EXCLUSIV / VIDEO Antonio Sefer, cu lacrimi în ochi în timpul interviului: „Nu plâng, dar nici bine nu îmi e. Îi voi dedica toate golurile!”

Primul gol al lui Antonio Sefer în tricoul Rapidului a venit pe 2 aprilie 2022, într-o victorie cu 3-0 în fața lui FC Botoșani. Momentul a avut o intensitate specială. Unchiul mijlocașului trecea prin clipe grele, ultimele din viață. Într-un interviu acordat Gazetei, Toni și-a amintit momentul și nu și-a putut ascunde lacrimile. 

VIDEO. Antonio Sefer, cu lacrimi în ochi: „Îi voi dedica toate golurile!”

„Primul gol a fost pentru unchiul meu, dar și naționala a fost un capitol important. Nu știu ce să aleg, le combinăm pe amândouă, e OK? (râde).

Îmi doream mult golul. Era un moment greu pentru mine, nu eram în cea mai bună stare. Unchiul meu avea probleme de sănătate. Chiar mi-am dorit să marchez pentru el, să-l fac fericit pentru ultima lui clipă. 

El n-a mai trăit foarte mult timp după aceea, mă bucur că am marcat, i-am dedicat golul, cum o voi face cu toate golurile pe care le voi mai înscrie. Sper să fie mândru de mine acolo unde este! Nu plâng (n.r. are lacrimi în ochi), dar nici bine nu sunt”, a povestit Antonio Sefer pentru GSP.ro. 

Un alt moment e cel când toate camerele m-au surprins plângând după acel meci Oțelul - Rapid, la retrogradarea Galațiului (foto). Noi știam că va fi finalul Oțelului. După aceea n-a fost tocmai plăcut. 

Eu aveam 15-16 ani, eram la Timișoara și cei de la Protecția Copilului au sunat-o pe mama mea, s-au sesizat din cauza unor articole pe ideea că «Sefer este vândut, copilul gălățenilor este vândut ca un sac de cartofi cu 2 lei» sau ceva de genul. Oțelul era în faliment și trebuia să-și recupereze banii anumite societăți
- Antonio Sefer, mijlocaș Rapid, pentru GSP.ro

Citește și alte știri din fotbalul românesc: 

VIDEO / EXCLUSIV Atacantul cu 48 de goluri în Superliga, șocat de ce a pățit la Craiova: „Mi-a spus că n-o să joc niciodată cu el antrenor”

CORESPONDENȚĂ DIN TURCIA Paul Anton, interviu despre 10 subiecte importante din viața lui: „Nici acum n-am trecut peste moartea lui Ekeng”