)
Articol de Narcis Drejan - Publicat miercuri, 23 iulie 2025 10:24 / Actualizat miercuri, 23 iulie 2025 10:24
FCSB e campioana României de două ori la rând, dar în Europa arată ca o echipă provincială, haotică, fricoasă, lipsită de idei.
A pierdut cu 1-2 în Andorra, împotriva celor de la Inter d’Escaldes, o echipă de semi-amatori. A pierdut și acum, 0-1 în Macedonia de Nord, cu KF Shkendija. Și nu scorurile sunt cele care dor, ci senzația de neputință generală. Fără construcție, fără plan, fără reacție. FCSB e azi o navă fără busolă, cu un singur om la cârmă care decide tot: Gigi Becali.
Antrenori de decor, jucători ca marionete
Nimeni nu comentează. Nici antrenorul, nici preparatorii, nici secunzii. Staff-ul e decor. Adevăratul „tehnician” e la palat. El face lotul, el decide cine intră și cine iese. Azi îi vrea pe Edjouma și Băluță înapoi, după ce i-a batjocorit public și i-a dat afară. Mâine scapă de Perianu și Ștefănescu, pentru că „n-au dat randament”. E o ruletă absurdă în care carierele se decid pe bază de toane. Asta nu e strategie, e improvizație cu bani mulți și nervi puțini.
Florinel Tănase a fost trimis pe teren ca lider. S-a comportat ca un sabotor. În minutul 79, când FCSB încă spera la egalare, el a intrat cu o agresivitate greu de scuzat. Fault direct la piciorul adversarului, într-o zonă fără pericol. Roșu direct, total meritat. Un act de frustrare, nu de fotbal. Tănase și-a lăsat echipa în 10 într-un moment critic. A fost un gest iresponsabil, care putea să complice dramatic returul.
„Am lovit cam sus acolo, am vrut să opresc jocul”
Declarația sa de după meci e și mai dezamăgitoare decât gestul în sine: „Am lovit cam sus acolo, am vrut să opresc jocul. Nu a fost cu talpa”. Nu e nicio urmă de responsabilitate reală în aceste cuvinte. Nu e asumare, ci minimalizare. „Cam sus”? A fost o intrare periculoasă. „Nu cu talpa”? Arbitrul a considerat că da, iar reluările îl contrazic.
În loc să-și ceară iertare sincer, Tănase ocolește evidența și bagatelizează. Și mai spune: „Clar avem nevoie de Bîrligea și Alibec”. Un fel de „eu nu pot, dar poate vin alții”. Dacă ăsta e căpitanul, atunci problema nu e doar la bancă. E în sânge. Tănase nu mai e liderul care era odinioară, asta dacă a fost vreodată.
Becali dictează, echipa suferă
Toată această degringoladă vine de sus. Becali schimbă titularii din mers, crezând că se joacă pe calculator, decide dacă un jucător pleacă sau revine în direct la televizor. Nu există antrenor. Nu există continuitate. Nu există responsabilitate reală. Fiecare meci e o improvizație. Iar când pierzi cu Escaldes și Shkendija, două echipe care nu sperie pe nimeni nici în Football Manager, înseamnă că nu mai e nimic de apărat. E doar rușine.
FCSB încă se poate califica. Returul de acasă poate aduce un 2-0 salvator. Dar ce contează calificarea, dacă identitatea s-a pierdut complet? Cu un patron care e selecționer, un „lider” care nu-și recunoaște greșelile și un staff care stă în poziție de drepți, nicio victorie nu mai are valoare reală. Poți merge mai departe, dar nu construiești nimic. Doar amâni dezastrul.
FCSB e prizoniera unui singur om care face tot. Și totul e greșit. Până când cineva nu va avea curajul să-i spună „oprește-te”, fotbalul de acolo va fi un circ obosit, fără aplauze.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
