Paradoxul de la Liverpool și părerea lui Klopp

Ideea în sine, n-aș numi-o chiar sondaj fiindcă nu are toate reperele pentru așa ceva, e cât se poate de pertinentă, căci ”cormoranii” au fost implicați în ultimele săptămâni într-un vârtej de gânduri și sentimente, bine amestecate ca-ntr-un „roller coaster”. Iar acum, pesemne, abia așteaptă să-și vadă favoriții pornind la drum după o vară (ce nu s-a terminat, atenție!) în care Liverpool ține capul de afiș în materie de bani cheltuiți în mercato.

Sincer, i-aș fi întrebat și pe fanii celorlalte echipe din Premier League, chiar și pe cei ai potențialelor rivale din Champions League, cum se simt în perspectiva sezonului ce stă să înceapă privind la toate mișcările petrecute în lotul campioanei Angliei.

Sunt convins că există, dincolo de curiozitate, și suficient de multă teamă, fiindcă Liverpool de azi arată semnificativ mai bine decât gruparea ce a câștigat autoritar și lejer ediția trecută a campionatului englez. Și care, cine știe unde s-ar fi oprit în Champions League dacă loteria penalty-urilor cu PSG nu-i era defavorabilă.

Într-un fel, abia acum se văd pe „Anfield” primele semne ale unui soi de revoluții post-Klopp. Anticipată pentru vara trecută, dar neîncepută, fiindcă Arne Slot și cei din conducerea FSG (”Fenway Sports Gropup”, proprietarii clubului) au intuit că la posibila traumă mentală a plecării tehnicianului german, cu exemplele Wenger și Sir Alex încă proaspete, n-ar fi tocmai în regulă să fie adăugate alte puncte de stres provenite din transferuri.

Jocul a fost riscant, dar s-a dovedit a fi câștigător în cele din urmă. Iar acum Arne Slot poate începe, la adăpostul trofeului câștigat și atât de celebrat, să-și pună în aplicare ideile pe care sunt convins că le-a avut și încă le are.

Faptul că Liverpool a stat cuminte în vara trecută ajută la cheltuielile de azi. Ce-i plasează pe „cormorani” la înălțimea lui Chelsea ori City din trecut. Financiar vorbind, doar cu balanța contabilă-n față, Liverpool e una din cele mai de succes grupări europene în ultimii 5 ani.

A existat, pe parcursul sezonului trecut, un mic moment în care cei de la FSG nu erau foarte lămuriți în ce măsură noile reguli ale fair-play-ului financiar adoptate de Premier League pot interfera în zona salariilor (foarte mari, de altfel), de aici și lungirea peste măsură a negocierilor cu Salah și Van Dijk (cu Alex-Arnold cred că totul era clar de multă vreme), însă odată ce lucrurile au fost înțelese s-a trecut la treabă. Și ceva mă face să cred că treaba încă nu s-a terminat.

Campioana din Premier League e și campioana din „mercato”

Există aici un mic paradox. Sau mare, depinde de interpretări. Mulți dintre cei care acuzau pe Liverpool că e prea cuminte în ”mercato” strâmbă acum din nas văzând sumele puse pe masă ori vehiculate la negocieri în curs.

Un lucru mi se pare însă evident, Liverpool și-a dorit în vara asta să arate că poate sta fără nicio reținere la aceeași masă cu marile cluburi europene, se știu bine care, atunci când se pune problema transferurilor. Aducerea lui Florian Wirtz pe bani atât de mulți trebuie citită, dincolo de orizontul tactic ori strategic, și-n această cheie, e un fel de pumn dat de ”cormorani” în acea masă. Ceva de genul ”suntem și noi aici!” strigat către ceilalți.

Iar interesul pentru Alexander Isak poate fi interpretat în aceeași linie, căci după aducerea lui Ekitike, un fotbalist asemănător, aproape similar cu Isak, o nevoie stringentă în acest sens n-ar trebui să existe.

Dacă nu cumva, asta o părere personală, e un joc la două capete pe care-l face Liverpool și care se practică destul de des, un soi de perdea de fum oferită de Isak când, de fapt, interesul e orientat în altă direcție. Iar aici eu mă gândesc la Rodrygo, un fotbalist ce s-ar potrivi perfect nevoilor din parcela ofensivă.

În altă ordine de idei, stringentă mi se pare totuși întărirea compartimentului defensiv, pe zona centrală, unde Van Dijk, cu anii săi, și Konate, cu situația sa contractuală incertă, nu pot duce greul unui întreg sezon. Se știe cred și pe „Anfield” că atacanții decid meciuri, dar apărătorii securizează trofeele.

Revenind la ”feeling”-ul pe care fanii ar trebui să-l aibă, orice campanie de genul ăsta, ce implică mai multe nume, poartă după sine și o substanțială doză de incertitudine. Fotbalul nu e matematică, iar fotbaliștii sunt oameni, nu roboți. Până una alta, campioana din Premier League e și campioana din mercato. Aș fi tare curios să aflu părerea lui Jurgen Klopp în sensul ăsta.

Germanul a avut și el transferurile sale costisitoare, dar niciodată la nivelul ăsta. La momentul în care Manchester United forța readucerea lui Pogba pentru 100 de milioane, Klopp spunea ceva de genul: „atunci când suta de milioane va deveni o normă banală eu nu mai vreau să fiu în acest fotbal”. Suta de milioane a devenit, ce-i drept, cam banală în zilele noastre. Inclusiv la Liverpool, în această vară. Iar Klopp, iată, nu mai e în prima linie.