Articol de Luminița Paul - Publicat joi, 31 iulie 2025 20:13 / Actualizat joi, 31 iulie 2025 20:40
Carmen Bunaciu (63 de ani), medaliată cu bronz la Campionatele Mondiale din 1982 la 200 m spate, a comentat pentru GSP evoluția extraordinară a lui David Popovici la întrecerile de la Singapore, una încununată cu două distincții de aur.
David Popovici (20 de ani) și-a încheiat evoluția la Campionatele Mondiale de la Singapore cu un dublu triumf, la 100 și 200 m liber, așa cum o făcuse și în urmă cu trei ani la Budapesta. Atunci lumea îl descoperea cu uimire, azi îi recunoaște valoarea, talentul, munca dură.
Cu cele patru medalii cucerite la două ediții ale CM, el este deja cel mai galonat înotător român din istorie. În 1982, la Mondialele de la Guayaquil, Carmen Bunaciu era însă prima sportivă tricoloră care urca pe podiumul unei asemenea întreceri, câștigând bronzul la 200 m spate.
Ea a urmărit cu emoție și pumnii strânși evoluția lui David și face o analiză lucidă a celor petrecute la Singapore, clipele de strălucire, dar și cele în care și-a expus lumii întregi un puseu de vulnerabilitate. De asemenea, a rememorat un episod din cariera ei în care a experimentat frica, o situație inedită la acel moment.
- Carmen, ai urmărit cursele lui David Popovici de la Campionatele Mondiale, cum ți s-au părut? Cum vezi tu aceste victorii?
- Mi-a plăcut foarte mult la 200. A avut o tactică clară, pe care și-a impus-o și a și realizat-o. S-a văzut deja și din calificări, și din semifinale cu primul și ultimul 50 foarte bune. Iar în finală a reușit și al doilea și al treilea parcurs extraordinar. Nu s-a lăsat absolut deloc. El a fost cel care a urmărit atunci, dar a fost o cursă încheiată cu mult succes și cu mare bucurie, cu un timp extraordinar.
- Unde ai văzut finala?
- Am urmărit finala de 200 liber la clinica Kinetofit, unde și eu fac recuperare și unde se antrenează foarte mulți sportivi și, bineînțeles, David este numărul unu acolo, cu echipa lui. Ne-am bucurat nespus de mult. Iar pentru 100 liber, am fost acasă și o prietenă de-ale mele a venit să mă susțină și să-l urmărim împreună pe David.
Carmen Bunaciu: „Al doilea 50, ce mai!, marcă înregistrată David Popovici”
- Și semifinala a fost ceva special.
- Semifinala, într-adevăr, s-a văzut că ar mai avea rezerve David. Am intuit că americanul cam acolo avea limita. Nu va putea progresa. Pentru că nu neapărat o calificare pe cel mai bun culoar, pe culoarul 4, îți aduce și medalia de aur. A fost diferență foarte mică atunci, doar trei sutimi, dar astăzi distanța între ei a fost colosală. Și mă bucur că a putut să plece bine. Rusul pornise ca o rachetă acolo, pe culoarul 3. Dar el totuși, deși era al patrulea, a fost la doar 11 sutimi la întoarcere. Și al doilea 50, ce mai!, marcă înregistrată David Popovici. Cel mai bun al doilea 50 dintre toți finaliștii.
- Ai observat ceva diferit?
- A accelerat mai repede decât altădată. Deja la 75 de metri era în față și s-a tot dus înainte cu mare succes și cu tupeu. De fapt, cu valoarea pe care o are. A avut o sosire foarte exactă și un timp de poveste! 46,51, au rămas toți cu gura căscată. Ce diferență a fost între ei, comparativ cu semifinala de ieri. Astăzi a fost altceva.
- Și adversarii, chiar și Chalmers, se uita cumva uimit, așa parcă nu mai avea ce să spună când i-a strâns mâna.
- Da, că e el merse 46,53 în finala la ștafetă. Dar acolo e start lansat, cel puțin cinci zecimi diferență... Oricum, l-am văzut pe David și acolo în call room, înainte de start, el vorbea cu toți, nu are nimic cu nimeni. Mi-a plăcut că s-a fotografiat și cu chinezul, au făcut schimb de căști. E foarte natural, dar acolo în apă, se dă bătălia pentru medalii.
Carmen Bunaciu: „Nu poți să-ți dai seama. Și cred că nici cei de lângă el nu au știut”
- Ai văzut că în prima zi în care a concurat a avut o confesiune tulburătoare, care ridică un colț de cortină în legătură cu ce simt sportivii...
- Chiar și marii campioni, da.
- Cum ți s-a părut această mărturisire?
- Nu e ușor nici să treci prin așa ceva și nici să povestești despre ce ai simțit și ce ți s-a întâmplat. Eu l-am văzut la pregătire acolo la sală la Kinetofit, foarte atent, foarte silitor. Dar nu, nu poți să-ți dai seama. Și cred că nici cei de lângă el nu au știut că se poate întâmpla așa ceva. Dar totul e bine când se termină cu bine. Și îi doresc să aibă grijă de el și să spună când e nevoie de ajutor. Să nu încerci să le rezolvi singur.
- Ți s-a întâmplat, poate nu genul acesta de trăire, dar ceva asemănător, o senzație neașteptată, nouă pe care să o fi încercat-o la vreo competiție importantă?
- Da, am avut, dacă mă gândesc acum, la Jocurile Olimpice de la Moscova. Eram chiar înainte de probă, în sala de așteptare, înainte de a intra în bazin și am văzut rezultatele fetelor din seria anterioară. Și când am văzut cât de tare au mers, am avut așa, o teamă. Cristina, antrenoarea mea, era chiar în ușa camerei de așteptare și îmi se spunea: „Haide, haide!” Pur și simplu, simțeam așa, că nu o să reușesc să mă calific. Era vorba de seriile de calificare. Da, mi-a fost frică atunci, că nu o să pot să reușesc să trec mai departe.
- De obicei, anul postolimpic e un pic diferit, și nu numai în înot. Cred că în multe sporturi e ca un an de tranziție. Cum ți se pare faptul că el este într-o formă extraordinară, foarte bună și capabil să facă asemenea timpi?
- El a ales să facă o pauză destul de lungă, trei luni dacă nu mă înșel. Și apoi a revenit cu mult entuziasm, cu bateriile încărcate. Înotul, trebuie să recunoaștem, e un sport monoton. Ne ducem, ne învârtim, ne întoarcem între aceiași pereți, patru pereți, mai vedem o dungă pe fundul bazinului, mai avem un coleg-doi, o glumiță în pauze. Dar nu, nu e un sport ușor. Și cred că a avut nevoie de acea deconectare de bazin, de rutina acelor antrenamente, a programului, cu deșteptare, cu recuperareantrenamente. Și i-a prins, i-a prins foarte bine.
- S-a văzut repede.
- A arătat-o din primăvară de la Naționale, când îl văzusem înotând foarte bine încă din serii la sută liber, și chiar anticipam atunci un record european, dar n-a fost să fie pentru că a avut o ușoară accidentare la spate și s-a retras. Dar apoi parcursul lui a fost tot pe ascendent, cu Europenele de tineret, care au fost o foarte bună repetiție pentru el. Cred că a contat mult că a avut acele starturi cu rezultate grozave și acum la Mondiale chiar și mai bine!
Timpii sub 47 de secunde ai lui David Popovici la 100 m liber
- 46,51 » Campionate Mondiale » Singapore » 31 iulie 2025
- 46,71 » Campionate Europene U23 » Samorim » 28 iunie 2025
- 46,84 » Campionate Mondiale » Singapore » 30 iulie 2025
- 46,86 » Campionate Europene » Roma » 13 august 2022
- 46,88 » Campionate Europene » Belgrad » 19 iunie 2024
- 46,98 » Campionate Europene » Roma » 12 august 2022
Piero Ferrari, cadou de 32 de milioane de euro pentru soția Romina Gingașu
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
