" când a lansat subiectul arzător al demolării jucătorilor bătrâni, demolarea valorilor fiind un fenomen actual atât în cultura generală a lumii, cât și în fotbalul la zi. 

E cazul să recunosc că nu am crezut în revenirea Argentinei. Nu credeam că poate trece de Polonia și Mexic, după eșecul devastator cu Arabia Saudită. Și-acum cred că marea ei realizare a fost evitarea Franței în "optimi" și visez cam zburdalnic la o finală Messi - Mbappe pentru titlul de cel mai bun din lume.

Normal, aștept ca realitatea să mă contrazică. Aproape că e obligatoriu să vină decepția din pronostic. Decepția care nu o dată te înțelepțește, cu condiția să fii atent și fără vanitate.